2,104 matches
-
aceasta având valoarea de 10,7 bătăi/minut, pentru p ≤ 0.05. Cu valori ale coeficientului de variație de 13,78% pentru grupa copiilor normali și 14, 83% pentru grupa copiilor cu dizabilitate mentala ușoară, aceste două grupe prezintă o omogenitate bună. Grupele 3 și 4 sunt eterogene având valori ale coeficientului de variație de 29,69% respectiv 22%. 4.2.2. Date referitoare la presiunea arterială Pentru înregistrarea valorilor presiunii arteriale sistolice și diastolice am folosit un aparat electronic Beurer
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
se găsesc numai sub formă de combinații chimice, foarte puține aflându-se în stare elementară. Atât unele, cât și celelalte se regăsesc sub forma rocilor și zăcămintelor de minerale. Mineralul este un corp chimic natural, cu un variat grad de omogenitate, constituent al rocilor și minereurilor. Mineralul este constituit, de obicei, de o combinație chimică și, mai rar, de elemente native. Acumulările de minerale, din care extragerea unor componente utile pe cale industrială este rentabilă, se numesc minereuri. Obținerea metalelor presupune prelucrarea
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
o mitologie fondatoare a literaturii secolului al XIX-lea, dat fiind influență modelelor socio-literare balzaciene și zoliste asupra întregii scriituri românești contemporane. Diferiți factori importanți fac din Pariziana când un model negativ, când unul pozitiv. Caracterele analizate dovedesc o oarecare omogenitate și comuniune a acțiunilor, a conduitei și stilului femeii pariziene, care se regăsesc în toate scrierile artistice analizate. Ideea de originalitate, excentricitate, curiozitate și fantezie, absențe în cultura europeană de dupa baroc, revin în forță și se manifestă la acest personaj
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cauzalitate datorită apariției eului ca anticipație și primară trăire afectivă. Prin această întâmplare (în toată regula, un eveniment), determinismul prin cauzalitate nu este desființat, ci limitat, de-limitat: el nu va mai fi valabil decât pentru periodicitatea naturală, pentru spațiul omogenității naturii și pentru serii de fenomene desprinse din evoluția totală a existenței-ca-energie. Prima operație prin care putem gândi determinismul prin finalitate este negarea valabilității absolute a determinismului prin cauzalitate. A doua este afirmarea unității lumii întemeiată pe principiul evoluției existenței-ca-energie
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
că în această "lume" originară Dumnezeu apare doar ca un "punct" de perfecțiune morală, iar natura ca un simplu ambient, că omul este totul: perfecțiunea distruge alteritatea. Dar câtă "realitate" poate avea omul acesta? Nu este el cumva pierdut în omogenitatea divină a "naturii" sale? A doua ipostază a omului pe care am putea-o numi a "omului natural", întrucât nașterea lui este un proces natural, nu unul divin ca în cea dintâi strică echilibrul perfect. Omul se îndepărtează de Absolut
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
modelând-o și interpretând-o într-o configurație de o superioară spiritualitate. Moralist și istorist, V., smerit la prima vedere, are obiective mari: panoramarea sapiențială a existențialului, din detaliile evocării enunțiative fiind abstras generalul. Ceea ce frapează și pare definitoriu este omogenitatea tematică, stilistică și valorică. Se poate cita de oriunde, eventual un poem precum Capodopera cinematografică din volumul cu același titlu (1999): „intrăm să vedem capodopera în timp ce afară / se pregătește alt film// desigur o altă capodoperă din ghemul negru / pentru a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290556_a_291885]
-
ce primii aveau de adus împreună nu doar o diversitate debordantă de tipuri arhitecturale medievale (în cazul arhitecturii ortodoxe din Moldova și Valahia, bunăoară), ci și pentru că această diversitate provincială trebuia temperată în numele unor idealuri noi, cele ale unității și omogenității naționale și, pe cale de consecință, statale. Acestui efort inițial - soldat cu succese de stimă de felul Bufetului de la Șosea atâta timp cât edificiul rezultat se menținea cu eleganță înlăuntrul constrângerilor impuse de "mărimea absolută" (P.A.Michelis) a sursei - i se adaugă după
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
coordonare a acțiunilor în cadrul familiei. Din acest aspect se degajă caracterul de dominație ce aparține părinților, îndeosebi tatălui ca fiind mai puternic și mai bine înzestrat biologic. Asociat instinctului de dominație apare instinctul de subordonare din partea celorlalți membri ai familiei. Omogenitatea familiei, securitatea și evoluția ei normală, conferă acel sentiment de satisfacție pentru părinți și siguranță pentru copii, ceea ce determină o stare de bine, plăcere și armonie în sânul familiei. Dar siguranța și evoluția firească a unei familii nu poate fi
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
să le identificăm și să le clasăm. Tipologia mesajelor partizane constituie baza apariției unui repertoriu de comunicare ce persistă în timp, atunci cînd împrejurările se schimbă și cînd se succed conținuturile actualității. Rutină discursivă, enunțuri fixe circulă transversal și asigură omogenitatea sistemului de texte. Toate acestea ne îndeamnă să credem că grupul partinic transmite membrilor săi o competență autentică de comunicare, ce trece prin dobîndirea codului, a registrelor și a întregului sistemul de mesaje, și recunoașterea acestor forme. Studiul limbajului partinic
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
est pas encore divin chez Kant, mais qui tend à le devenir". 14 Ion Barbu, "Evoluția poeziei lirice după E. Lovinescu, 1928", în Versuri și proza, 1984, p. 165: Compară cu "Dar urechi de critic neinițiate [s.n] interpretează această omogenitate incongruenta într-o coincidență materială". Metaforă barbiana ar putea avea legătură cu expresia "leș jeux floraux", un concurs anul organizat, cu unele întreruperi, la Toulouse, încă din Evul Mediu, pentru a promova poezia provensala și franceză de calitate. Recompensele constau
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de referință. Ea generează, în majoritatea cazurilor, delincvență și e sancționată social prin neacceptarea individului cu drepturi depline la viața și activitatea grupului. Dacă pe plan psihologic produce individului o stare de disconfort emoțional, în plan social contribuie la prejudicierea omogenității și ordinii sociale. Evident există și o serie de critici referitoare la explicațiile devianței și crimei prin teoria subculturii. O problemă fundamentală în teoria subculturii este eșecul acesteia în încercarea de a explica de ce unele grupuri împărtășesc subculturile deviante și
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
și "ființa socială", iar scopul educației este de a forma "ființa socială" a omului. Școala pune copilul în contact cu o societate determinată și induce acestuia un anumit ansamblu de idei, sentimente, practici comune tuturor membrilor pentru a realiza o omogenitate socială suficientă. Școala dezvoltă în copil un număr de stări fizice, intelectuale și morale pe care le reclamă de la el societatea în ansamblu și mediul social particular căruia îi este destinat. Omul pe care trebuie să îl realizeze educația în
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
8). Acest ultim sens herderian, al națiunii ca expresie a unicității ireductibile a unei culturi posedată de un Volkgeist, a fost diseminat în spațiul central și sud-est european, generând frecventele forme de naționalisme particulariste bazate pe ideile purității etnice și omogenității cultural-lingvistice. Schematic, "tiparul zigzagat al schimbării semantice" (Greenfeld, 1992, p. 5) poate fi reprezentat grafic astfel: Figura 1. Permutațiile semantice ale conceptului de "națiune" Sursa: adaptare după L. Greenfeld (1992, p. 9) Primele două încarnări semantice ale conceptului de "națiune
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a aprobării statale. Ideea mitică a unității, atât de potentă în suscitarea imaginarului politic și atât de vibrantă în conștiința colectivă, este o noțiune compozită, pluri-nivelară. Dimensiunile sale constitutive sunt: a) unitatea teritorial-geografică, sprijinită de ideea granițelor "naturale" și a omogenității "organice" a unui spațiu; b) unitatea primordial-politică, idee susținută de existența unui precedent istoric al unității politice (în cazul românilor, vechiul regat al Daciei va îndeplini rolul acestui antecedent istoric pe care naționaliștii pașoptiști îl vor solicita a fi actualizat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
consolidarea memoriei naționale în cadrul statal. Încorporând, la pachet cu teritoriile alipite Vechiului Regat, și importante minorități etnice, eforturile autorităților statale românești s-au îndreptat înspre integrarea internă a teritoriului și înspre omogenizarea lingvistico-culturală a țării. Idealurile mitice al purității și omogenității încă nu și-au epuizat forțele: În alte state există mare deosebire de credință și de limbă, între locuitorii provinciilor apropiate, pe când la noi nu există deosebire între un Bucovinean și un Bănățean, între un Oltean și un Basarabean. Micile
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și un Bănățean, între un Oltean și un Basarabean. Micile deosebiri nu merg până a forma un dialect, încât s-a zis că limba română este limba fără dialecte" (Floru, 1923, p. 5). Unitatea lingvistică este doar una dintre expresiile omogenității românești. Prima trăsătură a "Caracterului Statului Românesc" este aceea că "România Mare alcătuește un stat omogen și unitar", în ciuda "neamurilor străine care locuesc în mijlocul populației băștinașe" (Patrașcanu, 1937, p. 14). Unitatea etnică, geografică și caracterială a românității este un bun
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
elaborat în scrierile lor o teologie ortodoxistă a națiunii. Astfel, principiul de căpătâi al statului etnocratic imaginat de N. Crainic (1997) [1937] dictează "LEGEA LUI HRISTOS, LEGEA STATULUI" (p. 245). Definind națiunea ca o comunitate etnică (neam) având identitate istorică, omogenitate de sânge, comuniune de suflet și voință de viitor (p. 247), Crainic instituie ortodoxia ca axa spirituală a românității. "Biserica ortodoxă e consacrată de istorie ca Biserica neamului românesc. Statul etnocratic acceptă doctrina ei fără s-o discute" (p. 252
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
paradigmă în interpretarea oficială a trecutului, la nivel popular, nostalgia după comunism căpăta o consistență din ce în ce mai robustă. Pe măsură ce societatea românească se pierdea într-o tranziție interminabilă, stabilitatea ocupațională și siguranța locului de muncă, protecția socială oferită de statul paternalist și omogenitatea socioeconomică apăreau pentru românii afectați cel mai puternic de dificultățile vieții postcomuniste ca repere pierdute într-o lume actuală marcată de imprevizibilitate și inegalitate flagrantă. Reacția nostalgică apare ca fiind un răspuns adaptativ de pozitivare retrospectivă a trecutului în condițiile
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
puțin trei elemente fundamentale: factorul etnic, autodeterminare politică a etnicului, la care se adaugă un teritoriu specific aflat sub jurisdicția administrativă a politeiei etnice. Prin manualele de geografie (politică), statul-națiune își trasează în imaginarul colectiv granițele simbolice, propagând ideea de omogenitate internă și deosebire externă. Întrucât memoria colectivă tinde să fie ancorată spațial, introducerea manualelor de geografie în analiză ar fi ajutat la surprinderea interacțiunii dintre dimensiunea timpului istoric și cea a spațiului geografic. Aceasta ar fi ajutat la înțelegerea mai
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
artei discursului și prin inteligența de a se supune unei teme date, ce trebuia ilustrată pertinent, prin exemple concludente. Asistăm la un adevărat „carnaval al închipuirii lor”141, un spectacol al imaginației debordante. Grupul femeilor din ramă cunoaște o anumită omogenitate și, deși sunt individualizate, trăsături generale pot fi identificate în cazul fiecăreia în parte. Numele lor sunt sugestive, simbolice, căci Evul Mediu, chiar și în faza sa târzie, cultiva încă, cu asiduitate, alegoria. Naratorul boccaccesc li se adresează cu o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
interpersonală: un locutor în fața unui prieten sau grup de prieteni; în comunicarea didactică/educațională: un profesor sau un elev fie unui singur elev/profesor, fie întregului grup de elevi, grup caracterizat printr-un grad mai mare sau mai mic de omogenitate (vezi, de exemplu, clasa I vs. clase simultane, în mediul rural). Unui interlocutor asociat anumitor variabile: * vârstă; * stare fizică; * stare psihică (mentală, emoțională etc.); * motivație/interese; * stil de ascultare; * stil de comunicare (reperabil în feedback-ul dat locutorului) etc. Aceste
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
același coeficient de consistență internă a scăzut la valoarea de 0,80. Deși a doua valoare obținută a fost mai mică probabil din cauza scăderii numărului de subiecți, ambele valori sunt peste limita minimă specificată pentru a se accepta consistența internă (omogenitatea) itemilor. De asemenea, am calculat fidelitatea prin metoda înjumătățirii (itemi pari/itemi impari). Pentru întregul lot am obținut o corelație între scorurile la cele două părți de 0,86; numai pentru subiecții care au obținut un scor total mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
pare să atingă un fals echilibru caracterizat printr-o anume vâscozitate în gândire. Este un fenomen de „vâscozitate genetică” pus în evidență de studiile lui B. Inhelder. La subiecții cu arierație mintală gravă, la limita imbecilității, există o stare de omogenitate izbitoare între diferitele moduri de raționament, o concordanță care permite situarea structurilor operatorii la un nivel precis de evoluție genetică. Această omogenitate este încă mai mare la debilii profunzi decât la copiii normali, dar în plină evoluție. Toate aceste modele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de studiile lui B. Inhelder. La subiecții cu arierație mintală gravă, la limita imbecilității, există o stare de omogenitate izbitoare între diferitele moduri de raționament, o concordanță care permite situarea structurilor operatorii la un nivel precis de evoluție genetică. Această omogenitate este încă mai mare la debilii profunzi decât la copiii normali, dar în plină evoluție. Toate aceste modele de comportament ale gândirii debililor joacă un rol foarte important în ansamblul organizării personalității acestora (J. de Ajuriagueira). 2) Particularitățile afective și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o singură descriere coerentă a dezvoltării istorice generale a sistemului internațional. Scenariul modificat oferă o completare utilă la descrierea schimbării structurale elaborate de Wendt. Wendt a identificat patru "variabile-dominante" care pot să declanșeze transformarea structurii culturale a sistemului internațional: interdependența, omogenitatea, soarta comună și auto-restrângerea. Fiecare dintre acești factori este prezent într-un sistem internațional caracterizat prin convergența puternică a preferințelor liberale. Totuși, Wendt recunoaște și că, deși aceste variabile-dominante sunt condiții necesare pentru transformarea structurală, ele nu sunt și suficiente
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]