3,552 matches
-
că e reală. Nu atunci când erai să cazi tu în groapă. Mai târziu. BRUNO: Când mai târziu? Vreau să știu! MAJORDOMUL: Mai târziu. Nu știu când, dar mai târziu... Într-un moment când nimeni nu-i dădea nici o atenție. Da! ORBUL: Vorbești prostii. MAJORDOMUL: Nu vorbesc prostii. Uite, funia asta e o simplă instalație, o jucărie... Se învârte ca un lanț de bicicletă. Dar groapa, timp de câteva secunde, a fost reală. Înțelegeți? Jocul nostru, noi... cei de aici... am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fi zburat în mod real. Asta vreau să spun. Nu știu cum s-a făcut dar timp de câteva secunde am dat realitate acestei piese. (Pauză; personajele rămân nemișcate; BRUNO își aprinde o țigară; ceilalți își fac de lucru cu ei înșiși; ORBUL își curăță unghiile, PRIMUL BĂRBAT roade un pai etc.) BRUNO: Lui Grubi i-ai spus? MAJORDOMUL: Nu. BRUNO: Să-i spui și lui Grubi. MAJORDOMUL: Am să-i spun. (Pauză.) FETIȘCANA: Și ce dac-a fost reală? N-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să nu fie luat de prost și se preface că e mulțumit... Tâmpiților! N-aveți nici cel mai mic curaj! (Iese.) MAJORDOMUL: A avut o zi grea... (MAESTRUL DE CEREMONII își privește ceasul, comandă alt semnal.) BRUNO: Tot mai bea? ORBUL: Bea pe ascuns. Directorul i-a spus că dacă mai ascunde alcool prin cabine o dă afară din teatru. Acu’ a prins-o flama și s-a dus glonț... (Pauză; alt semnal al orchestrei.) MAJORDOMUL: Mă tem că iar s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
începem? Ne-am plictisit. — Eu plec. — Batem apa-n piuă... MAJORDOMUL: Nu-i. Nu-i deloc, înțelegeți? Mașiniștii care trebuiau să-l scoată pe partea cealaltă a funiei nu l-au găsit. Acum pricepeți? BRUNO: Altă aiureală... (Orchestra emite motivul.) ORBUL: Eu chiar plec! (Pășește pe covorul roșu și dispare în adâncul gropii.) BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Și eu plec. Nu mai are nici un haz. Iese înghițit de groapă.) PRIMUL BĂRBAT: Nu puteți fi serioși nici măcar o clipă? ( Iese împreună cu AL DOILEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
iei... INAMICUL: Hi-hi... PARASCHIV: Mai bine mâncăm... MACABEUS (Către INAMIC.): Vrei să mâncăm? INAMICUL: Bu-hu-hu... E-he... MACABEUS: Și dup-aia ne zici totul... E? INAMICUL: Ha-ha! Ha-ha-ha! PARASCHIV: E nebun, e nebun... (Râs cumplit.) Suntem din nou împreună... Frica, orbul și nebunul... INAMICUL (Violent: eu? eu? vă las dracului... mă urc pe trepte, sunteți proști, n-aveți cap, cap, aici, tare, foarte tare, fui-fui, v-a zburat mintea, mă duc.) MACABEUS: Cum, cum? PARASCHIV: Vrea să plece. MACABEUS: Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Mângâind masa.): Și pe tine te știam... (Mângâind scaunul.) Și pe tine, și pe tine... (Mângâind peretele.) Ce mai faci? Ce mai faci? Ce mai spui tu? Unde e Paraschiv? PARASCHIV (Privind în cu totul alt colț al încăperii, devenind orb, având tot timpul impresia că vorbește lui MACABEUS.): Sigur... Sigur... E liniște... E gata, s-a făcut rost de lumină, trebuie doar cărată până la ochi... Ne vom urca pe trei cai albi și ne vom duce sus de vom strânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
suflet faptul că ai lăsat-o pentru Andreea, dar nu te teme, l-am chemat pe Bogdan din cochetărie, ca să mă joc și să mă asigur că pasiunea ta e la fel de puternică precum a mea, pentru că și eu te doresc, orbule, și eu vreau să fim iar una și să reaprindem focul dorinței, suntem tineri, Silviu, suntem frământați, suntem oameni, în definitiv, de ce te complici atât, pune-mi mâna pe grumaz, dovedește-mă, fii bărbat, la naiba, ia ceea ce ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
deja? — După amiază. — Ai reușit ceva? După cum bănuiam... Nimeni nu ascultă... — Și acum? Cine știe? Va trebui să-mi găsesc un alt colț. Dacă yubani-i încep războiul, acolo nu va mai fi un loc bun. Cum pot fi atât de orbi? Într-adevăr nu te-a luat nimeni în seamă? — Doar David Guzmán. Ministrul Turismului. Dar nu poate face multe presiuni. Făcu o pauză. Îmi pare rău pentru noaptea aceea. Am fost grosolan și nu meriți asta... — N-are importanță, zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
acestor păduri. N-o să faci nimic? — Ce vreți să fac? I-ați văzut și i-ați auzit deja! Nu te poți lupta cu ei. Sunt atât de proști! E ca și cum ai vrea să-i explici un tablou de Picasso unui orb sau Simfonia a Opta unui surd. Nu e nimic de făcut! — Nu sunt de acord. Cred, dimpotrivă, că mai sunt multe de făcut, spuse preotul. Dar, dacă noi, cei care ne-am dat seama de problemă, ne spălăm pe mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de lumina, de strălucirea ce nu încape în cuvinte... Era vremea toamnei din el, și asculta, în tăceri albastre, sufletul și pașii într-un ceas de spargere a nopții. A asculta toamna din el. - De ce, oare, mă las dus ca orbul în voia gândurilor!... Se hotărâ să nu mai lase niciun gând să-i pătrundă în minte. -... Bine, dar asta se poate face tot cu gândul... cu un altul...! Se pomeni lecturând, în gând, niște versuri, nu mai știa de unde... Mă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Dumnezeu e totdeodată cognoscibil și incognoscibil. Omul poate participa la viața Lui și totodată nu poate participa la ea, fiindcă El e dincolo de orice participare!... Lumina de dincolo poate fi întrezărită, fără ca omul să poată pătrunde în misterul ei. Zahei, orbul din biblie, în căutarea luminii spirituale, poate uneori să întrezărească umbra luminii, fără să poată vedea cu adevărat niciodată. Singura cale, de cunoaștere, e cea a rugăciunii. Prin actul rugăciunii se poate realiza ridicarea în trepte a sufletului către Dumnezeu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
dreptul să mă plâng!.. a spus ea întrun rând. Nefericirea vieții mele e opera mea!.. Sunt osândită să mor nefericită..!”, așa a spus. Bătrânul Iorgu se trezi din gânduri, ca scuturat de frigurile copilăriei. -De ce mă las dus ca orbul în voia gândurilor?!.. se răzvrăti el. Parcă aș citi alfabetul de la coadă spre cap... să ajung la începutul vieții mele!.. zise el năpădit de trisețe. N-am putere să pot face ordine în lumea din mine. Toamna... Toamna trupului și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
păcatului originar și desprinderea omului de Dumnezeu au Început să atârne destul de greu pe umerii mei deja Împo- vărați de prea lunga mea ignoranță. Ajungeam acasă după școală și, În loc să Învăț pentru facultate, mă puneam pe citit. Eram ca un orb care Încearcă multe perechi de ochelari deodată În speranța că doar- doar va reuși să zărească ceva. În primul rând, mi-am comandat toate cărțile apărute la Societatea informația - primele cărți disponibile În anii de după căderea comunismului despre tehnici de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pisici În călduri noaptea deasupra mahalalei. Ajungeam seară de seară unul la altul după echilibristica foarte complicată pe buza pră- pastiei de peste zi și ne bucuram că reușiserăm să mai supra- viețuim Încă o dată În acel dialog al surzilor și orbilor din care totuși mulți păreau să facă Îndeajuns sens ca să ducă o viață aparent Îmbelșugată și lipsită de griji. Secretul fericirii avea să fie găsit de roberto abia după vizita vărului George din America. VĂrul George era un tip timid
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
povara păcatului originar și desprinderea omului de Dumnezeu au început să atârne destul de greu pe umerii mei deja împovărați de prea lunga mea ignoranță. Ajungeam acasă după școală și, în loc să învăț pentru facultate, mă puneam pe citit. Eram ca un orb care încearcă multe perechi de ochelari deodată în speranța că doar- doar va reuși să zărească ceva. În primul rând, mi-am comandat toate cărțile apărute la Societatea informația - primele cărți disponibile în anii de după căderea comunismului despre tehnici de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
miorlăitul unei pisici în călduri noaptea deasupra mahalalei. Ajungeam seară de seară unul la altul după echilibristica foarte complicată pe buza prăpastiei de peste zi și ne bucuram că reușiserăm să mai supraviețuim încă o dată în acel dialog al surzilor și orbilor din care totuși mulți păreau să facă îndeajuns sens ca să ducă o viață aparent îmbelșugată și lipsită de griji. Secretul fericirii avea să fie găsit de roberto abia după vizita vărului George din America. Vărul George era un tip timid
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ceva atât de râvnit cum este fericirea. De asemenea, este adevărat că, până la urmă, fiecare vede fericirea din propria prospectivă, așa încât la sfârșit, cineva se poate întreba: care este adevărata fericire? 1. Prin labirintul fericirilor multiple Au fost o dată șase orbi care trăiau într-un sat mic. Într-o zi ajunse aici un elefant cu ocazia unei sărbători religioase și acești șase oameni nevăzători au dorit să meargă și ei să-l cunoască, dat fiind că nu aveau nici măcar minima idee
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
doilea atinse picioarele mari și nemișcate și exclamă: nu, este ca un copac. Ați greșit amândoi, spuse al treilea. Elefantul este ca o funie cu noduri și foarte dură. Acesta tocmai atingea coada elefantului în acel moment. Imediat al patrulea orb puse mâna pe un fildeș al elefantului și-i contrazise pe ceilalți spunând: așteptați, elefantul este ca o spadă ascuțită și puternică. Al cincilea interveni și zise: nu, este ca un zid solid și plin de pori. Acesta tocmai atinsese
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
-i contrazise pe ceilalți spunând: așteptați, elefantul este ca o spadă ascuțită și puternică. Al cincilea interveni și zise: nu, este ca un zid solid și plin de pori. Acesta tocmai atinsese coapsa plina de riduri a animalului. Al șaselea orb puse mana între timp pe trompa elefantului și spuse: nici unul dintre voi nu are dreptate; elefantul este asemănător cu un șarpe imens. Cei șase orbi au continuat să discute toată ziua dar nu au reușit să se pună de acord
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
și plin de pori. Acesta tocmai atinsese coapsa plina de riduri a animalului. Al șaselea orb puse mana între timp pe trompa elefantului și spuse: nici unul dintre voi nu are dreptate; elefantul este asemănător cu un șarpe imens. Cei șase orbi au continuat să discute toată ziua dar nu au reușit să se pună de acord asupra constituției elefantului. Avem în aceasta istorioară o introducere perfectă pentru a putea spune că fericirea este ca acel elefant imens, din care fiecare poate
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
1-a făcut. Omoară oameni, își taie tovarășii, ei nu i-ar da o palmă. O ține dragă, gagica lui de inimă. Pentru ea fură, s-o îmbrace. Da muierea, a dracului. Mai dă și pe de lături. Umblă Bozoncea orb după ginitori, să-i prindă și să-i scalde-n sânge, dar n-o prinde! Pică la casa ei, la așternut, noaptea, pe neașteptate, doar o dovedi-o. Dacă o să cadă starostele, tot de la Didina o să i se tragă... Sorbi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fără primejdia de a fi sfâșiat de oameni. Și clipa sosirii dricului se apropia. Nu puteau s-aștepte nici noaptea. O dată cu căderea întunericului, porțile cimitirelor se închid. 215 Fratele mortului tocmise o ceată de milogi, să-l bocească, dar cerșetorii, orbii și schilozii trebuiau să aștepte la capelă, tocmai pentru a nu băga nimeni de seamă că vestitul cămătar al Cuțaridei pleacă în lumea celor veșnici. Rudele, vreo două femei și vreo trei bărbați, așteptau încremeniți pe niște scaune. Își blestemau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lui Bică-Jumate, abia văzut sub seara cenușie. - Atârnă greu! spuse careva. Mulțimea se destramă. Femeile urcau cu greutate dâmbul acoperit cu zăpadă. După ele rămâneau găurile mari de ghete în care se scufundaseră ceilalți. La urmă de tot pășeau milogii, orbii și ciungii, cântând fără să știe de ce: "Primește-l, Doamne, în pământul tău!" Aveau niște glasuri dogite de beție, răsunând până departe peste câmpia încremenită. Păreau mulți și înalți, urmând celorlalți în trențele lor murdare, al căror miros pierise în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vârstei. Lipsea numai Oacă, dus în dealul Filaretului, cu coliva-n piept, și Titi Aripă. A întrebat ăl bătrân de ei. Ruda Didinei o pățise cu starostele. Ce-i venise într-o zi, n-avea parale, se lipise de-un orb. Băgase mâna în banii de pomană. Nu zici că -la adus Dumnezeu pe Bozoncea tocmai atunci! -La văzut, cât era de-ai lor, -la înhățat de gât și i-a dat peste ochi vreo două. Toate astea le povestea lunganul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în altă parte, ori soseau mai târziu. Găseau căruțele răsturnate cu oiștile-n sus și pe negustori numai în izmene, pîîngîndu-și banii de nu-i mai aveau. - Prindeți-i, ziceau oamenii legii, că știm noi ce să le facem! Prinde orbul, scoate-i ochii! Pungașii lucrau mînă-n mână cu comisarii. Nu le păsa. Se mai odihneau. Petreceau. De Crăciun s-au îmbătat la o petrecere cu zidarii din Filantropia. Spre ziuă, când băteau bidinăresele cu papucii lor roșii de catifea în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]