5,006 matches
-
în urechile sale. - Tu ești frumoasa prințesă a vampirilor! Nu mă păcălești! - o înfruntă el neînduplecat. Apoi fixă o săgeată în arc și aceasta zbură spre prințesă. Vârful ascuțit al acesteia se înfipse adânc sub sânul stâng al femeii. - Ah... - oftă ea de durere, în timp ce sângele-i năvăli peste voalul imaculat. Cu ce v-am greșit vouă, muritorilor de rând! - răcni prăbușindu-se pe covorul verde de iarbă. Curios, bărbatul se apropie ușor de ea. Din ochi parcă i se stingea
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
crengile le pleacă În metanii la pământ Nu se tem nicicum de el Au făcut un legământ! Toamna și-a lăsat belșugul Peste toate-și trege plugul, O batistă-i șterge ochii Când sunt aplecați toți plopii. Șinele de tren oftează Când ogoarele visează Trenul iernii vrea să vie Îmbrăcat în poezie.... 30 octombrie 2015 foti sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Seară de basm / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1771, Anul V, 06 noiembrie 2015. Drepturi de
SEARĂ DE BASM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373099_a_374428]
-
e mai deasă Să cresca în zorii zilei, cât mai verde și frumoasă! Dintr-o liră fermecată câtă-n codru un fecior Curg pe rând din ea poeme, însoțite de un dor, Noaptea, în veșmânt de gală îl ascultă și oftează Are dreptul să îl țină lângă dansa cât visează... În decor apar și norii ce-s zburliți de interese Se credeau dați la o parte, chiar de ițele mai dese Curg pe cer purtați de ceas și au trăznete în
NOAPTEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372197_a_373526]
-
flaconul de apă și îi turnă copilului în palme, cu țârâita, un firicel subțire de apă, atât cât să îndepărteze urmele murdăriei. - Trebuie să avem grijă de provizii! - Dar... îmi miroase mâna. - N-are nimic, peștele nu te simte! Sorin oftă. Păi, oricum, se simțea mai ușurat. La pescuit era ca la război, spusese unchiul, și bănuia că la război soldații nu stau să se spele pe mâini cu săpun. Își reluă locul lângă fratele lui, cu ochii pironiți pe pluta
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
ferestre cu lacrimi cârpite Tivesc depărtarea și scapără nori. Copacii aleargă prin munții cu lauri, Pădurea înfrunzită freamată viu, Grija de mâine, un colț de balaur Un ochi se deschide parcă târziu. Pe o banchetă o domnișoară Scrutează zarea și oftează lin, Mult prea departe cântă vioară, Lacrima-i vede cerul senin. Din poză, un zâmbet îi dă alinare Scâncește în sine tot mai încet, Târziul proptit în drumul de sare Rostește canonul, ca un ascet... Fluieră timpul parcă-i nălucă
TRENURI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379673_a_381002]
-
Acasa > Poezie > Imagini > RUGĂCIUNEA PĂMÂNTULUI... Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 1633 din 21 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Pământul se frământă...oftează amețit De-atâta fum și ceață vederea i-a slăbit... Nu mai zărește cerul...nici stelele sclipind, Se ghemuiește-n sine...tresare iar uimit Și se întreabă-n șoaptă: "Eu oare m-am schimbat? Sau poate omenirea încet m-a
RUGĂCIUNEA PĂMÂNTULUI... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379703_a_381032]
-
fiind încurajat, adică sponsorizat, cum se zice azi, să expună periodic. -Ce mai, îl recomanda talentul, nu?! concluzionă Americanul. -Și, ca să nu mai lungesc vorba, calea spre succes i-a fost netezită! zâmbi subțire povestitorul. -Șansa, deh! Și la Paris?! oftă Babacul. -A ajuns acolo printr-o permutare de expoziții ale unor creatori francezi, respectiv ale unor confrați români. Orașul Luminilor le-a deschis ochii admiratorilor picturii sale! zise vesel Solitarul. -Ce vrei să spui? ceru lămuriri Diplomatul. -Frate-meu este în
CAP.4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379700_a_381029]
-
expoziții personale și în Conference Room-ul Clinicii și, uneori, în oraș ori chiar la Paris. -Înțeleg, înțeleg! Faimă și bani, nu? bâigui Papa. -Faimă, doar. Banii obținuți din vânzarea pânzelor aveau să meargă la bugetul Clinicii, sublinie Solitarul. -Ce om! oftă admirativ Miramoț. -Dar satisfacția supremă pentru el e... alta! S-a dovedit curând. Ca artist, odată cu așternerea pe pânză a simptomatologiei celor ce-l inspirau, le lua și suferința! încheie apoteotic Solitarul. -Deci, până la urmă, a ajuns la statul de
CAP.4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379700_a_381029]
-
dumnezeiesc,... XVII. INELUL, de Gabriela Mimi Boroianu , publicat în Ediția nr. 2207 din 15 ianuarie 2017. (Partea a-IV-a) Pisoiul se frecă de el torcând. Îl privi un timp mângâindu-l pe ceafă. - Și ție ți-e dor, nu-i așa... Oftă și se ridică. -Hai să ne culcăm... noaptea e un sfetnic bun. Deschisă poarta și intră. Pisoiul îl urmă cuminte. Aleea era luminată slab de un bec așezat asupra ușii de la intrare. Apasă clanța încet să nu facă zgomot. Nici
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
Ce-ai făcut? Se oprise în ușa bucătăriei și privi către tatăl său ... Citește mai mult (Partea a-IV-a)Pisoiul se frecă de el torcând. Îl privi un timp mângâindu-l pe ceafă.- Și ție ți-e dor, nu-i așa... Oftă și se ridică.-Hai să ne culcăm... noaptea e un sfetnic bun.Deschisă poarta și intră. Pisoiul îl urmă cuminte. Aleea era luminată slab de un bec așezat asupra ușii de la intrare. Apasă clanța încet să nu facă zgomot. Nici
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
din 12 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului trecătoare mai sunt toate... toate-s trecătoare, dragă, sentiment torențial, a trecut o vară-ntreagă, am suit încă un deal, a trecut și toamna bearcă frunzele filozofau, ne-nvăța Socrate, parcă, oamenii încă oftau, iar decembrie ne țese lungi covoare de zăpadă, plouă, Doamne, cu mirese, tot norocul să ne vadă, Penelopa pânza-și țese, așteptând a câta oară, ninge, Doamne, îngerii în covoare de alb pur, peste valea plângerii, ca-n rajahii din
TRECĂTOARE MAI SUNT TOATE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379808_a_381137]
-
aud în spatele meu. Trezit brusc la realitate, mă întorc și zăresc alăturea de mine, o veche cunoștință, cu care nu mă întâlnisem de bună bucată de vreme. - Mulțumesc, bine - îi răspund convențional, iar apoi, din politețe, îi întorc întrebarea: - Tu? Oftând, îmi răspunde cu același stereotip: - Mulțumesc, bine... mergem înainte. Ce să facem? Semaforul se face verde, ne strângem mâinile, apoi eu o iau spre stânga, iar amicul meu spre dreapta. Cuvintele lui îmi revin în minte. „...mergem înainte”. Da... înainte
ALTĂDATĂ, ALEŞII ERAU MAI RESPONSABILI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379801_a_381130]
-
prin așternut, în pernă caldă, se furișa năvalnic dorul și trupul începu să ardă. cu dulce vis încă pătrunsa am răsturnat în el trezirea și retrăind din vis iubirea, de-odată m-am simțit învinsă. și am surâs și am oftat:greșesc? m-am tânguit, m-am lamentat, și m-am târât, m-am ridicat, și am strigat: IUBESC!!! Citește mai mult cu pleoapele întredeschise strângând la piept un vis pierdutîn pernă caldă-n așternut,am zis: -un vis,că alte
DORISDORIA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/374615_a_375944]
-
largi cuprinzând cerul,prin așternut, în pernă caldă,se furișa năvalnic dorulși trupul începu să ardă.cu dulce vis încă pătrunsăam răsturnat în el trezireași retrăind din vis iubirea,de-odată m-am simțit învinsă.și am surâs și am oftat:greșesc?m-am tânguit, m-am lamentat,și m-am târât, m-am ridicat,si am strigat: IUBESC!!!... III. HAZARD, de Dorisdoria Stănescu, publicat în Ediția nr. 2306 din 24 aprilie 2017. ...Am luat hazardul ieri de guler Și l-
DORISDORIA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/374615_a_375944]
-
îl cinstea pe scripcar ca pe un bun prieten, stătea de vorbă cu el în micile pauze când își permitea să mănânce câte ceva (strop de băutură nu mai punea în gură, că zicea când la unul când la altul, și ofta din greu: „Să mi se usuce limba când o să maii gust tărie!” Nu uita niciodată să-i dea bacșiș „Zarazei” pe care o admira și o lăuda la comeseni că-i frumosă ca o zână și... „Face toți banii, duduia
AMINTIRI DE LA MANDRAVELA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374737_a_376066]
-
prinde curaj, mi-am zis în sinea mea că sunt totuși o învingătoare, am o carieră ascendentă, pot să-mi satisfac micile curiozități cotidiene și anumite dorințe decente, am câțiva prieteni dragi, iar pretendenți se găsesc pe ici pe colo. Oftând, mi-am propus să schimb repede zâmbetul amar într-unul optimist, astfel încât să nu-l mânii pe Dumnezeu cu nemulțumirile mele. Între timp, ajunsesem în fața unui librării, așa că am intrat să caut o carte pentru acea după-amiază, ceva ușor și
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
gând, Când se-nfrupta senină din bucate: „Doamne-Doamne oare nu-i flămând La pieptul Maicii Lui îndurerate?” Și cu mânuța tremurând s-a dus Înspre icoana izvorând lumină, De unde îi privea uimit Iisus Făptura ei cu Dragoste deplină. Și aerul ofta ca mielul blând Când i-a atins pe buzele divine Bucata ei de pâine murmurând: „Primește-o, Doamne-Doamne de la mine...” Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Doamne-Doamne oare nu-i flămând... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2285, Anul
DOAMNE-DOAMNE OARE NU-I FLĂMÂND... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371726_a_373055]
-
voie. Se adunaseră flori și buruieni de leac o groază. N-avea unde să le așeze. O mână de om s-ar fi cerut, nu?! Dar știind cum o priveau sătenii ei, își luă gândul de la vreun ajutor dinspre dânșii, oftând. Dar, într-un asfințit, revenită din pădure cu alt braț de verzituri și pătrunsă-n tindă, văzu în colțul cu icoana o masă largă din lemn geluit. Așeză ofranda înfericită nevoie mare, astfel că, după trei cruci mari, se duse
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
tinere și pricepute. Rareori reușeau să își termine pachetul de lucru până la terminarea programului. Viteza cu care se muncea determina implicit apariția greșelilor astfel că, la pachetul de lucru se adăuga un altul copleșitor, de produse returnate pentru reparații. Fetele oftau descurajate și se îndoiau tot mai mult de spate sub povara muncii și sub presiunea timpului, încercând inutil să țină socoteala orelor suplimentare gratuite, pe care erau silite să le lucreze în fiecare zi. În ziua aceea, Clara pierduse numai
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 11) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375653_a_376982]
-
Ediția nr. 2020 din 12 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Senin umbrit Când am avut o clipă de tihna și senin, A fost brutal umbrită de cenușiu hain. În pași de dans m-am însoțit cu vântul, Si chiar daca-am oftat, zâmbind am scris cuvântul... Iar dacă gândul meu ajuns-a cu sfiala În gândul omului cuprins de îndoială, Pot spune c-am atins cu fruntea cerul Și în albastrul lui am îngropat misterul... Fac lanțuri azi din ale mele versuri
SENIN UMBRIT de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375749_a_377078]
-
inunda câmpii, curgând șuvoi spre mine, Tu - râu cu ape repezi... Voi înnodă eșarfe, plutind către zenit, Eu - viscolul de iarnă. Vei dezlega tulpini, plutind necontenit Tu - vânt de primăvară... Voi răvăși toți norii, pășind pe curcubeu, Eu - ploaie ce oftează. Vei aduna senin, pășind pe-al clipei decolteu Tu - ploaie ce dansează... Voi împleti izvoare, dansând pe colț de lună Eu - raza ce suspină... Vei destrăma cascade, dansând după furtună Tu - raza de lumină. Voi dărui culoare, pictând pe geana
TU... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375746_a_377075]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > GÂND Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2006 din 28 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Gând Am bătut, cu sfiala, la poarta unui gând.. Și gândul, mi-a deschis șovăitor. "Ce vrei tu oare?" m-a-ntrebat, oftând. Și i-am răspuns cu glasul stins, ușor.. C-aș vrea s-ajung din nou la țărm de mare... Să simt nisipul fin arzandu-mi gleznă Și să adun pe brațe, a ploii-mbratisare, Iar vântul, cu tandrețe, să risipească
GAND de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375754_a_377083]
-
mă regăsesc Și-n fiecare seară-mi spui o șoaptă. Cu care eu în inimă trăiesc Ce te iubește dar și te așteaptă. Ca tu să vii iar dorul să-i alini Cum ai făcut atunci, întâia dată. Să nu oftezi dar nici să îmi suspini Decât după un nume ce-i de fată. Am stat o zi fără privirea ta Și am simțit că soarele-apune. Să retrăiesc tot ce a fost cândva Iubirea ca pe lucruri ce-s comune. Tu
DISPARIȚIE MISTERIOASĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379189_a_380518]
-
ai fost și-ai rămas, și prieten, și copil obedient în limitele personalității... Dar și Agripina, și Lixandra, camaradele mele încă de la grădiniță, n-au fost cu mine, cu noi?! Eram sensibilizată în extremis. Auzind numele permanent-prezentelor în preajma lui Nicole, oftai... Ori așa crezui, când de facto, emisesem aproape un mârâit la gândul concesiilor făcute sâcâitoarelor în viața mea. Mă rușinam în mine de gândul trăit, când mama veni cu precizarea: -De-aia nu le-ai suferit pe deplin! Prietenia lor te-
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
când sufletul pribeag între două lumi cerne roua lacrimilor peste somnul ramurilor adormite în veci, ale acelui copac magic, caut alinarea în amintiri luminoase. În nopțile de nesomn negăsindu-mi locul între cearceafuri mă ridic din pat în semiântunericul camerei, oftând și caut în mica bibliotecă împrovizată din rafruri suspendate pe perete un jalnic substitut, care să umple golul lăsat în sufletul meu. Albumul vechi cu fotografii și jurnalul au devenit prietenii mei de încredere în momentele de solitudine. De această
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]