KorAP: Find »[drukola/base=omorî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...76 77 78 ...653 >

16,318 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

te aduc cu picioarele pe pământ, Iosefina... Relația noastră nu poate să depășească stadiul unei iubiri ocazionale și nici nu poate deveni publică! Ba mai mult, cuminte ar fi ca ea să înceteze!.. Fii cuminte, Cătăline!.. Eu mor!.. Eu mă omor, Cătăline! Eu mă înec în scăldușca aceea parfumată! Te rog frumos! Te implor, Cătăline, că acasă nici moartă să nu mă duci! Direct la morgă, iubitule! Și la crematoriu! Banii îi găsești în poșetă! Tu ești nebună! Da, nebună! Nebună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
dimineață când începea o nouă zi de coșmar. De aceea, nu este de mirare că mortalitatea în rândul acestor oameni nevoiași este neînchipuit de mare: bolile profesionale, de nutriție și de mediu fac ravagii în rândul tinerilor, iar lipsa hranei omoară copiii cu sutele și cu miile. Așa a murit și surioara cea mică a lui John, lucru firesc până la urmă, atâta vreme cât porția de mazăre unsă cu ulei de bumbac era mult prea mică pentru cele patru guri înfometate rămase acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
specimene cu chip de om, vinovate de curmarea prin violență a multor vieți, nu regretă nicio atrocitate din cele săvârșite și susțin cu tărie că și-au făcut datoria. Nobilă datorie, nu-i așa? Că doar băieții erau plătiți să omoare, iar statul nostru democrat le-a plătit pensii militare grase cam un sfert de secol că au omorât, că au făcut să dispară orice urmă a faptelor lor abominabile prin te miri ce gropi comune la Sighet, la Canal, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
cele săvârșite și susțin cu tărie că și-au făcut datoria. Nobilă datorie, nu-i așa? Că doar băieții erau plătiți să omoare, iar statul nostru democrat le-a plătit pensii militare grase cam un sfert de secol că au omorât, că au făcut să dispară orice urmă a faptelor lor abominabile prin te miri ce gropi comune la Sighet, la Canal, la Râmnic... Într-un cuvânt, oamenii și-au făcut datoria și numai datoria. Și atunci, de ce să-și facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
vorbea cât se poate de apăsat despre un oarecare Gâde care îți aducea în instanță pe cel mai înverșunat acuzat pe post de mielușel, pregătit în așa fel să recunoască, dacă era nevoie, chiar și nelegiuirea de a-l fi omorât pe propriul tată. În privința altor delicte de natură politică, economică, morală nici nu se punea problema oricât de grave și de condamnabile ar fi fost acestea... Că tovarășul Gâde de la Judiciar le instrumenta și îi instrumenta în așa fel, încât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
rânduiești treburile noastre în cea mai mare grabă! Că cine știe?.. S-ar putea ca până într-un an să fim trei, măi Vasile! Și-apoi să mi te ții cu bârfa și cu vrajba! Că eu copilul nu-l omor! Mai bine omoară-mă pe mine! Fără îndoială că Vasile, ca bărbat în toată firea, s-a gândit nu o dată la o astfel de alternativă și a acceptat-o chiar din prima în calitate de partener responsabil pentru situația dată, dar care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
în cea mai mare grabă! Că cine știe?.. S-ar putea ca până într-un an să fim trei, măi Vasile! Și-apoi să mi te ții cu bârfa și cu vrajba! Că eu copilul nu-l omor! Mai bine omoară-mă pe mine! Fără îndoială că Vasile, ca bărbat în toată firea, s-a gândit nu o dată la o astfel de alternativă și a acceptat-o chiar din prima în calitate de partener responsabil pentru situația dată, dar care deocamdată încă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

pe a nevolnicilor o știi. Singurătatea? Dar care? Ah! Tu n-ai de unde ști că niciodată nu ești singur! Că peste tot ne-nsoțește aceeași povară a viitorului și a trecutului! Că vin după tine toate făpturile pe care le-ai omorât. Și dac-ar fi numai atât, ar fi încă ușor. Dar mai sunt și cei pe care i-ai iubit, cei care la rându-le te-au iubit, chiar dacă tu nu i-ai iubit, sunt regretele și dorul, tristețea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
așteptat, moment în care civilul lipit de urechea mea a devenit, brusc, mare iubitor de Z, începând să mă mângâie părintește pe creștet. Iar mama lui Ucu, ieșită și ea în prag, a început să strige disperată: "Criminalilor, mi-ați omorât băiatul!" Soldații au intrat cu Ucu în apartament, în vreme ce eu, ca și cum ar fi trebuit să preiau de la Ucu încă o parolă, i-am urmat, deși zâmbetul în draci al civilului îndrăgostit de mine îmi spunea imperativ că asta nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
precum mama eroului Ucu, înțeleg asta. Și pentru că mama lui Ucu înțelegea foarte bine asta, unde nu a început să strige din nou, să bocească așa cum n-a mai auzit nicicând cartierul nostru, "Ucule, Ucule, copilul meu drag, te-au omorât criminalii! Și-acum, tot ei, nenorociții, nu mă lasă să te văd!" Un soldat mai mintos a găsit calea de a mă scoate din casă, rugându-mă frumos să-i fac rost de un pachet de țigări, pentru că am figură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
taifas cu nenea civilul. Și mama lui Ucu a zis atunci, luându-mă în brațe, să nu vă luați de fratele lui Ucu, dracul vă ia dacă vă luați de el, strig iar, de aude tot cartierul, că mi-ați omorât copilul, că nu partizanii sunt vinovați, ci voi, nenorociților! Și când civilul a dat să-i pună mamei lui Ucu mâna la gură, ca să-i tacă tranca, așa de tare l-am mușcat de picior, încât a urlat de parcă l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
militară, sobră, cu ochii mereu la dirijor, cânta de parcă ar fi vrut să-l învie pe Ucu. Atunci când a pornit mașina, către cimitir, unde nu s-a auzit glasul mamei lui Ucu, ridicându-se către cerurile cartierului: "Nenorociților, mi-ați omorât copilul, și-acum jucați teatru, îl îngropați cu onoruri! Nenorociților!..." Vigilent, prietenul meu civil, care uitase cu drag mâna pe urechea mea, s-a repezit spre fanfară, care, deodată, a băgat la greu sunete de trombon grav și trompete jalnice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
a cartierului, în licheaua care a fraternizat cu bandiții din munți, după cum îi plăcea să spună civilului care-și înfrățise cândva mâna cu urechea mea, deși eu tare târziu am priceput de ce striga disperată mama lui Ucu "Nenorociților, mi-ați omorât copilul, și-acum jucați teatru, îl îngropați cu onoruri! Nenorociților!..." 6 Îți mulțumesc, Z, pentru că nu mi-ai răspuns nici la ultima scrisoare. Sper să ai puterea de a nu-mi răspunde niciodată la vreo scrisoare. Lasă-mă să cuvânt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
cheamă?" Îndrăznețul Pitu: "Ghici!"... Devotatul: "Las' că..." Pitu: "La vorbitor, la carceră, la gioale? Știu, mi-a spus Onuț cât sunteți de drăguți. Luați-ne pe toți de pe scara asta. Tu' vă'n cur pe mama voastră, că l-ați omorât pe Onuț!"... Ninetistele dau semne de viață, încep să fie feminin-vocale. Aglomerația sporește. Unul dintre devotați face un semn discret către ai lui și tustrei ajung în mașina din fața blocului, care pleacă în mare grabă. Mama, către tata: "Fă-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
lega mai mult de două vorbe: "Încep?", "Barosul mic?", "Barosul mare?", "Gâdiliciul?", "Scufundări ușoare?", "Scufundarea mare?", "Fitness complet?", "Somn adânc?", "Gata?", "Încă?", "O luăm de la capăt?"... Dac-ar fi casap, mi-ar fi milă de bietele animale." Mama tremură... Te omoară ăștia. Ai copil de crescut. Ai obligații de familist... Nea Onuț a devenit sobru. Nu ține cu mama, dar nici cu tata. Treaba voastră, pare să zică. Sunteți vaccinați; voi hotărâți. Oricum o să vă pună ăia pielea pe băț... Tata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
gură și i se recomanda: "Crapă singur, crăpa-ți-ar să-ți crape!" Toarșa lui era desenată într-o bărcuță pe care scria: "Scufundă-te, scorpio!" Alt bilețel îmi mergea direct la inimă, pentru că zicea cam așa: "Nenorociților, l-ați omorât pe Onuț!"... Ajunsese vestea tocmai în Ferentari. Și tocmai în vreme ce noul profesor de muzică se chinuia să ne patrioțească, insistând pe linia melodică Partidul, Ceaușescu, România, pe sub bănci circulau vesel aceste manifeste. Iar nesimțiții, în loc să fie cuceriți de vers și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

-ți fiu măcar prietenă, cum mi-ai lăsat speranțe...să te văd, să te ating. Însă tu nu mai vrei și mă întreb: cum nu-ți pasă? Nu aș da tot ce simt nici măcar pentru iubirea ta, pe care mă omoară ființa-mi urând-o. De ce atingerea te, atingerea ta, atingerea ta...pentru mine. Numai cu tine, cu nimeni altul, viața merită trăită. Dacă.... Fericirea noastră era atât de mare, încât nimic nu ne-ar fi stat în cale, nimic nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
realitate) nu rămăsesem cu nimic. (Singura mea consolare era că, fiind virgină în momentul visului, alesesem calea cea bună). Și văzui, cu sentimentul acut al prezentului, o bătaie cu săbii. O luptă. Până să dau colțul, unul din ei fusese omorât. Zăcea într-o baie de sânge, la lumina străzii pustii. Iată, însă, lângă el, o sabie. Sabia era, într-o imagine macabră lângă capul tăiat. Sentimentul că nu era nimeni în jur (și N. Y. era mare și plin) îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
vroiam să colind fără direcții străzile. Eram puțin vrăjită, visătoare. Și văzui, însă sentiment acut al prezentului, o bătaie cu săbii. Două siluete masculine în noapte și o luptă pe sfârșite. Până să dau eu colțul, unul din ei fusese omorât. Zăcea într-o baie de sânge, la lumina străzii pustii. Individul îmi displăcu. Iată, însă, lângă el, o sabie. Sabia era, într-o imagine macabră, lângă capul tăiat. Însă eu vroiam să o iau. Cui atât mai mult cu cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
doar eu. Da, e ca-n filme. Dar ai atins sângele în momentul străfulgerării și acum împărțim ceva. De ce, nu știu. Nu e logic. Însă s-a întâmplat. Și ești și tu nemuritoare. A, știu, cu regret, m-ai fi omorât pentru a-mi lua locul. Dar nu e cazul. Ba mai mult, eu îți pot lua ceva. Friends or Foes? Lasă naibii sabia asta! spune și o dă la o parte. Nu am chef! spun mofturoasă, în același timp. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
probleme sau măgării. Dintr-o trăsură ce trecea cu viteză, cu ușile deschise larg, căzu rostogolindu-se Erickson, plin de sânge, cu haina sfâșiată, în ultimul hal. Trăsura, fără vizitiu, goni mai departe în oraș. Vlad își dădu seama imediat: omorâse un nemuritor, probabil într-o încăierare stupidă pentru vreo femeie. Tocmai fusese străfulgerat.  Ce Dumnezeu, Erickson? Hai! Îl ridică și-l duse pe ascuns la el, într-o casă privată ce o închiriase în Londra, deși nu stătea în ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
trezească.  Ce dracu? Ce naiba? Fu-tu-i! se deșteptă acesta. Ce mama dracului cauți tu aici? se răsti la Vlad. Doar te adun de pe străzi. Dacă se află de noi, suntem compromiși. Cine v-a văzut luptându-vă?  L-am omorât! Nenorocitul a vrut să-mi ia femeia. Se credea grozav. Dar l-am pus la punct.  Ai plecat de la petrecere cu cineva? Te-au văzut toți? Păi, da, spuse mâhnit.  O.K. Vei pleca o vreme la proprietatea mea din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Sau, văd eu.  Ții neapărat să le rezolvi tu pe toate? În cazul ăsta, nu ai de ales, încurci. Ascultă, spuse Vlad după o scurtă tăcere. Spera ca acum să fie prieteni, nu dușmani. Tipul ăla era nemuritor. L-ai omorât prin decapitare, și acum ești și tu nemuritor. I-ai luat puterea. Vor veni și alții după tine.  Sigur, amice... Și tu tot nemuritor din ăla ești? întrebă râzând. Vlad, serios, nu răspunse. Lui Erickson îi peri zâmbetul când acesta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
ea, cădea tăiș pe tăiș până lucirea lamei tăia aerul în două). Se luptă cu forță. Cu masculinitate. Puternic, hotărât. Și flexibil. Îmi plăcu de acest Vlad. Îl învinse pe Erickson, neutralizându-l. Îl amenință cu sabia: Nu te-aș omorî, însă mai bine tu decât eu.  Stai, măi omule, nițel! Glumeam și eu cu tine. Eram în cada cu apă călduță și limpede. Întreaga baie, pe o frumoasă nuanță de bleu inspira liniștea unui colț de cascadă. Aveam sânii, cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
o transformare fioroasă care își reveni de fațadă la această formă. Probabil că se înșelase. În mod normal ar fi chibzuit ceva mai mult. Dar nu în acea seară, noapte. După ce Amanda plecă, Doru se tolăni în pat. Tocmai își omorâse prietenul. Nu vroia. Îi propusese să o lase baltă. Dar el tot insista că sunt ultimii. Nu fuseseră ultimii. Din punctul lui Doru de vedere, Alex greșise. Alex... Cemizerabilă situație! Cu acest sentiment penibil de greață adormi, fără să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]