1,962 matches
-
i patrio? i, dar erau ? i piedici. Cultură lui Iorga era mai ales de orientare francez? , bazat? pe o temelie latin? ? i greco? bizantin?; mediul din care provenea Maniu era german transilv? nean, plus c? era greco? catolic. Iorga insistă asupra �odioasei sale culturi subgermane ? i maghiare� ? i asupra mediului s? u catolic transilv? nean chezaro-cr? iesc. El consideră morală cre? țin? ? i constitu? ionalismul lui Maniu drept �ipocrizie�. Odat? , Maniu st? tea l�ng? Vera, șo? ia fiului s? u Mircea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
lupt? , Gardă de Fier, �ndreptat? �mpotriva comuni? tilor evrei�. �n realitate, aceasta era menit? s? apere mi? carea de aparatul represiv al regimului. Ce reprezenta mi? carea lui Codreanu? Codreanu sublinia c? organiza? ia lui nu era �partid�. Partidele politice deveniser? odioase cu promisiunile lor nerespectate, campaniile lor politice ? i corup? ia lor. Atunci c�nd i s? a cerut s??? i prezinte �programul�, Codreanu a declarat c? organiza? ia să este o �mi? care� ? i a respins cu indignare conceptul că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
al? turi de Armată spaniol?! � Cu toate acestea, dup? p? rerea lui, la baza r? zboiului civil din Spania se aflau �n realitate �dou? popoare, nem? îi ? i ru? îi, care se ur? sc cu pățim? �. Ambele erau reprezentante ale �dictaturii odioase�. Ambele dictaturi erau �socialiste�. Iorga nu �n? elegea de ce oferea Spania teritoriul ? i armata ei �că s? fie terenul exterioriz? rîi acestor uri turbate�. (El uită s? comenteze rolul nefast jucat de �sora latin? �, Italia fascist? , �n tragedia spaniol? din timpul r
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
originea rom�nilor drept �agresiuni ? tiin? ifice, replicile lui devenind sardonice. Epitetele maghiare referitoare la rom�nii ardeleni nu erau nici ele prea m? gulitoare. Iorga se referea permanent la cultura maghiar? �n termenii de �cultură sub? german? maghiar? � sau, uneori, �odioasa cultur? sub? german? �maghiar? �. Atunci c�nd mi? carea radical? fascist? maghiar? , Crucea? S?geat? , a promis s? recunoasc? autonomia cultural? a na? ionalit?? ilor maghiare (�n cadrul unei Ungarii Mari), Iorga a respins Pax Hungarica a acesteia, �ntreb�nd: ��n această
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
radicalismul de dreapta al Legiunii era inadmisibil. Ceea ce pare s? fi fost cel mai trist este c�ț de greu era atunci s? se g? seasc? o solu? ie constructiv? pentru problemele Rom�niei. Iorga nu era nici �n favoarea domniei �odioaselor� partide politice, nici a dictaturii. De? i �i acorda sprijinul (? i prestigiul s? u!) regelui Carol, a declarat �ntotdeauna c? este �categoric �mpotriva oric? rei dictaturi�, deoarece �toate mi? c?rile revolu? ionare, fie ele de st�nga sau de dreapta
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
ce avea să pecetluiască un destin. Apa, ca un drum curgător, primordial, depozitar al bunelor și relelor pământului. Apa... în care se scaldă, în care aleargă, în care se cufundă... Tot apa îngăduie și pontonul pe care renasc amintirile cuplului odioasei echipe interpretate de Mircea Albulescu și Dorel Vișan. Este impresionantă economia de mijloace cu care Mircea Albulescu joacă senectutea personajului, altădată feroce, păstrându-i însă expresia torționarului. La fel, maestru al nuanțelor, Dorel Vișan este vital și puternic, dar, în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a tragediei antice. Ideea că nedreptatea nu poate rămâne nepedepsită, că această pedeapsă poate fi o altă nedreptate, identică și contrară. Această dialectică ananke lucrează încet și dârz. Anca, personajul poveștii, lucrează aproape zece ani ca să facă, până la urmă, pe odiosul ei bărbat, Dragomir, să mărturisească, puțin câte puțin, că el îl omorâse pe Dumitru, primul soț al Ancăi. În filmul Înainte de tăcere, Alexa Visarion ecranizase tot ce nu era caricatural în poveștile lui Caragiale, elemente insolite, fantastice, morbide, rocambolești. Dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în ce privește reglementările în materie de extrădare au dat și vor da în continuare naștere la variate conflicte de jurisdicție și politice. Este bine cunoscut că numeroși membri ai grupărilor teroriste din Italia și Germania s-au sustras răspunderii pentru crimele odioase comise, refugiindu-se în alte țări. Adeseori procedurile interne sunt extrem de complexe și îndelungate, făcând imposibilă pedepsirea celor vinovați de terorism. Reprimarea terorismului ridică, de asemenea, probleme serioase în ceea ce privește azilul. Comunitatea internațională se străduie să ajungă la o definiție general
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
postuleaz] acceptarea unei judec]ți morale anume, inclusiv cea în cauz]. Nu exist] o teorie de acest gen. Este clar c] o persoan] care accept] teoria va mai emite p]reri morale - ar putea spune c] avortul este acceptabil sau odios din punct de vedere moral. Dar teoria nu ne spune ce poziție s] adopt]m. Afirm] doar c], orice atitudine am adopta, alegerea noastr] nu va reprezenta „adev]rul”. P]rerile noastre vor ilustra propriile noastre sentimente și nimic mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cînd... o să ajung deputat!" Aș fi vrut, în timp ce-mi întorcea indignat spatele, să-l întreb intervenție retorică, evident din partea cărui partid, dar aducîndu-mi aminte că toată viața nu pictase decît peisaje industriale... 20 mai Totalitarismul, cînd nu e odios, e măcar grotesc. Un modest pictor cîndva trăitor în Iași, cum fu desemnat secretar de partid peste breaslă, făcu repede ședință și grăi celor de față: "De azi înainte nu se mai pictează în unghiuri!" Și nu încercă să mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dar și comitetul central, dar și ceilalți, în jos, pe scara șmecher-proletară) prefera, în "vizitele de lucru", tunica și șapca, dumnezeu știe de unde preluate, probabil din dubioase lumpen-mao-leninisto-troțkiste medii subversive. Perfida coborîre la nivelul maselor intra în practica celui mai odios partid inventat vreodată. Costumarea specială a fost practicată cu și mai histrionică regie de urmașul lui Ghiță Dej, un Ceaușescu mai complicat și mai complexat decît înaintemergătorul lui, avînd în vedere duplicitatea proletar om de lume, preferată de personajul de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de observat, mai curînd, confruntarea, în actuala arenă politică, a două comportamente radical diferite. Radicalism asumat mai ales de acea parte a rezistenței anticomuniste, care a văzut tot timpul în comunism ceea ce trebuia (și trebuie) văzut, adică ansamblul unei practici odioase, chiar și cînd ele îmbracă staniolul perfidiei zîmbitoare. Ei bine, întregul front democrat înfiripat, ca o minune, după 1989, a preluat acest comportament de la cei care au înfruntat, psihic și fizic, teroarea concentraționară și a încercat să-l impună societății
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cenzură. Cum o să scrie fără cenzură un om care a trăit numai sub cenzură?" Credeți, cumva, că această mărturisire aparține unui contemporan de-al nostru? Nu. Lui Heine... Care însă din acești soliști ai corului tînguielii ar dori întoarcerea la odiosul regim? Nici unul. Și-atunci? Timpul, numai timpul rezolvă, o să rezolve, totul. În fond, marile literaturi ale momentului au cunoscut traumele celor estice? Se tînguie acestea că economia de piață e o pacoste? Peste tot se scriu cărți, se editează, există
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
viață? L-am pierdut în mulțime. Ceaușescu. Imediat după 1989, a-i pronunța, a-i scrie numele mi se părea o formă de blasfemie la propria-mi persoană, la propria-mi memorie. Era și justificata reticență în fața agresiunii pe care odiosul nume o exercita asupra noastră, asupra fibrei noastre adînci, dăinuitoare. Pomenit acum, deși cam cu același disconfort psihic și intelectual, repulsivul nume (ca și cel al predecesorului, Dej) nu mai întîmpină aceeași reacție, timpul începînd să lucreze, să liniștească, să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de simpatizanți monarhici, oameni care au trăit în Regatul României, lasă o impresie greu de definit. Ba, mi se pare că descopăr și cîțiva ochișori cameleonici de inși care au slujit cu rîvnă pe la Școala de partid și pe la clădirea odioasă din Copou. Toată onoarea pentru ființele, unele din ele îndurînd samavolniciile comunismului, dar o zi ca asta merita o prezență covîrșitoare. Și, mai ales, cea a tinerilor, care trebuie obișnuiți cu gîndul că România nu a fost niciodată republică, republică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
corpolent, nas adulmecător, ochi de păsăroi la pîndă. Și cu... și cu... un pictor, "maestrul", apelativ producînd, de fiecare dată, celor doi moderatori aferenta humectare extatică. Subiectul? Dărîmarea statuilor. E bine, adică, de dărîmat statuile? Chiar dacă întruchipează personaje istorice, mde, odioase? E de prisos să ne îndoim că telegenicii moderatori nu obțin de la invitații din noaptea asta de vis ce vor. Întrebările lor (retorice) își găsesc împlinirea în oratoria ireproșabilă a telecompanionilor. Corpolentul atinge momentul de vîrf cînd se oprește la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe cît de verbios, pe atît de succint în chestiune istorică, lasă pe cei doi moderatori, umeziți de plăcere (dar și pe noi, recunoaștem), să înțelegem că elocința domniei-sale e una cu mantinelă: capodopera vieții proprii este pînza în care "odioșii", ținîndu-se de mînă Făt Frumos și Ileana Cosînzeana -, coboară de undeva, dintr-un eden potopit de flori, spre noi, aducîndu-ne, adicătelea, și nouă, ceva din paradisul acela. De ce, dom'le? Chiar de ce? par a bilabia, nu numai noi, naivii secolului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Așa-și începe iarna asta aspra-i poveste. 18 noiembrie Ținuta obligatorie! Asta însemnînd cel puțin cravată. Comunismul se cizelase, nu voia să-și mai amintească de emblematica salopetă, bună doar la demonstrațiile de 1 mai și 7 noiembrie. Cravata! Odioasa cravată a odiosului regim burghezo-moșieresc. Fără ea nu puteai intra în restaurant. Darmite la CC. Restaurantele (ca și CC-ul) erau pline, era antren, era muzică. Unde-s toate astea? Acum, ținuta fără avertisment e cît de cît general obligatorie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
iarna asta aspra-i poveste. 18 noiembrie Ținuta obligatorie! Asta însemnînd cel puțin cravată. Comunismul se cizelase, nu voia să-și mai amintească de emblematica salopetă, bună doar la demonstrațiile de 1 mai și 7 noiembrie. Cravata! Odioasa cravată a odiosului regim burghezo-moșieresc. Fără ea nu puteai intra în restaurant. Darmite la CC. Restaurantele (ca și CC-ul) erau pline, era antren, era muzică. Unde-s toate astea? Acum, ținuta fără avertisment e cît de cît general obligatorie, sala însă (prețurile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu mănușa lui Chamberlain sau, de ce nu, cu trabucul lui Churchill. Salutul lui Groza, cu fetrul scump al pălăriei, în gestul lumii bune din care venea, dar pe care a trădat-o, criminal, răspunzînd astfel, slugarnic, celuilalt salut cel mai odios din toate timpurile al pumnului bolșevic. Probabil că Napoleon (I) le oferea doar două degete inerte celor ce, mieroși, veneau să-l salute. Nici nu meritau mai mult. Celălalt Napoleon (III), în altă vreme, le întindea marilor români mîna toată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu de la distanța miilor de kilometri transoceanici, dimpotrivă, de blestemata vecinătate a stepei kalmuce, prin invazia tancurilor. În trena cărora, lepădăturile autohtone, disponibile, au decimat, înainte de toate, în cel mai pur stil stalinist, elitele, cele atît de incomode la impunerea odiosului proiect leninist. României, iată, îi trebuie mult mai mult timp decît ne imaginam în urmă cu șaisprezece ani pentru a-și reveni istoric. Alterarea nervurii adînci arată că doar o generație nu este suficientă s-o readucă la sănătatea ei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mediatizării sale până astăzi. Specific cărții este faptul că, iată, Într-un moment În care dezbaterea este de foarte mare actualitate, dar În același timp studiile internaționale se concentează tot mai mult pe ramificațiile marginale ale fenomenului (e drept, la fel de odioase ca și manifestările lui „centrale”), ea readuce În fața publicului nucleul dur al Holocaustului: Germania nazistă și teritoriile din Est anexate de aceasta În timpul războiului, cu modelul tipic al genocidului pe care istoria l-a reținut sub numele de Holocaust. O
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sub acela al unui spirit de rezistență nu mai puțin național în țările ocupate, cum ar fi Franța, Belgia, Țările de Jos sau Norvegia. Are loc o reîntoarcere la origini. Pe de o parte reapare sentimentul clasic față de un dușman odios. Pe de altă parte, acesta este contextul în care reînvie sensul național în accepția sa cea mai onorabilă, anume aceea a unui sentiment împărtășit de un corp politic sudat pe baza principiului suveranității populare, în conformitate cu logica naționalismului liberal. Sensul național
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Casiodor - se afla biserica apostolului Toma, nu mai puțin vestită decât împodobită. În ea, pentru respectul ce i se arăta, se țineau deseori întruniri. Voind să o vadă împăratul, și știind că acolo se întrunesc toți cei care îi sunt odioși, se spune că l-a lovit cu mâna pe prefect pentru că nu au fost izgoniți de acolo ortodocșii. Și cum prefectul, suportând jignirea, se străduia împotriva voinței lui să țină seama de indignarea împăratului (căci nu voia să ducă la
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
șoc administrat. Rezultatele au arătat că subiecții "dezindividualizați" administrau mai multe șocuri electrice decât cei ai căror identitate și responsabilitate personală era scoasă în evidență. În anumite cazuri persoana evaluată era o tânără foarte drăguță, în altele o femeie aparent odioasă. Subiecții cu responsabilități au administrat mai multe șocuri femeii odioase decât celei drăguțe. Subiecții "dezindividualizați" le-au tratat la fel (Zimbardo, 1970). "Dezindividualizarea" se manifestă sub forma sentimentului de anonimat (de care agresorul este conștient) față de observatori (aici, experimentatorul) și
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]