3,282 matches
-
Pentru onor, înainte! Sportul românesc fabrică generali pe bandă rulantă. Drumul scurt din arenă pînă sub caschetă ne coboară în istorie către anii stalinismului biruitor la orașe și sate. Să trăiți, dom’ general Iordănescu, amintirea meciului de la Erevan vă prezintă onorul! Săru’ mîna, să trăiți, doamna chestor Lipă, ramele de canotaj aliniate regulamentar sînt gata pentru revista de front. Atențiune, Kant, atențiune, Hegel, pentru domnul chestor Dinu, prezentați arm’! Continuați! Cum de-o fi scăpat de generălire Ivan Patzaichin, pentru că tocmai
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
noi, nemții ar trebui să-l facă pe Beckenbauer Obermareșal, iar argentinienii să-l ungă pe Maradona șef suprem peste manutanță, secția cocaină. Întotdeauna, avem impresia că venerația sufletească pentru marii campioni e insuficientă, simțim nevoia să le dăm dregătorii, onoruri militare și pămînt, ca oștenilor care se întorceau de la Plevna cu cușma găurită pe-o ureche. Meritele acestor oameni (adăugați-l pe listă și pe Emeric Ienei) sînt imense, însă are vreun rost să le înghesuim sub o vipușcă, un
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Texas, Dorin a mers de la aeroportul Otopeni la Ploiești printr-un cordon viu. Primarii din comune, încinși cu brîu tricolor, stăteau drepți la marginea șoselei, iar lîngă ei se aflau zeci de tineri în costume naționale, care urmau să dea onorul alaiului de jeepuri. Dorin se afla într-unul dintre acestea. În celelalte călătoreau diverși îmbogățiți, bucuroși să și alăture imaginea de izbînda sportivă. Ei n-aveau dreptul la temenelele poporului, dar le primeau la grămadă pentru simplul motiv că le
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
era Milano), precum și "corul" comunității ei. Relația sa cu Roma ne apare astăzi paradoxală: deși refuză șederea permanentă aici, îi oferă totuși sprijinul și o apără, cu toate că îi învinsese împăratul (pe Maxențiu) chiar la porțile ei fluviale; deși renunță la onorurile ei, o copiază întru totul la Constantinopol. Împăratul dorește să beneficieze de civilizația materială romană, dar nu și să trăiască alături, permanent, de populus romanus, cu pretenția sa la primatul universal, dar nici pe fundalul regimului tetrarhic, care oricum nu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și în miturile identității, sunt cele de creație (a cosmosului, a omului); ele includ unități mitemice specifice, precum zeița-Mamă, pământul-Mamă sau materia potențatoare, zeul-Tată sau Spiritul creator. Pentru cazul marilor orașe, spre exemplu, o zeitate tutelară primește periodic sacrificii și onoruri, așa cum Roma și principii ei auguști făceau pentru Jupiter Capitolinul și pentru zeii întemeietori afliliați lui. Miturile finalității (eschatologice) pun în joc noțiunile de destin sau de ființă supranaturală și sunt orientate fie asupra viitorului, fie asupra unei comunități, înțelese
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
data respectivă în rândul eroilor - v. fig. 13.a) de urmașul său, Hadrian, care i-a adus cenușa la Roma (urna a fost depusă la baza columnei închinate gloriei lui - v. fig. 13.b). Cetatea i-a organizat post-mortem toate onorurile cuvenite; efigia sa purta un sceptru, în vârful căruia era figurată o acvilă înaripată, simbolul tutelar al armatei romane. Spiritul practic al romanilor s-a făcut resimțit însă și atunci, prin faptul că senatul a decis ca ceremonia dedicată lui
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a sa; ele întruchipau divinitatea politică a autocratului (Besançon 67). Realizate încă în manieră realistă, pentru a prelua cât mai fidel trăsăturile împăratului absent, acestea erau, se considera, locuite de o persona, cu sensul de substitut, de aceea și primeau onorurile în locul modelului lor. Statuia lui Constantin I era practic tot ce mai putea susține funcția desemnată de cuvântul imaginarius, din latina târzie imperială; și nu în forma lui gramaticală discutată în capitolul dedicat ceremonialului funerar (cea de adjectiv, din expresia
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
domnia? de vreme ce ca un domn sunt la casa mea, nu-mi trebuește să fiu". Cutare comedie e vrednică de imaginația lui Lorenzo de Medici. Un pretendent la tron pică în mâinile Brîncoveanului, care are gustul de a da împricinatului savante onoruri voievodale. "Domnul" cu suita lui în fiare și cătuși, sprijinit de subțiori, e dus cu pompă de bâlci până în divan, unde îl ia în primire adevăratul vodă, mustrîndu-l mieros. O altă uimitoare scenă este aceea în care Brâncoveanu, iritat de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
spunând "să fie bine", contele Curcano-Mirmilitzki, baronul Constantin Garla de Afumata, ducesa Bute, născută Țapa, princesa Bostano Crastavetzki, născută Pitringello-Barabulla, toți aceștia paraziți mondeni, Ioniță Cocovei, burlac timid și suav, Ghiță Titirez, arhivar venal și erotic, iată câteva tipuri. Merită onorurile antologiei Un drum la Cahul, tablou hazliu al șicanelor procedurale ("cacon Manalaș", "duduca Pipița", "pròcura", "nu vom putè" etc.), și Christachi Văicărescu, tragicomedia unui ipohondru suferind de toate boalele din cauza unei fripturi de curcan. V. POGOR, MIRON POMPILIU V. Pogor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
greș, constituind un comic aproape pur. Un procedeu este vârârea limbajului fără retenție al indignatului în uniforma rigidă a telegramei sau notei oficiale: "Directoru prefecturi locale Raul Grigorașcu insultat grav de dumnezeu mami și palme cafinè central. Amenințat moarte. Viața onorul nesigure. Rugăm anchetaț urgent faptu." O metodă adiacentă este stenografierea dialogului de judecătorie (metoda Courteline după H. Monnier și Les Tribunaux Comiques de Jules Moinaux): "Leanca: Eu, dom' judecător, reclam, pardon, onoarea mea, care m-a-njurat, și clondirul cu trei chile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
aceștia este și Efor, care povestește că dactilii ideeni locuiau împrejurul muntelui Ida din Frigia și că trecură în Europa cu Minos... Fiindcă se arătase ca autori ai unei binefaceri foarte mari către nea-mul omenesc(descoperirea prelucrării fierului), ei primiră onoruri nemuritoare”. Numai că unii dintre acești beneficiari ai descoperii lor - ivriții, grecii și unii latini - le-au falsificat în totalitate istoria spre a le fi numai lor de folos. Căcărania ivrită este sfîntă și slăvită! În Geneza găsim această realitate
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
i-o votaseră poetului și-l invocă și pe V.G.Morțun să voteze proiectul. Zice, așadar, deputatul junimist: „Domnilor, sunt însărcinat din partea unui număr foarte mare de cetățeni din deosebite părți ale țării să depun o petițiune pe biroul acestei Onor Camere, prin care se roagă să se acorde un ajutor viager nenorocitului poet național Mihai Eminescu.” Iată, într-adevăr, contextul în care s-a lansat această expresie care azi a ajuns să incomodeze „nenorocitul poet național”. De fapt, înțelegem că
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în satirele sale), (-) mîndrie luciferică, (-) lipsa de scrupule, (-) extravaganță bombastică în practicarea laudei (în scrisorile trimise acasă mamei și sorei), (-) aer amuzant de auto-importanță (ca atunci cînd afirmă în scrisori că "dacă banii ar curge peste el la fel de iute ca onorurile, i-ar da surorii o parte de 5000 de lire sterline" (Wilson 1869: 263), (-) accese de absorbire într-o chestiune excluzînd orice altceva ("abstraction"), asociate cu capriciozitatea și nesociabilitatea; 3) (+/-) caracter sangvin, (+/-) răzvrătire împotriva servituții (o trăsătură tipică pentru romanticii
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
rog, nu vă deranjați pentru mine, Mint obișnuit să fiu tratat ca o cârpă. METAPROPOZIȚIE: Cu toții suntem implicați în această afacere. TRADUCERE: O să avem de împărțit criticele dacă nu reușim, iar dacă reușim, eu voi fi acela care va primi onorurile. METAÎNTREBARE: Ați avut probleme până ați găsit locul? TRADUCERE: De ce ați întârziat atât de mult? METAPROPOZIȚIE: Calitatea serviciilor oferite de acest hotel este la fel de bună ca și acum zece ani. TRADUCERE: Calitatea serviciilor oferite de acest hotel nu s-a
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
-i dăm de rostul secretului. Trebuie să mai așteptăm. Farfuridi: Să mai așteptăm? Până când să mai așteptăm?... Deseară, la sfârșitul întrunirii, parcă-l văz pe venerabilul că se scoală și trage clopoțelul: "Stimabililor, aveți puțintică răbdare: Candidatul Comitetului nostru este onor. d. Nae Cațavencu..." Brânzovenescu: Moftologul! Farfuridi: Nifilistul! Și bravo-n sus, și bravo-n jos, și mâine și poimâine, nenea Ghiță polițaiul aleargă până-i iese limba de un cot și ți-l toarnă pe d. Cațavencu, care ne-a
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
își avea sediul, în 1871, pe Podul Caliții (Calea Rahovei de astăzi), în casa Băleanu; iată textul anunțului privind deschiderea anului școlar 1871-1872, publicat de Carol Buchholtzer în presa vremii, chiar în zilele când Bacalbașa sosea în București: „Cu onoare anunț onor. public că cursurile anului școlar 1871-1872 în acest institut se vor începe cu 1 septembre a.c. Acest institut, luând de bază experiențele lungii sale vieți va conlucra din răsputeri și pe viitor la împlinirea marii sale misiuni care este: «educațiunea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vieții, am înțeles că mai niciodată cei cari stau în capul mișcărilor nu sunt adevărații conducători. Masele nu sunt conduse niciodată din față, ci totdeauna din dos. Șefii politici sunt ca și generalii: comandă acoperiți. Conducătorii aparenți, cei cari au onorurile rândului dintâi, sunt, de cele mai multe ori, instrumentele. 52 bucureștii de altădată în bucurești 53 Moralitatea acestui tineret lăsa foarte mult de dorit. De altfel vina venea și de la desăvârșita incapacitate și nepăsare morală a direcțiunii. Într-o zi îmi vine
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Bolliac, Trompeta Carpaților (an. VIII, nr. 801, 19 februarie/3 martie 1870, p. 1724), articol din care va cita un scurt fragment ceva mai departe. 9. Aici cu sensul de: voce, glas. Puternice temeiuri însă mă opresc a primi acest onor, mie făcut de Colegiul al IV-lea mehedințean; cu toate că scump îmi este a vedea în votul său și a lui întărire că țara, în a sa neatârnare, știe a-și revărsa dreptatea asupra urii și a orbirii patimilor. Mai este
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
La mijlocul anului 1874, datorită intervenției lui Vasile Alecsandri, lui Millo i se vor acorda în mod excepțional două zile de reprezentații pe lună la Teatrul cel Mare (v. Ma ssoff, Teatrul românesc, vol. II, pp. 319-320). teatrul național Cu autorizațiunea onor. Comitet instituit de guvern Reprezentație extraordinară [miercuri la 3 martie 1871] Se va da în beneficiul D-lui m. felbariad Piesa lipitorile satelor Vodevil național de V. Alecsandri și dl. Millo persoanele Chir Jani Avdelas D-nul Felbariad Jupân Moise
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
trecusem, am ajuns destul de amețit la locuința surorilor Laura și Smărăndița B., unde întreaga familie era adunată. Am fost primiți cu brațele deschise. Drept mulțumire, am vărsat un pahar de vin peste mâneca d-șoarei Laura care, în camizolă albă, făcea onorurile casei. După colindă venea Crăciunul cu toate stelele, vicleimurile și balurile mascate. Trecând vremea, toate obiceiurile au degenerat. Mai târziu, băieții cu steaua ori cu vicleimul nu mai erau decât niște țigănuși sau alți derbedei din pleava bucureștiul în 1871
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
am depus de a dota grădina Union-Suisse cu o scenă sistematică, decoruri noi, zece loji pentru comoditatea familielor și o muzică militară, precum și a artiștilor ce se vor prennoi cât mai des, sper că [voi] fi, ca român, susținut de onor. public bucureștean“ („Curierul spectacolelor“, Stindardul, an. I, 30 aprilie 1876, p. 3). (Despre I.D. Ionescu v. cartea lui Ioan Massoff, I.D. Ionescu de la „Junion“, Ed. Muzicală, București, 1965 și, mai departe, pp. 379-380 și Addenda, pp. 417; 419-420). 65. În
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Rușii, care până la dezastrul lor de la Plevna nici nu voiau să audă de cooperarea armatei române, acum se plecau. Strânși cu ușa, ofereau totul: coo perarea, condițiile cerute; domnitorului României comanda supremă la Plevna chiar și asupra trupelor rusești, toate onorurile. Numai mâna «hrăpăreață» deasupra Basarabiei nu și-au ridicat-o.109 anul 1877 371 108. Marele Cartier General. Înalt ordin de zi, ROM., an. XXI, 23 august 1877, p. 755, precedat de un text din care reproducem următorul fragment: „Sâmbătă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ziua de 2 decembrie, Serbia declară rezbelul Turciei.166 Duminică 4 decembrie, țarul Rusiei intră în București spre a se reîntoarce în Rusia. Primirea ce i se face e grandioasă, orașul e pavoazat, seara iluminații. Nemaifiind armată activă în București, onorurile au fost date de Garda Națională care era înșiruită pe strade. Ajuns la Palat, țarul întreabă ce este această nouă armată? I s-a răspuns că este Garda Națională. Atunci, țarul îmbrăcă mantaua, scoborî în curtea Palatului, trecu în revistă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
unor cenzuri. De asemenea, Ioan Alexandru s-a supus (voluntar) unor determinări filosofice și teologice. Autorul Necuvintelor a fost singurul liber: a trăit pînă în ultima clipă (adică pînă acum trei zile) exclusiv ca poet, a avut parte de numeroase onoruri, a fost la rîndul său generos cu alții etc. Aprecierile acestea le-am făcut și azi, în discuțiile stropite cu vin de după lansarea Mitopoeticii profesorului Al. Husar, într-un birou al Bibliotecii Județene. Ascultîndu-mă, soțul directoarei, astronomul Matei Alexescu, sosit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe bancheta din față a autobuzului. M-am ridicat în picioare și m am întors către cei aflați în spatele meu. Entuziasmat la culme, am strigat: „Liniște!” Splendoarea regală a lanului cu maci trezise în mine pornirea de a-i da onorul. La capătul lui, s-a aplaudat, ca la sfîrșitul unui spectacol. *Sufletește, sînt sătean. Mă recunosc în portretul moral pe care un cercetător i l-a făcut acestuia la începutul secolului: „individual, săteanul posedă un accentuat simț al demnității personale
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]