KorAP: Find »[drukola/base=os & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...76 77 78 ...845 >

21,114 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809

contribuția avută la elaborarea și redactarea acestei cărți. Pe această cale îmi exprim recunștința și înalta apreciere pentru ajutorul dat. Constantin Simirad CAPITOLUL I Blitzuri Viața așa cum este O ploaie, fără început și fără sfîrșit, își propusese să pătrundă în oasele oamenilor, chiar dacă nu sufereau de reumatism cronic. În primele momente, cînd omul ieșea afară, pielea se făcea de găină și perișorii, moi și incolori, deveneau bățoși, capabili de o poziție verticală raportat la suprafața pielii. Pe străduța Padocului, rătăcită prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
dreapta. Plecați, am spus. Vreți să vin la voi? Pesemne că lucrul acesta nu era dorit de micii răufăcători în devenire și s-au mai retras cu vreo 3 metri. Între timp vine limuzina cu domnul Pantelimon în carne și oase. Doamna Eliza, cu zîmbetul larg de la ureche la ureche, iese în întîmpinare. Bine ați venit la Școala nr. 2532, domnule... Vorba îi este întreruptă de o minge care îi fîșîie pe lîngă ureche ca o ghiulea și se oprește în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
dau toți banii, va veni poliția și cînd va afla că te-ai căpătuit, atunci te înhață. Și pe mata! Sigur că și pe mine. Dar eu plătesc avocați și mă vor scoate de la pușcărie. Dar tu? Acolo îți lași oasele. Și cum zici mata? Vreo zece ani ai să ai bani de băutură și ceva, cîte puțin de tot, pentru cele de trebuință. Și după? O mașină nou-nouță. Vasile a lu' Banditu' s-a arătat mulțumit și s-a hotărît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
pusă pe card. Un sfert de secol a răscolit măruntaiele pămîntului să scoată cărbune și la 45 de ani era deja pensionar. Mîndria lui Rotaru era un cîine lup, crescut de mic și îngrijit ca pe un copil răsfățat. Cumpăra oase, vitamine și-l peria periodic cu multă afecțiune. Cîinelui îi pusese numele de Cezar, parcă sperînd că va fi un nume mare în istorie. Cezar era superb, avea aproape 60 kg și fiecare mușchiuleț din corpul său vibra ca o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
singur acest efort și izbește, ajutat și de o rafală, ușa la loc. Singura oponență a venit doar de la piciorul Lui. Tu-ți Dumnezeii mă-tii de neisprăvit! țipă El. Oamenii sar în ajutor, analizează pagubele produse și constată optimist: Osul nu-i rupt. Doar carnea s-a strivit... Dacă boul ăsta își vedea de treabă..., suspină El, neconsolat. Am vrut să..., mormăie cîrciumarul. EL este pus cu piciorul în gheață, este uns cu o alifie și toți îl mîngîie. S-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
grăsanul care avea ce bea, la o adică. Crîșmarul, care făcea politică, rînjea autoritar, dezgolindu-și cei cîțiva dinți de sus și de jos, dar care nu se păleau. Adică, fiecare se oprea pe un pic de gingie rămasă pe osul maxilarelor, dar nici vorbă să se nimerească măcar doi dinți bot în bot, ca să turtească vreun grăunte. Oamenii, puțin nerăbdători, i se adresau cu mare respect: Dar cînd aduce, dom' Guran? Acuși, asigura domnul pe cei care îi puneau aceeași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
cînd au o treabă de făcut, adică un pui. Nu ca a mea, intervine un bețiv, fără nici un dinte din gură. Uită-te la tine, ce spurcăciune ești! Nevolnic, fără dinți și totuși mai chinuiești cotoroanța. Dacă erai animal, acum oasele îți erau albe ca varul! Că tu ești mai breaz. Dacă pui mîinile pe piept, îți pot ține lumînarea. Vorbești ca prostul. Ca să revin la subiect, omul a ales monogamia ca să evite lupta pentru turma de femei. Decît rege doi-trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
leșinat puțin. Spun puțin, avînd în vedere faptul că n-a făcut "boaf" și a căzut lat la pămînt, ci s-a lăsat moale, moale și s-a întins cît este de lung lîngă fîntînă. Fără să-și rupă vreun os sau să cadă în balta cu noroi de lîngă fîntînă. A făcut un pas în spate și unul lateral și abia apoi s-a întins pe iarba curată. A stat lat cît a stat și a rămas surprins că Anica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Mănînc ce vreau. Vedeți-vă de ce aveți în străchini! Dar tu n-ai strachină. Tu mănînci din ziar, deci mănînci de frupt. Sigur este friptură. Și încă de porc, se bagă flăcăul. De ce crezi că-i de porc? N-are oase. L-aș vedea cînd ar roade osul. Are dreptate băiatul. Vasile n-ar lăsa pe os nici o bucățică mică pentru vreo furnică. Băieții nu erau chiar inofensivi cu glumele lor. Erau la început doar ușor intrigați, apoi s-au ațîțat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
în străchini! Dar tu n-ai strachină. Tu mănînci din ziar, deci mănînci de frupt. Sigur este friptură. Și încă de porc, se bagă flăcăul. De ce crezi că-i de porc? N-are oase. L-aș vedea cînd ar roade osul. Are dreptate băiatul. Vasile n-ar lăsa pe os nici o bucățică mică pentru vreo furnică. Băieții nu erau chiar inofensivi cu glumele lor. Erau la început doar ușor intrigați, apoi s-au ațîțat și chiar tentați să facă scandal. Ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
din ziar, deci mănînci de frupt. Sigur este friptură. Și încă de porc, se bagă flăcăul. De ce crezi că-i de porc? N-are oase. L-aș vedea cînd ar roade osul. Are dreptate băiatul. Vasile n-ar lăsa pe os nici o bucățică mică pentru vreo furnică. Băieții nu erau chiar inofensivi cu glumele lor. Erau la început doar ușor intrigați, apoi s-au ațîțat și chiar tentați să facă scandal. Ești pocăit, mă, anafura mă-ti, Doamne iartă-mă, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
canapele, mese, bradul minunat împodobit, toate i-au provocat un adevărat șoc. Hai, spune colinda, strigă Vasile nervos. Spune, bre... Steaua... Steaua, repetă timid copilul. Sus răsare... Sus răsare. Vasile îl strînge de mînă pe copil de să-i rupă oasele. O durere cumplită i-a umplut ochii de lacrimi. Zi-i, mă, mai departe. Mai departe..., repetă copilul cu ochii rătăciți. Lăsați-l, s-a speriat bietul de el. Hai cu mine în bucătărie, se adresează gazda copilului. Dar... Vi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
măicuța meaaa, polițistul să mă iaaa... Fir-ai al dracului de polițist! De ce i-ai dat drumul, mă? Nu puteai să cheltui un glonte, să-l rătăcești ? Te uiți la ceas și oftezi. Este ora unu. Maneaua îți intră în oase, care, din cauza nervilor, te dor. Geamurile zăngăne, bubuiturile tobelor rezonează cu cușca toracică. Mii de persoane suferă ca și tine și ascultă manelele 'mnezeii mamii lor de manele! Cînd ora șase vine, se așterne liniștea. Jigodia îmbogățită este doborîtă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
întîmpină Monica cu un fulger de răutate. Ce suflete urîte, comentează un filosof bătrîn, imun la frumusețe. CAPITOLUL IV Taina eternității S-a însurat Costică Nu aduce anul ce aduce ceasul. Adîncă și adevărată înțelepciune populară, simțită pînă în măduva oaselor de Ciornei Costică, om de afaceri în expansiune. Costică avea 35 de ani și era virgin ca apa de izvor. Întîi să-mi fac o situație... Muncitor și deloc prost, Costică și-a făcut o situație bunicică și de un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
ca prostul cînd madam Anica bîjbîia... A sărit ca ars și a răsturnat cafeaua drept pe... Să moară opărit, a rîs Anica. Ciornei este cu totul derutat. Fata aceasta, cu trup de balerină, cu privire angelică, virgină pînă în măduva oaselor, rîde cu poftă că s-a opărit... S-a jupuit pielea? întreabă amuzată. Care piele? De pe..., știi mata. Mama spunea că era o cafea clocotită. Dar mă-ta vorbește asta cu tine? Dar nu-i de rîs? Muream de rîs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
ani, avea soția mai mare decît el cu doi ani și n-avea copii. Chiar bîzîise cîndva de o însurătoare, dar ea s-a făcut că nu înțelege prea bine. Lena aștepta ceva mai de soi. Corbu era piele și os, era chel și negricios, ca un negru nereușit. Totuși, te-ai fi putut obișnui cu el, mai ales că era generos. Făcînd treabă prin apartament, femeia aceasta, frumoasă încă rău de tot, se debarasase de prejudecăți și era pusă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
serviciu și nu de puține ori intra la ea în casă, ce-i drept, nu pentru prea mult timp. Este clar ca lumina zilei, își spune Rodion cu un calm înfricoșător. Îl învăț eu minte. Era pregătit psihic să rupă oase, mai ales maxilare, și nervii creșteau proporțional cu timpul de așteptare în fața casei Danei. Tinerii veneau agale, se sprijineau unul de altul și își ofereau cîte un sărut fugitiv. Ce faceți, măi, copii? întreabă cu un calm aparent zdrahonul. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Ca omul ajuns, umbla pe ici pe colo și întotdeauna mai cădea cîte ceva la năvod. Eu nu mă încurc, spunea cu convingere Ionel. Așa, de-o aventură, treacă-meargă, dar familia este sfîntă. Spunea aceste lucruri convins pînă în măduva oaselor și nu admitea altă ipoteză decît aceea că aventura trebuie să fie scurtă și casa să fie casă. Ionel avea grijă să n-o lungească prea mult, ca de obicei, și cu Nora, o fătucă extra, care pierduse deja cîteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
animal ca el! Ce vină are copilul? Este totuși copilul meu... Tăticu, pune mîna să simți cum mișcă, spunea Nora veselă. Chiar mișca în burtica aceea, care era delicată și în această situație. Ionel s-a recăsătorit și acum punea osul la treabă ca să asigure un viitor acătării copilului lui. Nu mai spunea "copiilor mei". Au trecut zece ani de la episodul cu "burtica" și acum Nora se făcuse și mai frumoasă. Tati, mergem la nuntă duminică? Trebuie, avem obligații, sînt prietenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867

însămânțat în pântecele mamei. "Gata, poți duce și tu povara desfacerii!" spuneau ursitoarele și el a dus-o cât pentru toți desfrunziții din carne, a dus-o fără să o mai facă parte cu nimeni. Viermele a părăsit ochiul și osul, și pielea, și sângele. Viermele, cărare către satul bunicilor. Era vremea când viața, în esență, devine un semn de întrebare. Era timpul când retorica era o interogație a sinelui: Ce-i mai umilitor, Doamne, decât să lași pe cineva să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
alături. Umbra, totuna cu stâlpul telegrafului, cu fresca descompusă de pe catapeteasmă, cu cumpăna fântânii agățată într-o o căptușeală de nor. Culoarea cărnii peste culoarea curcubeului, giulgiu peste cămașa de nuntă: Trageți cortină! Este vremea pogorârilor, treaptă cu treaptă, din oase în carne, din carne în inimă, din inimă în sânge, din sânge în cuvânt și iar în inimă. Dumnezeu repară o scară. 5. Pe chip i se citea blândețea, smerenia, îngăduința, răbdarea. Nu era singur. Purta pe cineva sub haină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
deschiși. Carnea se desface precum o scoică sub briceagul pescaru-lui. Durerea, la un moment dat, nu mai este durere, ci pătimire ia forma trupului, se topește în trup; durerea curge în sânge, pulsează, se dilată din fiecare celulă până în măduva oaselor. Așa se explică suferințele apostolilor dincolo de minune. Pe Ștefan l-a durut prima piatră, poate și a doua, apoi s-a împietrit stâncă. Pe Bartolomeu l-a durut prima curea scoasă din piele, apoi trupul s-a lepădat de ambalaj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
a întâmplat cu o clipă în urmă? S-a sufocat într-un vârtej al timpului. Ce urmează să se întâmple? ...moartea leagă nod acele ceasornicului în turnul de veghe. În carnea cetății se aruncau pietre, sângele mlaștină sub copitele îngerilor, oasele fluiere cioplite din cumpăna fântânii, cineva cântă a sete, altcineva ascultă a ploaie: "Nani, nani, puiul meu drag, nani, nani, în leagăn laptele are gust de stea putredă." Ca după topitul stâncilor, primăvara, o deltă albă, vâscoasă, inunda odaia. O să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
Petru și Genia se ascultau în rostirea cerului. Liniștea amplifică emoția, liniștea îți dă posibilitatea să-ți asculți muzica inimi. Petre, iubirea este o muzica care învinge depărtarea, absența, moartea. Mergi în cimitire și pune urechea peste morminte: ascultă cântecul oaselor acolo unde oasele știu să cânte sau ascultă-le liniștea acolo. Pământul, într-o orizontală definitivă, a îngropat frunza cu tot cu cer. În Grădina Copoului, sângele repeta cântarea despre o iubire desăvârșită: "Orice știință de aș cunoaște și orice credință de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
se ascultau în rostirea cerului. Liniștea amplifică emoția, liniștea îți dă posibilitatea să-ți asculți muzica inimi. Petre, iubirea este o muzica care învinge depărtarea, absența, moartea. Mergi în cimitire și pune urechea peste morminte: ascultă cântecul oaselor acolo unde oasele știu să cânte sau ascultă-le liniștea acolo. Pământul, într-o orizontală definitivă, a îngropat frunza cu tot cu cer. În Grădina Copoului, sângele repeta cântarea despre o iubire desăvârșită: "Orice știință de aș cunoaște și orice credință de aș avea cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]