19,586 matches
-
ceva dintr-o altă lume, la care nu visa nimeni să ajungă vreodată. Într-o zi, Ana Maria se balansa Într-un leagăn scârțâitor, singură ca niciodată, fluturându-și rochița de clorofilă vaporoasă și mușcând impasibilă dintr-o felie de pâine unsă cu dulceață. Emilian o privea În secret de după un gard de nuiele, furișat printre urzicile Înalte din preajmă. Era atât de pierdut, de absorbit, că nu a simțit gașca de băieți apropiindu-se tiptil de el. Doar când au
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-l expus Într-o vitrină, cu surâsul său strâmb, Întipărit pe buze. Un damf de miros dulceag, de cadavru În descompunere, mi-a inundat nările până În sinuși, dezmeticindu-mă și obligându-mă să grăbesc pașii. M-am oprit să cumpăr pâine. Din același loc de unde cumpăr de obicei. Nu mai era brunețica știută, veșnica zâmbitoare, cu tenul de culoarea pâinii pe care o vindea. Era o tipă nouă, mătăhăloasă, Într-un trening albastru, peste ai cărei pantaloni Îi atârna un drăgălaș
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În descompunere, mi-a inundat nările până În sinuși, dezmeticindu-mă și obligându-mă să grăbesc pașii. M-am oprit să cumpăr pâine. Din același loc de unde cumpăr de obicei. Nu mai era brunețica știută, veșnica zâmbitoare, cu tenul de culoarea pâinii pe care o vindea. Era o tipă nouă, mătăhăloasă, Într-un trening albastru, peste ai cărei pantaloni Îi atârna un drăgălaș colac de grăsime. Un băiat blond, aflat la rând Înaintea mea, i-a spus ”mulțumesc, tanti Filomela!”. Avea buza
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de nimic... - Cum altfel o să pornim la treabă? Prăjitura pe care vreau s-o facem e complicată, cere timp, și tu nu ai pus nimic în gură!? - Bine, atunci am să beau o cană cu lapte! - Și o felie de pâine, completă mama. - Și o felie de pâine, spuse Ina și se așeză la masă. Nu voia să o supere pe mama ei care și așa avea în ultima perioadă o durere acută în dreptul inimii. Semn că era suferindă și că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
treabă? Prăjitura pe care vreau s-o facem e complicată, cere timp, și tu nu ai pus nimic în gură!? - Bine, atunci am să beau o cană cu lapte! - Și o felie de pâine, completă mama. - Și o felie de pâine, spuse Ina și se așeză la masă. Nu voia să o supere pe mama ei care și așa avea în ultima perioadă o durere acută în dreptul inimii. Semn că era suferindă și că era încercată de o nouă criză, mama
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de o nouă criză, mama ei își trase un scaun pe care se așeză cu grijă în fața fetei, privind-o cum soarbe, fără nici o tragere de inimă, câte un pic de lapte, uitând de multe ori să muște și din pâine. Mama o studia, dar gândurile ei alergau pe alte meleaguri numai de ea știute. - Gata, mamă, putem începe? - Mai stai un pic, simt nevoia să mă mai odihnesc câteva clipe. Iar m-a încolțit durerea aceea, și-și puse mâna
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
prevestea o zi mohorâtă. * Alex, pe de altă parte, putea spune că o cunoaște mai bine pe Olga decât pe Ina, dar îi era greu să ia o hotărâre. S-au văzut cazuri când unii oameni, aflându-se între două pâini, au declarat, oarecum jenați, că au rămas flămânzi. Se putea intui că alimentând nehotărârile sale cu amânări, acestea l-ar putea duce la asemenea similitudini. * Lucrul cert era că venise timpul să-și întemeieze o familie. Își purtase îndeajuns bidivii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de parcă l-ar fi înregistrat. Mai târziu mi am dat seama că era atent și la vocea mamei, că închidea de multe ori ochii doar ca să o asculte. Îl vedeam cum stă cu coatele pe masă și adulmecă mirosul de pâine prăjită, cum se lipește cu spatele de calorifer ca să-i simtă căldura încingându se sub pulover. Tatei îi plăcea să repare tot felul de lucruri prin casă, bateria de la baie, flotorul, ușa de la bucătărie, prizele sau hota. Pe mine mama
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
sfârșind cu rugămintea de a-i face rost de un poster cu Antonio Banderas. Niciodată nu luase în serios această dorință a ei, i se păruse copilărească, poate că ar fi trebuit să încerce măcar... Tardiv. — Nu vrei și tu pâine? Măcar puțin; uite, n-ai luat nici o felie. — Deja am terminat. Își privi ceasul: ora trei și jumătate; ieri pe vremea asta mai era fericit, însă „este vorba de un sentiment relativ ce depinde enorm de percepția fiecăruia și nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mă izolasem ca de ceva periculos. La sfârșitul acelei săptămâni au ținut-o într-o petrecere. Zeci de invitați făceau cu schimbul ca la o uzină cu foc continuu. Muzica transformată în zgomot, pahare de sticlă prea pline, coji de pâine aruncate pe foi decorative de salată, tocuri de pantofi înfipte în mochetă, farduri uitate în baie și mult mult ketchup. Apoi a început să plouă în oraș, iar cei doi s-au retras în deltă. Singurătatea din apartamentul de pe același
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
încă demult la drum. Cât despre serviciu, uitase că este încă slujbaș la stat, dar lipsa de astăzi avea un motiv serios, îi născuse soția! Foamea venise cu toți șoarecii cartierului și-i scormonea în stomac. Luă un colț de pâine de cine știe câte zile, tare ca piatra, mușcă de două ori și se întinse din nou pe pat. Era încă obosit. Adormi. Când se trezi era miezul nopții. Pendula din sufragerie bătu de douăsprezece ori. Până dimineață mai erau multe ore
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
A mai auzit, pe unii, care au venit și s-au pricopsit, și, iată, că, s-a pricopsit: deocamdată, cu o concubină și cu un bastard. Ea, în continuare, și-a văzut de măruntul, dar aducătorul de bucățica zilnică de pâine, am în vedere barul de la intersecția drumurilor vieții, cum se exprimau, clienții, mai toată ziua. El, și-a organizat o afacere. În ce constă? Într-un fel de speculă, cu materiale de construcții. De fapt, și el, ca toți ceilalți
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
face serviciul pe care l-am avut, în condiții exemplare! Numai eu știu în câte zile nam mâncat și n-am băut, nu am avut mai mult decât un șoarece oarecare, dar nu m-am dat bătut. O felie de pâine am putut s-o pun de-oparte, pe aia am pus-o; un bănuț am putut să-l economisesc, pe ăla l-am economisit. și, zilele, și nopțile, și anii s-au dus, pe apa sâmbetei, cum se duc, de când e
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Pisicul, Ionel, începu să miaune. Îi era foame și sete. Dar, în ce să-i mai dea, un strop de lapte, ori, ceva de ale mâncării?! S-a căutat, rapid, în pungă. Pungadestul de subțire. și-apoi, cădea și înserarea. Pâine, nu mai era, în casă. Lasă, se autoliniști bătrânul tată și socru, în seara asta o să-mi fac un pui de mămăliguță. Dar, când s-a dus la debara, l-a apucat amețeala. Amețiții ăia zvârliseră la gunoi și punga
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
corect, totul cu profit enorm! Numărul nevoiașilor cărora le asigura hrana și traiul a trecut de două mii. Devenise un fel de tată și mamă a orașului. Fiecare găsea la el o ușă deschisă, un sprijin fără șpagă, o înghițitură de pâine, pentru el și pentru ai săi. A intrat, aproape fără să știe când și cum, în topul miliardarilor. Iubea Dunărea, cu apa și cu toate celelalte frumuseți, și bogății ale sale, ca pe propria sa viață. De ce i-o fi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a veni la mine și că mă privea. Îmi încleștam pumnii sub cuvertură. Dar nu se întâmplă nimic extraordinar. În sfârșit, pe jumătate ațipit, am auzit scârțâitul ușii dinspre stradă, pașii doicii care, târându-și sandalele, se ducea să ia pâine și brânză. Apoi răsună vocea îndepărtată a unui negustor: „Dude negre, bune pentru fiere!“ Nu, viața reîncepea, istovitoare, mereu la fel. Lumina era mai vie. O rază de soare, reflectată în apa bazinului, pătrunsese în camera mea prin lucarnă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pregăteam să mă abandonez neființei și nopții veșnice, toate amintirile mele șterse, toate angoasele îmi reînviau; teama de a nu vedea penele pernei mele transformându-se în lame de pumnal, nasturii vestei mele devenind la fel de mari ca pietrele de moară, pâinea spărgându-se ca paharul care cade pe pământ; teama că, dacă aș dormi, uleiul din lampă s-ar împrăștia pe jos, incendiind orașul; teama de a nu auzi picioarele câinelui răsunând în fața prăvăliei măcelarului, precum copitele unui cal; înfiorătoarea teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Totuși avea mânecile rupte! Chiar dacă afacerea asta s-ar fi terminat rău, eram hotărât să nu-i dau cămașa. N-aveam și eu dreptul să păstrez o cămașă veche de la soția mea? Doica îmi adusese lapte de măgăriță, miere și pâine. Pusese pe platou și un cuțit cu mâner de os. Îmi spusese că îl văzuse printre obiectele negustorului de mărunțișuri și-l cumpărase. Adăugă, încrețindu-și fruntea: „Servește mereu la ceva!“ Am luat cuțitul să mă uit la el. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Ia să vedem, ia să vedem... Parcă lăsasem niște porumb pentru floricele, de-ăla de-l faci la cuptorul cu microunde, și cel puțin o pungă de alune. Toate ambalate temeinic. Hm! Pe masă? Acolo nu era decât cutia de pâine. Cutia, mă rog, era. Dar pâine mi-oi fi luat? Nu-mi aduceam aminte nici să mă bați. Oricum, părea cea mai la îndemână variantă. Când m-am apropiat mai bine, mi-am dat seama uitasem, na! că masa are
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Parcă lăsasem niște porumb pentru floricele, de-ăla de-l faci la cuptorul cu microunde, și cel puțin o pungă de alune. Toate ambalate temeinic. Hm! Pe masă? Acolo nu era decât cutia de pâine. Cutia, mă rog, era. Dar pâine mi-oi fi luat? Nu-mi aduceam aminte nici să mă bați. Oricum, părea cea mai la îndemână variantă. Când m-am apropiat mai bine, mi-am dat seama uitasem, na! că masa are picioare nichelate. La fel ca și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mult mai mare, dar n-am avut nicio problemă. Armura mea protectoare funcționa ireproșabil. Chiar mi-a plăcut zborul. O dată ajuns pe masă, m-am îndreptat iute-iute spre cutie. Ia să vedem, eram norocos sau nu? Eram, domnule! Simțeam mirosul pâinii de la distanță. Bineînțeles că nici cutia nu era bine închisă și am intrat ca pe sub oblonul culisant al unui hangar. M-am înfruptat la greu, trăind o adevărată euforie a mâncatului. Băgasem în mine o cantitate care mi se părea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
malițioasă. "Păi, de când te-ai trezit, numa' și numa' într-o observație și o acreală mă ții. Că iar mi-am dat cu Brut, și că cu Brut numai fraierii se mai dau azi, că mi-am făcut sendvișu' cu pâinea ta hipocalorică, că cămașa nu mi se potrivește la sacou și cravata la nimic. Numa' de-astea..." "Că cămașa...Da, că cam nu ți se potrivea", mai urcă o treaptă în ironie demoazela, surâzând acid. Bărbatul se întoarce spre ea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
la bistrou, când le povestea altor puști de aceeași calitate ca și el manageri, de! -, că el e șefu' aici. "Băi, frătimegilor", făcea, "profesori îs o grămadă, nene, da' unu-i manageru' la facultățile d-aci, tată! La mine-i pâinea și cuțitu', dacă mă-nțelegeți..." și le făcea cu ochiul, subtil nevoie mare și plin de el până peste poate." "Extraordinar, dom'ne! Altă scroafă care s-a suit în copac. Mi-aduc aminte cum a venit aici, slab ca
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ai și tu dreptate", se mai domoli portarul. Acceptă oferta de împăciuire venită din partea partenerului de afaceri, continuând ideea de bază: "Adevăru' e că ar fi păcat să te cerți cu un băiat cu care mai ciugulești și tu o pâine, vorba aia, pentru niște sute dă mii dă lei-tramvai acolo!" "Corect, nene!", acceptă Virgil mulțumit. Râse apoi, dezarmându-și vecinul prin sinceritatea sa: În fond, omu-i dator să încerce. Zi și mata dacă aci n-am dreptate!" "Păi, da!", zâmbi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
io ce zic și nu dăgeaba le-am spus așa. Niște hapciucalii, or'șcum. Auzi, tu, la ei! Cică d-acu' trebuie musai să desfacă, dă ezemplu, bulangioaica aia dă Veronica, sau tu, ori io, sen'vișu' și să separe pâinea și salamu' stricat, dă șervețel. Mâncarea s-o aruncăm la tomberon și șervețelu' la hârtie. Păi, un' s-a mai pomenit așa ceva?" "Cică fii-miu, dă e în Italia..." "Lasă-mă, tălică, cu fii-tu, în Italia! Că tot fii-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]