2,438 matches
-
sfârșeală puternică. O paloare accentuată se înstăpânește pe fața lui, ca și cum cuvintele ei ar fi atins o rană insuficient cicatrizată. Apărute în mod spontan, imaginile foștilor săi camarazi i se perindă prin memorie: Paul, matematicianul îndrăgostit de poezie, cu fața oribil desfigurată de explozia unei grenade, Max, boxerul, cu umerii cât ușa și maxilarele de fier, a cărui pușcă nu trăsese un glonț în inamic, sfârtecat de lupi, Emil sanitarul, timid și rușinos ca o fecioară pură, împușcat de un lunetist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
făcute în public după ce lecturase Mitul secolului XX a lui Alfred Rosenberg precum și alte lucrări ale filozofiei brune scrise de Gottfried Feder, Hans Günther sau Joseph Goebbelsprintre altele catalogase ideile rasiste ale nazismului nu o mare idioțenie ci o crimă oribilă prin care se suprimă popoareau făcut să fie trimis în țară la comanda unei noi unități ce trebuia pregătită pentru front. Tăcerea se prelungește. Afară, vuietul unor vehicule grele face să vibreze geamurile. Netulburat, comandantul său continuă să citească filele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la gură. Sfâșietor și jalnic, răsună "Stingerea". Cu inima grea, Marius ascultă cântecul de adio al ostașilor căzuți care străbate aerul în vibrații dureroase. Privește în zare. Aproape de orizont, soarele se arată înnegurat, pătat parcă și el de realitatea întunecată, oribilă, a războiului. Sunetul goarnei se stinge treptat, până nu se mai aude deloc, într-un final mut care urlă spaima unui viitor prins între incertitudine și vagă speranță. Oare câți din bunii lui prieteni vor mai prinde frumoasele zile ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Împotriva ei și a fiecăruia. Nu ai voie. Cei care conduc acum țara, țările toate din jur, sînt fosilele unor vremuri criminale care au existat, cu siguranță În preistorie, și care din cînd În cînd tresar aduse la suprafață de oribile mișcări tectonice, refuzînd să creadă că nu mai există, impunînd, prin spaima ce-o naște lumii, existența lor putrefactă. N-ai dreptul să cedezi: dacă cumva ai făcut-o, Într-un fel sau altul - numai tu știi - leapădă-te și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
diagnosticul - denumirea unei Îngrozitoare boli pe care o purta În el, incipientă În simptomatologie, nimeni din familie nu știa, unii dintre noi nu crezură nici atunci, dar În septembrie, diagnosticul, pe care el ca medic Îl rostise, se adeveri În oribila lui realitate, Își fusese ultimul pacient, și ne părăsi cu un zîmbet conștient și trist, spunînd atît: - „ Mă Îndepărtez...” - Tată, nu se poate, spusei. Timpul Îl luă cu el. PARTEA A TREIA 1. Partea a treia a acestei scrieri. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de I. Ludo într-o broșură). Sebastian îi reproșează lui Ludo că atacă un om care nu-i poate răspunde - aluzie la faptul că Nae Ionescu era închis: "a înjura un om fără putința de a răspunde este un gest oribil", scrie, cavalerește, Sebastian. În realitate, I. Ludo nu făcuse decît să își republice în broșură un atac anti-Nae mai vechi, apărut în revista Adam în decembrie 1933: Si vis pacem - sparge geamuri. Iată scrisoarea lui Sebastian către Ludo: "Domnule Ludo
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
prost evreu sînt eu. Vei putea avea voluptatea de a te indigna copios împotriva trădării mele de neam, dar nu mă rabdă inima să nu-ți spun că a înjura un om fără putința de a răspunde este un gest oribil, de o urîțenie ce îi servește în același timp și de pedeapsă. / Doresc din toată inima ca galbena d-tale broșură să se vîndă cît mai repede. Vei fi de două ori cîștigat: 1) îți vei încasa banii învestiți; 2
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
tabu definitiv, o să-i treacă în clipa când o să devină el însuși tată și la urma urmelor alți bărbați au păcate mai grave, sânt superficiali, muieratici, bețivi, hahalere, mediocri în profesiune, ca să nu mai vorbim de alte trăsături de caracter oribile, de pildă, să se spună, și să fie și adevărat, că bărbatul tău e un mincinos. N-aș suporta!... Prin martie, a plecat iar de-acasă. L-am lăsat în pace. De astă dată a stat vreo două luni, s-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
infinit, îi dădui capul pe spate. Îmi arătă un chip devastat; cu ochii pe jumătate închiși, acest chip, care nu era frumos decât printr-un misterios suflu interior, era părăsit acum de armonia lui și mi se arăta ochilor cu oribilele trăsături ale unui bărbat... Da, gândii, ce coșmar! Apucă-te să mângâi și să săruți un bărbat... Simții un val de repulsie și o lăsai din brațe. Da, știu, zise ea, sânt odioasă. Dar nu mă pot stăpâni... Lumea mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
făcusem eu cu Tamara, dar pe tine te urmărește după câte înțeleg mai demult, ca un blestem, această alunecare; ești conștientă de ea, dar nu vrei să-i spui pe nume. "Ei, râsei eu, e ușor să spui că ești oribilă, dar ia încearcă să spui de ce, apucă șarpele de coadă..." Și fiindcă îmi dădui seama imediat că vorbisem zadarnic, fiindcă nici un semn nu arăta că a înțeles ce așteptam eu de la ea, adăugai cu ironie: "Cum, dar ești firească, tu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
spusei deodată sumbru. Dacă vor dori să nu mai fie cultură, continuai indignat și deodată nepăsător de soarta mea, mă voi duce să predau copiilor abecedarul, unde cred că nu voi fi silit să le vorbesc despre cele două lagăre (oribile cuvinte, cu puțin efort, de gândire se putea evita apropierea aceasta de lagărele de concentrare, dacă chiar era necesar să se declare astfel scindarea lumii în două) și nimeni nu mă va putea împiedica să realizez ceea ce chemarea mea mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
armonioasă ca scurgerea unei ape i se așternuse peste chip, pe care n-o avusese niciodată. Nici exaltări fascinante, dar nici chip răvășit, care îmi stârnise repulsie în acea zi când ne întorseserăm de la Tasia și când semăna cu un oribil bărbat. Desigur, mă vedea, dar nu se mai uita la mine și nu pentru că nu vroia, ci pentru că eu nu mai existam. Îi eram străin. Dar accepta gândul că trăia cu un străin, n-o deranja... Așa credeam, și începui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
unei ființe pe care natura a decis s-o înlăture, pentru ca marele furnicar uman să nu aibă de suferit. Altfel crește furnicarul și atunci chiar natura lui intrinsecă decide să moară altcineva, sau alții, dar prin mijloace mai abominabile, crime oribile comise de indivizi contra altor indivizi, sau crime comise de state împotriva altor state! Ce ziceți?!!" Da, zisei, chiar formidabilisimă tipesă. Bănuiesc că era șefa dumitale!" "Exact!" "Ce meseria avea?" "Tot învățătoare. Era directoarea școlii. A refuzat vaccinarea copiilor, le-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
spre viața pe care trebuise în mod tragic s-o părăsească... Moartă fotografie retușată care încerca să facă dintr-o fetiță o femeie... O lăsai din mână când ea reapăru. "De ce ții chestia asta aici?" o întrebai. Da, știu, e oribilă, dar îi place mamei, am făcut-o când mi-am luat bacalaureatul..." "E funebră, zisei, arunc-o pe foc, așa arată tot ceea ce e excesiv și falsificat...'' Se posomorî auzind această judecată ea însăși excesivă (chiar așa, mama ei era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
numai o singură pânză de pe pereții lui valora cât salariul fiicei lui pe un an... Ne așezarăm la masă și Suzy servi ceaiul. Părinții ne asistară. "Auzi, mamă, zise ea, și domnul Petrini spune că fotografia mea de pe pianină e oribilă. Mai rău, cică e funebră!" "Vai de mine, cum se poate!" exclamă doamna Culala, surprinsă și derutată, și se uită la mine așteptând cu neliniște o desmințire. Nu, zisei cu tărie, am spus că tot ceea ce e falsificat nu are
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a buzelor, limbii, cerului gurii și plămânilor fu un cuvânt abia auzit: ― Sete. Între buze i se strecură un obiect neted și rece. iar căderea unei picături de apă o dărâmă. Era gata să expulzeze tubul din gură, din pricina, unei oribile amintiri. În alte locuri și în alte vremi, penetrația de același fel era preludiul unei morți înfricoșătoare și absolut unice în felul ei. Dar din acest tub curgea doar apă, în timp ce un glas calm o sfătuia: ― Niu te grăbi. Bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
un anumit număr de puncte comune cu Sulaco, printre care spatele lat, avea brațele unui marinar chior pomenit în vechile povești cu pirați, un nas turtit care ar fi descumpănit și pe cel mai priceput chirurg plastic și o cicatrice oribilă care-i deforma gura și-i impunea un rânjet perpetuu. În acest caz chirurgia estetică ar fi fost eficace, dar el ținea la cicatricea lui ca la ochii din cap. Era ca o medalie pe care era autorizat să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mecanice cu arcul slăbit. Se înmuie în brațele lui Ripley, aproape catatonică și se lăsă legănată. Femeia nu reușea să privească cu indiferență această copilă cu buze palide și tremurătoare. Fetița își afundă capul în pieptul adultei, fugind de o oribilă lume de coșmar pe care numai ei îi pra dat să o vadă. Ripley continua s-o legene și să-i murmure vorbe de alint cu glas duios și împăciuitor, inspectând refugiul sferic. Observă un obiect pus în vârful grămezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
multe probleme. ― Îmi pare rău, îmi place viața și nu vreau să mă trezesc într-o bună dimineață că-mi iese un extraterestru din torace. ― Nu va fi așa. ― Poți fi sigur. Pentru că dacă vei lua monștrii ăștia mici și oribili, voi spune la toată lumea. Și de data asta îmi vor da crezare. Și fii atent că nici nu trebuie să ajung aici. Dacă află Vasquez, Hicks sau Hudson ce ai în cap, n-o să mai aștepte procesul dumitale și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
amenințând-o cu sfâșierea pe minuscula făptură omenească. Ripley înălță brațele și-și ridică adversara. Motorul mașinii gemu: considera această sarcină excesivă. Labele posterioare ale creaturii zgâriară mașina, deformând cabina de securitate care o adăpostea pe conductoare. După aceea, țeasta oribilă se înclină către Ripley și deschise botul. Fălcile interne țâșniră spre femeie. Aceasta se lăsă în jos iar colții se izbiră de spătarul scaunului într-o explozie de bale vâscoase. Acidul gălbejit se înspuma pe brațele hidraulice ale mașinăriei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nu reușea să-și elibereze repede glezna, va sfârși ca Bishop. Să se lase să cadă pentru a scăpa? Sub ea, ușile externe ale sasului gemură. O parte din învelișul lor ros de acid se surpă. Încă încâlcite într-un oribil amalgam, încărcătoare și regină se îmbrânciră. Ripley era trasă în jos: brațele nu mai rezistau, dar gheata îi alunecă. Piciorul se eliberă brusc. Cu prețul unui efort de care nu s-ar fi crezut capabilă, se cocoță în sfârșit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Visul meu prostesc mirosea a cuișoare și dulceață de vișine, ca o jucărie perfectă. Și jucăria asta nemaipomenită, în care puștiul din mine își punea toate speranțele, s-a făcut țăndări într-o bună zi. Era o zi simplă, curată, oribilă. N-am uitat-o, dar nici n-am de gând să v-o povestesc. Dacia 1100 s-a îndepărtat de curte, apoi de gardul dărâmat, de stradă, de soarele secționând jumătate din acoperiș. Călătoresc și astăzi pe bancheta din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de elefant. Găseai trompe pe toate gusturile: și pentru bărbați, și pentru femei. Maria proba de zor, nu-i plăceau, dar așa arăta moda, trebuia să te conformezi și să ieși măcar o dată pe stradă cu două trompe de-alea oribile și inutile, gata să te ciupească de glezne. Prin mâna ei treceau zeci de perechi, identice, diforme, hidraulice; doar nuanțele se schimbau, ca pielea unui cameleon bătrân: roz, maro, vișiniu, bleu, galben, lila. Nici anul ăsta, creatorii nu făcuseră economie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înmănușate se-apăsau pe robinetul din aur masiv, apa curgea în mii de picături prețioase, împroșcate pe porțelanul alb. Te încerca un amestec de milă și mândrie, poate și de curiozitate (ce scria pe biletul distrus?), ca într-o poveste oribilă, cu familii nobiliare și cumsecade, care încep în negura istoriei și se termină sub ochii tăi, într-o baltă de sânge. Pe-al treilea computer se înghionteau câțiva malaci cu mutre patibulare: un soi de milițieni aduși la zi, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
străine. [23 aprilie 1881] {EminescuOpXII 148} [" ZILELE DIN URMĂ... Zilele din urmă s-au răspândit, cum știm, mai multe știri de mare senzație asupra stării de lucruri din Rusia. Din acele stări rezultă că împărăteasa este rău bolnavă în urma impresiei oribile ce i-a cauzat știrea despre executarea celor cinci nihiliști; că împăratul este căzut într-o criză morală care l-a făcut să părăsească afacerile și să stea închis în castelul de la Gaștina; că s-ar fi prins o cutie
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]