5,154 matches
-
după chipul lui Dumnezeu cu menirea de a ajunge la asemănarea cu Creatorul său. Bazăndu-se pe aceste două realități teologice, din punct de vedere ortodox, demnitatea umană poate fi analizată sub un dublu aspect, și anume: din punct de vedere ontologic și din punct de vedere moral. Astfel, demnitatea ontologică face referire la întreaga valoare care decurge din însăși ființa omului, indiferent de caracteristicile legate de culoare, sex, vărstă, religie, starea materială sau cea de sănătate. Potrivit Sfintei Scripturi și învățăturii
Demnitatea umană şi drepturile omului în perspectivă ortodoxă. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2306]
-
la asemănarea cu Creatorul său. Bazăndu-se pe aceste două realități teologice, din punct de vedere ortodox, demnitatea umană poate fi analizată sub un dublu aspect, și anume: din punct de vedere ontologic și din punct de vedere moral. Astfel, demnitatea ontologică face referire la întreaga valoare care decurge din însăși ființa omului, indiferent de caracteristicile legate de culoare, sex, vărstă, religie, starea materială sau cea de sănătate. Potrivit Sfintei Scripturi și învățăturii Părinților Bisericii, toți oameni sunt egali și se bucură
Demnitatea umană şi drepturile omului în perspectivă ortodoxă. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2306]
-
religie, starea materială sau cea de sănătate. Potrivit Sfintei Scripturi și învățăturii Părinților Bisericii, toți oameni sunt egali și se bucură de aceeași demnitate înaintea lui Dumnezeu. Învățătura ortodoxă precizează că fiecare persoană umană în parte este subiect al demnității ontologice încă din momentul concepției și așa va rămăne pentru veșnicie. În ceea ce privește demnitatea morală aceasta face referire la chemarea către sfințenie care trebuie să fie realizată de către întrega umanitate. Prin raportarea la Dumnezeu orice om poate ajunge la cel mai înalt
Demnitatea umană şi drepturile omului în perspectivă ortodoxă. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2306]
-
ale ființei umane primesc strălucirea demnității morale. Pe această treaptă a vieții omul este ridicat de la demnitatea de creație a lui Dumnezeu la cea de fiu haric al Său. Cea de-a doua parte a prezentului studiu plaseaza atăt demnitatea ontologică căt și pe cea morală în raport cu conceptul drepturile omului și precizează implicațiile morale care decurg de aici. Fundamentate în demnitatea ontologică, drepturile omului reprezintă o mărturie și un respect adus în favoarea omului ca ființă creată după chipul lui Dumnezeu. Prin
Demnitatea umană şi drepturile omului în perspectivă ortodoxă. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2306]
-
Dumnezeu la cea de fiu haric al Său. Cea de-a doua parte a prezentului studiu plaseaza atăt demnitatea ontologică căt și pe cea morală în raport cu conceptul drepturile omului și precizează implicațiile morale care decurg de aici. Fundamentate în demnitatea ontologică, drepturile omului reprezintă o mărturie și un respect adus în favoarea omului ca ființă creată după chipul lui Dumnezeu. Prin urmare, persoana umană este purtătoare de drepturi prin însăși ființa sa, ci nu în funcție de ceea ce o instituție sau o persoană hotărăște
Demnitatea umană şi drepturile omului în perspectivă ortodoxă. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2306]
-
ca ființă creată după chipul lui Dumnezeu. Prin urmare, persoana umană este purtătoare de drepturi prin însăși ființa sa, ci nu în funcție de ceea ce o instituție sau o persoană hotărăște în decursul timpului. Din punct de vedere ortodox, în baza demnității ontologice, fiecare om este purtător de drepturi din momentul conceperii sale, iar calitatea de subiect al drepturilor nu poate fi anulată niciodată, chiar și după moarte putăndu-se vorbi de drepturile celor care au trăit înaintea noastră în viața aceasta pămăntească, iar
Demnitatea umană şi drepturile omului în perspectivă ortodoxă. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2306]
-
la contemporani, ci și la cei de dinaintea noastră, precum și la cei de după noi. Raportarea drepturilor omului la demnitatea morală descoperă care trebuie să fie principiile calitative ce trebuie să stea la baza adoptării acestor drepturi. Ca și încununare a demnității ontologice, demnitatea morală presupune acceptarea și valorificarea darului vieții primit de la Dumnezeu.Cu alte cuvinte, demnitatea morală reprezintă însăși împlinirea vieții în cel mai înalt nivel al său. Sub acest aspect, adoptarea sau negarea legislativă în numele drepturilor omului a ceea ce este
Demnitatea umană şi drepturile omului în perspectivă ortodoxă. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2306]
-
credincios să pună înaintea drepturilor sale drepturile celorlalți. Concluziile studiului arată că pentru Biserica Ortodoxă, lupta pentru protecția drepturilor omului reprezintă o realitate permanentă în viața și în istoria sa dintotdeauna. De aceea, violarea demnității umane (în dublul ei aspect: ontologic și moral) și a drepturilor fundamentale ale omului reprezintă o gravă eroare antropologică ce nu va putea fi admisă niciodată de Ortodoxie.
Demnitatea umană şi drepturile omului în perspectivă ortodoxă. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2306]
-
prin metoda îndoielii carteziene adevărul poate fi fundamentat. La Ecleziast, nu îndoiala este sita de cernere a ceea ce e prețios de ceea ce e neprețios, ci deșertăciunea, inutilitatea, înscrierea dureroasă în clipă. Aici nu se caută un temei epistemologic, ci unul ontologic. Finitudinea îi așteaptă pe fiecare, și pe înțelept și pe nebun. Modul acesta de a investiga sensul existenței pare o acțiune de desființare a vieții. Dacă orice act propriu ei este discreditat și aruncat la groapa de gunoi, atunci ce
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
să mănănce și să bea, și să-și înveselească sufletul cu ce este mai bun din agoniseala lui! Dar am văzut că și aceasta vine din măna lui Dumnezeu. Cine poate să mănănce și să se bucure fără El?” Argumentul ontologic pe care-l vor fi construit mai tărziu Augustin sau Toma îl regăsim într-o formulă încă implicită la Ecleziast. Faptul că putem identifica perechi de contrarii care recompun întreguri înscrise în timp, și că timpul este reversibil, ne duce
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
legi. Aristotel, în Etica sa nicomahică, va relua acest tip de legitimare morală a comportamentului uman. Plăcerile, arată Aristotel, sunt admise atăta timp căt sunt cenzurate de rațiune. Ecleziastul poate fi interpretat, cum am arătat, ca un exercițiu de întemeiere ontologică a lucrurilor. Planul fizic, existentele, capătă ființă doar dacă sunt puse în relație cu planul inteligibil al Logosului divin. Dacă sunt desprinse de planul metafizic, existentele se golesc de sens, se înscriu în clipă și devin inconsistente, absurde, deșarte. La
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
o abordeze direct? Importanța acordată fenomenelor economice și schimburilor materiale, tehnicilor și muncii în primele studii de antropologie "exotică" ar fi putut totuși să conducă aproape "în mod natural" la integrarea întreprinderii contemporane în câmpul etnologiei. Totuși, ideea unei diferențe ontologice radicale între societăți "apropiate" și "îndepărtate" a rămas mult timp pregnantă; sursa ei s-a aflat în opoziția postulată între unele structuri sociale dominate de logici "comerciale", "individualiste", "utilitariste" și altele care ofereau o preeminență a simbolicului, a schimbului și
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
să se asigure și să și sporească realitatea printr-un contact pe cât posibil benefic cu hierofaniile și kratofaniile; pe de altă parte, se teme să nu-și piardă cu totul identitatea și realitatea proprie dacă se integrează Într-un plan ontologic superior condiției sale profane. Prima tendință este deosebit de accentuată la primitivi, dornici să trăiască În sacru sau În proximitatea sa, deoarece sacrul echivalează cu puterea, cu realitatea: „puterea sacră Înseamnă, În același timp, realitate, perenitate, eficacitate”. (/14) Relația instituită Între
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
altul. Această dialectică a sacrului este valabilă atât pentru „cultul” pietrelor și arborilor, cât și concepției savante, a metamorfozelor indiene sau În misterul suprem al Întrupării (misterul: sacrul, nelimitatul se Înfățișează, se Întrupează). Sacrul instituie astfel o ruptură de nivel ontologic, iese din sfera profană pe care o neagă. Cele două domenii, sacrul și profanul, sunt „alternative, reciproce, complementare” ( ), sacrul se poate camufla În profan, iar profanul poate institui sacrul. „Profanul nu este decât o nouă manifestare a aceleiași structuri constitutive
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
ale Întâmplărilor de la origini; astfel de urme sunt hierofanii. El participă la un „centru” al lumii, „centru relativ din punct de vedere logic (de vreme ce orice spațiu sacru are sau este un centru al lumii), dar absolut din punct de vedere ontologic” (). „Centrul” este un fel de „punct zero, originar, este cea dintâi manifestare a lumii” (), afirmă Pompiliu Caraioan. „Fiind cea dintâi manifestare arhetipică este și prototipică de unde marele prestigiu al „timpului aceluia” și al „locului aceluia” adică al centrului”. (/139). „Spațiul
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
expresie”. Căci tot ceea ce se „realizează”, adică este exprimat concret, este inevitabil condiționat de istorie. Orice expresie religioasă nu este deci, decât o mutilare a experienței depline” () . Arhetipul poate fi apreciat ca moment inițial, fundamental al descifrării tuturor structurilor religioase, ontologice. El Întemeiază o serie ale cărei componente sunt tot atâtea imitații, repetări. Structură stabilă, constantă, arhetipul determină acte de imitație, nu mai puțin constante ale unor modele „transumane”, paradigmatice. Deci, se poate aprecia că datorită lor viața umană capătă sens
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
integrată mentalității secolului al XIX-lea, căci nu confundă= realul= cu =pipăibilul. Acordă importanță documentelor, experiențelor, numai că acestea participă „la real”; evită astfel automatismele, schemele formale, iluziile. Departe de a trăda o atitudine antimetafizică, autenticitatea exprimă o puternică sete ontologică de cunoaștere a realului” (). Eliade pledează, deci, pentru o literatură a autenticității, bazată pe concret, pe trăire În procesul cunoașterii. Autenticitatea este totdeauna semnificativă. Cu cât un text este mai „adevărat” cu atât densitatea sa semnificativă crește (este ceea ce-i
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
primordială, la starea paradisiacă a creației fără conștiință. Somnul este o stare aproape pre natală, embrionară În care viața nu era despărțită de conștiință, În care nu exista libertate, păcat, dramă.” (). Moartea Înseamnă găsirea ,,centrului”, descoperirea realității absolute - acel ,,principiu ontologic ce precede și transcede individul”. În ,,La țigănci” simbolurile sunt mascate de vorbe banale. Faptul, de pildă, că Gavrilescu, coborând dintr-un tramvai pentru a se Întoarce pe strada Preoteselor, Întârzie să ia tramvaiul În sens contrar, Începe să dea
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
fie deosebită de monitorizarea reflexivă ca trăsătură generică a acțiunii sociale. Vom evalua fiecare model în parte modelul neorealist, modelul instituționalist și, respectiv, modelul liberal. Analizăm asumpțiile fiecărei teorii cu privire la natura anarhiei, cu scopul de a evidenția diferențele de statut ontologic în fiecare dintre acestea. De asemenea, analizăm modul în care teoriile conceptualizează alcătuirea sistemului internațional, pentru a identifica logica adoptată, de tip raționalist sau reflectivist. În a patra secțiune abordăm relația dintre cele trei modele și posibilitatea de realizare a
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
descrierea dezvoltării istorice a sistemului internațional scoate în evidență latura triunghiului care conectează instituționalismul și liberalismul. Așa cum observă Sterling- Folker, separarea explicațiilor funcționale de cele culturale, pe motiv că primele sunt raționaliste, iar celelalte reflectiviste, generează între ele o falie ontologică, abruptă și, în cele din urmă, inutilă. Argumentele despre eficiența funcțională a instituțiilor pot completa intuițiile constructiviste dacă se recunoaște că circumstanțele ce țin de mediu se află într-un proces de evoluție. În timp, logica funcțională poate genera efecte
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
probabilă este această cale pe termen scurt, eșecul Chinei de a o urma nu va face decît să-i intensifice, doar, sentimentul de nesiguranță în sistemul internațional. Criza de identitate a Chinei reflectă faptul că statului îi lipsește un fundament ontologic stabil, în sensul că ideologia comunistă nu a fost înlocuită cu o alta, capabilă să restabilească un sentiment stabil al coeziunii naționale. Într-un mediu extern plin de schimbări, regimul chinez este preocupat de riscurile posibile pentru existența sa, fiind
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
editare, publicitate, toate "rețelele" care, de la iluminarea până la restaurarea tabloului, introduc opera în societate (apartament, galerie, muzeu). Arthur Danto, la rândul său, insistă pe operațiunile de interpretare care ar distinge operele de artă de celelalte obiecte: este definiția care separă ontologic non-arta de artă. Genette spune același lucru prin neologismul său, "articitate" (Cometti et alii, 2000; Cometti, Art, représentation, expression, PUF, Paris, 2002; Marie-Dominique Popelard, Ce que fait l'art, PUF, Paris, 2002). Pragmatismul în economia culturii Economia culturii n-a
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
PUF, Paris, 2002). Pragmatismul în economia culturii Economia culturii n-a așteptat sociologia ca să studieze culturalul dintr-un punct de vedere pragmatist. Una dintre caracteristicile majore ale (tinerei) teorii economice a culturii este tocmai faptul că nu caută să definească ontologic bunul cultural, ci să-l contureze prin modurile sale specifice de consum care nu sunt altceva decât efectele sale prin raportare la utilizările lui și la alte bunuri sau activități sociale. Unul dintre primii economiști care au raționat în această
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
mă-sură, orice realitate poate fi obiectivată. Omologie: corespondență obiectivă între două structuri: unei configurații ierarhizate de consumatori îi corespunde, de exemplu, o configurație la fel de ordonată de produse. Ontologie: ceea ce are legătură cu ființa, cu esența, cu în-sinele. O perspectivă ontologică sondează esența unui bun din punctul de vedere al na-turii și al proprietăților lui intrinseci specifice. Ontologismul este forma ei radicală, care presupune că lucrurile au o esență care trebuie precizată. Performativ: se spune despre orice credință sau reprezentare care
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
să scriu. Fanatismul recentrării vine să înăbușe în mine orice urmă de regret sau de îndoială cu privire la incizia pe care am făcut-o în perimetrul fondului intim-străin. DESPRE HOTAR ȘI HOTĂRÎRE Ceva este în măsura în care are hotare. Actul hotărârii este actul ontologic suprem. Se poate desigur imagina o lume a indistincției, a informului sau a inconstanței, o lume în care totul se preschimbă înainte de a apuca să fie. Despre o asemenea lume a neașezării s-ar putea spune că este, fără ca propriu-zis
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]