3,530 matches
-
acum trebuia să suporte privirile insolente ale băiețandrilor din cartierul Marconi. Pe urmă, a doua zi, se scula zîmbitor și amnezic, mînca ceva pe fugă și era conștient că se preface și că mai mult se joacă de-a omul optimist și năpădit de treburi alergînd spre birou, salutîndu-și secretarele, anunțîndu-le că avea să le dicteze ceva și fumînd, iar odată ajuns la birou Începea să creadă din nou că e un avocat important, un holtei interesant, un playboy, că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
așa o să-și intituleze compoziția: Domnul În negru. De cum ajunse la școală, dădu fuga să-l caute pe Cano; trebuia să-l convingă să nu se ia la harță cu Fernandito. „Îi ard una de nu se vede“, fu răspunsul optimist al celuilalt și el Încercă În zadar să-i explice că, oricîte pietre ar mai fi ridicat, Fernandito tot o să-l burdușească. „Îi ard una de nu se vede“, o ținea Într-una Cano și Julius nu reușea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
acela. Dădu fuga să-l caute pe Julius. „Vino să vezi“, Îi spuse și porniră Împreună În căutarea dușmanului. Văzînd hotărîrea cu care pășea Cano și amintindu-și de apariția Sfintei Fecioare la Fatima, Julius se simți pentru o clipă optimist. Mai Întîi Își spuse „de ce nu?“ apoi ajunse la „sigur că da“, văzînd că prietenul lui era mult mai Înalt decît Fernandito. Dar de cum ajunseră lîngă trandafiri, la locul cu pricina, lui Julius Îi trecu tot optimismul și pierdu orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cea autentică. Noua “față” a acestor secvențe îmi este, câteodată, pe plac, fiindcă e cu mult îndulcită; alteori, transfigurarea originalului capătă culori mult mai sumbre decât au fost inițial. Se întâmplă, însă, ca sobrietatea să se împlinească straniu cu tenta optimistă. Sinusoida vieții capătă, astfel, un plus de insolit și totul se-ndreaptă, încetul cu-ncetul, către imprevizibil, către incontrolabil și, poate, către imperceptibil. Nebănuite resorturi se pun, atunci, în mișcare, se declanșează evenimente care-și au locul cu ani în
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
la un pahar de vorbă, în fond, cursurile astea de pregătire tot nu sunt de prea mare folos. Dacă îți aranjezi să nu te treacă absent, e perfect!... ...Naiv și sentimental. Incorigibil ce ești!” “Și mai sunt ceva, tot incorigibil: optimist” “Nu s-ar spune întrutotul. Dar că ești un copil mare, care crede că tot ce zboară se mănâncă, că toți se topesc de dragul și dorul tuturor, cu asta - da, sunt cu totul de acord. Vezi, tu, dragul meu soț
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
etc. Nu mi se părea un om normal, era doar agentul hazardului, apărut la momentul oportun. Exact cum începeau aventurile mele când întâlneam câteo fată, tot astfel începuse acest joc pasionant cu el. Doream din nou să trăiesc, devenisem mai optimist, mai sociabil. În casă, domnea o tăcere mormântală, dar eu nu credeam în fantome, nu aveam niciun fel de superstiții. Liniștea nu părea să fie tulburată de nimic și nu mă putea înspăimânta în niciun fel. Doamna din tablou stătea
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
creierul uman? Partea de deasupra mamiferului? —Încearcă să se refacă din bucăți. Activitatea din cortexul prefrontal se străduiește să reia contactul cu conștientul. Îi ceru doctorului Hayes toate broșurile de care dispunea spitalul pe tema leziunilor craniene. Sublinie toate ideile optimiste cu un marker verde, subțire. Creierul e ultima noastră frontieră. Cu cât învățăm mai multe despre el, cu atât mai bine înțelegem cât de multe mai avem de învățat. La următoarea întâlnire cu doctorul Hayes era pregătită. — Domnule doctor, ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
suntem doar noi doi. Weber dădu din cap. Explicațiile se revărsau din ea. Am niște mici economii. Mama ne-a lăsat niște bani din asigurare. Așa trebuie. Pot s-o iau din nou de la capăt, dacă el... Tonul ei era optimist, la pândă. Chelnerița veni să le ia comanda. Scrutând sala cu o privire vinovată, Karin comandă o pizza Supreme. Weber alese la întâmplare. Când chelnerița se îndepărtă, Karin îl privi în ochi. — Nu-mi vine să cred. Și dumneavoastră faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ea își ridică privirea spre el, scârbită, încântată. Cele patru cvartale centrale pe care le vedea păreau cumva reînsuflețite. Poate Kearney chiar se trezea la viață, revenind la perioada de glorie din urmă cu o sută de ani, când locuitorii optimiști din Epoca de Aur făcuseră chiar lobby ca să mute capitala de la Washington în orașul lor miracol din inima națiunii. Balonul ăla explodase așa de rău, încât Kearney avusese nevoie de un secol ca să-și revină. Dar să-l audă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
găsit în spatele digului, scurmând în curva aia de Cricket Harkness ca un porc în trufe. Credeam că discutăm despre literatură aici. — Discutam despre viitorul fratelui meu. El lăsă capul în jos. Îmi pare rău. Spune-mi ce te preocupă. Varianta optimistă și cea pesimistă. Era plăcut să fie ascultată pur și simplu, fără judecata aia perpetuă, mută. Să fumeze în fața unui bărbat - fără să se ascundă - era chiar și mai plăcut. Îi spuse toate temerile ei legate de Mark: că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care-l putem anticipa. Dar ce e de făcut?" Aceasta era o întrebare care era cu siguranță la fel de valabilă pentru Gosseyn ca și pentru vorbitor. Venise desigur timpul pentru o altă pauză cortico-talamică. Constată că de data asta era mai optimist. E adevărat că era tot liniște, și că întunericul rămăsese la fel de nepătruns. De asemenea, încă zăcea întins în cușeta sa: și-și simțea corpul gol, cu numeroasele lui legături, exact ca mai înainte. Dar când Gosseyn repetă în minte cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
totuși, băieții de 12 ani erau impulsivi, puteau învăța. Puteau să prindă din zbor idei. Puteau învăța mai ales să-ncerce să se stăpânească. Poate chiar acum, băiatul acesta primea prima lecție de autocontrol. În sinea sa. Gosseyn oftă, vag optimist. Pentru că, amintindu-și de curtenii înfricoșați, de militarii servili și, de fapt, de toți cei pe care-i întâlnise până acum, era și timpul. Cât durară aceste gânduri intime ale lui Gosseyn, băiatul rămase tot acolo. În picioare. Fața-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
nu era o problemă. Ora din zi îi evocase ceva: la ultimele rapoarte, Dan Lyttle, proprietarul acestei căsuțe, fusese paznic de noapte la un hotel. Asta putea să însemne că, la această oră matinală, nu plecase încă la slujbă. Brusc, optimist, Gosseyn înaintă și bătu la ușa din spate. Observă că Enin era în spatele lui. - Vrei înăuntru? De ce un intrăm pur și simplu?, îl auzi. într-un fel, în momentul de față, aceasta nu era o imposibilitate. Dacă Dan Lyttle era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
sale. Deși se așteptase la asta, fu dezamăgit. "Bine, bine, gândi el necăjit, în timp ce se ridicase în picioare. Cel puțin acum știu ce este și la ce poate duce." După câteva secunde care-i trebuiră să se ridice, deveni deodată optimist. Poate că o să-l țină o vreme sub observație. Să vadă ce face. Să afle de ce venise aici. Și, bineînțeles, existau lucruri pe care o ființă umană le încearcă pentru prima dată. Blayney îi trimisese vreo șase costume de haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
din oraș sînt încă goale, or să dea năvală și or să le ocupe. Dar n-or să fie goale pentru că o să le subînchiriez. După o pauză mai lungă, vocea cealaltă spuse iritată: — Foarte inteligent. Dar nu ești puțin cam optimist? Pariezi pe o tendință care s-ar putea să nu continue. Dar ce anume o va opri? Lanark se ridică în picioare, cuprins de o teamă îngrozitoare. Cu puțin timp în urmă îi spuse lui Sludden că era mulțumit. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în continuu în spațiile tot mai largi dintre stele și formează noi stele și galaxii. — Vai, dar asta-i miraculos! Și tu crezi? — Ei bine, nu a fost încă dovedit, dar îmi place mai mult decît cealaltă teorie. E mai optimistă. — De ce? — Ei bine, dacă prima teorie e corectă, atunci într-o bună zi stelele vor arde, iar universul nu va fi altceva decît un spațiu gol cu bucăți reci și negre de stîncă. Dar dacă profesorul Hoyle are dreptate, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
al lui Seal. Fără doar și poate, era un om curajos. Dar între timp îi dispăruse aura atrăgătoare. Cayle recunoscu că, de fapt, etica lui sătească, moralitatea mamei lui îl cântăreau acum pe interlocutor. Seal vorbi din nou, degajat și optimist: - Băiatul ăsta o să ajungă cineva în gloriosul Imperiu Isher, nu-i așa băieți? Și cred că nu exagerez. De unde faci tu rost de toate cărțile alea bune? Cayle câștigase din nou. Curăță potul, dar ezita. Câștigase patruzeci și cinci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
fami lia victimei și se hotărâseră să li-l înmâneze chiar ea. Conform Codului Penal în vigoare, familia Saharkhizan ar fi putut opri execuția, acordând o iertare. Începu să ia referințe despre fratele, părinții și sora defunctei Laleh și deveni optimistă. Erau oameni cultivați și avuți, iar Nasser Khani - o vedetă. Tuturor, grațierea le-ar fi dat un plus de imagine. Dincolo de asta, clienta ei, încă îndrăgostită de antrenorul Khani, susținea că e un om credincios și cu frica legilor sfinte
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
chixul pe care l-am dat ideea că execută o pedeapsă pentru fapte anterioare? Nu-mi place să-mi escamotez nici sentimentele, nici judecățile. Două rateuri la rând e prea mult... Cu adevărat prea mult. Azimioară își compuse o expresie optimistă. ― Să mai așteptăm. Nu se știe niciodată. ― Ești drăguț. Încerci cu orice preț să mă galvanizezi, dar eu unul mai că m-aș da bătut. ― Ce vreți să faceți? ― Multe... Nu mi-am închipuit niciodată că sânt foarte deștept. In
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
SCAPE, DACĂ PUTEA, SPRE O ASCUNZĂTOARE DE-A LUI, IAR DACĂ NU, SĂ FOLOSEASCĂ PROPULSIA SPECIALĂ A BĂRCII DE SALVARE PENTRU A-L AJUTA SĂ SE ÎNDEPĂRTEZE. O PATĂ ÎNTUNECATĂ DIN PARTEA SUPERIOARĂ A TELEECRANULUI RETROVIZOR ÎL SCOASE DIN DISPOZIȚIA LUI OPTIMISTĂ. PATA APĂRU DIN SENIN, DEVENI O NAVĂ VIZIBILĂ \ UN CRUCIȘĂTOR DE PROPORȚII URIAȘE \ CIRCA 600 DE METRI. ÎN ACEEAȘI CLIPĂ SE TREZI LA VIAȚĂ TELEECRANUL SĂU PENTRU APELURI GENERALE (UTILIZABIL ACUM CÎND SE AFLA PE CERUL DESCHIS). O VOCE SEVERĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
coșmar așteptarea asta, gîndi ea. Mîncă un sandvici și sorbi un pahar dintr-o băutură care i se păru fără nici un gust. Atîta își aminti să facă pentru a-și potoli foamea la prînz. Telejurnalul de la începutul după-amiezii era mai optimist. Ascultîndu-l își recăpătă încrederea. Totul era împotriva Arsenalelor. Izbuti să gîndească ― deși cam strîmb. Vai cît de jos se coborîse dacă se putea înveseli la auzul propriei ei propagande! Însă așa era. În atît de mare măsură încît nervii i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Isher-ului săvîrșiseră tot atîtea omoruri ca și Triner, diferența motivației fiind aceea dintre bine și rău. Triner era o javră murdară, stricată pînă-n măduva oaselor, un adevărat cîine al diavolului. Omul venea spre el, cu mîna întinsă, cu un zîmbet optimist, chiar entuziast, pe fața palidă, și spuse tot pe un ton la fel de optimist: ― Nu știu dacă să cred sau nu în dumneavoastră, dar cel puțin sînt dispus să vă ascult. Hedrock păși spre mîna întinsă ca și cum ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
bine și rău. Triner era o javră murdară, stricată pînă-n măduva oaselor, un adevărat cîine al diavolului. Omul venea spre el, cu mîna întinsă, cu un zîmbet optimist, chiar entuziast, pe fața palidă, și spuse tot pe un ton la fel de optimist: ― Nu știu dacă să cred sau nu în dumneavoastră, dar cel puțin sînt dispus să vă ascult. Hedrock păși spre mîna întinsă ca și cum ar fi vrut să i-o strîngă. Dar în ultima clipă trecu dincolo de individ și imediat se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
mai gospodar și preocupat de soarta acestui ținut - numindu-l pe șimion Dobrovici - un Om, deci, începuse să construiască în acea zonă despre care mulți spuneau că ce se va construi ziua, noaptea se va dărâma , din cauza cutremurelor. Însă, mai optimist din fire, acest original meșter Manole a făcut să apară în Focșani primul edificiu cu mai mult de 4 etaje, respectiv hotelul Unirea. NaștereAșacestei clădiri zvelte, dar greoaie datorită structurilor de rezistență, nu a fost lipșită de dificultăți tehnice, dată
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
mă bucur că diagnosticul a fost greșit. Într-un fel, mă simt în convalescență ca după o boală adevărată și deși au trecut trei luni de-atunci, timp în care am sperat să-mi revin, văd că nu sânt semne optimiste. 22 decembrie În timp ce stau cu nasul vârât între paginile caietului ― excelent alibi ca să fiu lăsat în pace ― trag cu coada ochiului la Augusta. Își privește mereu ceasul. Probabil, nu știe cum să-mi explice de ce pleacă de-acasă. Sânt curios
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]