3,713 matches
-
că l-ar fi scos chiar și pe Eugen Lovinescu din zodia seninătății lui imperturbabile, și la o a treia ședință de cenaclu în care acela continua să descrie minuțios gândurile eroului care stătea cu un bețișor în mână și pândea un șoarece la un capăt de burlan, i s-ar fi adresat astfel cu zâmbetul lui încurajator și lipsit de maliție (redăm această scenă cu toată rezerva pe care o impune această amintire neverificată, celebrul critic fiind el însuși mare
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
să-i fie relatate cât mai pe scurt și, dacă e posibil, într-un montaj vizual în care imaginea să fie plăcută, gîndu-rile scriitorului atrăgătoare, iar aluziile la condiția vieții noastre să fie eliminate; omul știe și singur că e pândit de boli, că e adesea jucăria istoriei, indiferent daca trăiește intr-o țara mai mare sau mai mica, și că în cele din urmă trebuie să părăsească forțat această viață. Dar de ce ar fi mai actuală meditația asupra condiției scriitorului
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mă sustrăgeau de la atracția trupurilor noastre alăturate. Sub paravanul vorbăriei, fata primea cu inocență mîngîierile mele furișe, pe cele mai îndrăznețe neutralizîndu-le. Cînd simțea că mă aprind, Patricia dispărea. Nu știu de ce aveam senzația că din odaia de alături ne pîndește maică-sa. Nu îndrăzneam s-o urmez acolo. Rămas singur, mă mărgineam să inventariez iatacul: pe lîngă cele observate mai înainte, înregistrai o față de masă din macramé cu volănașe roz, o cuvertură destrămată pe divan ș-un covoraș pe jos
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și-n măruntaie mă scociorăște foamea. Năzuind la lărgime, am început să sar pe pereți. Afară am ronțăit pe loc o vietate care îmi ieșise în cale. Cerul mă apăsa ca un tavan: cu gheare și cu dinți, din el pîndeau de pretutindeni ochi. Cîndva mai trecusem pe acolo: recunoșteam, îmbibată de mirosul meu, fiecare piatră. Ars de pofte, m-am oprit la un izvor. Cu gust de sînge și avînd legea spaimei, apa făcea hotarul dintre prigonit și prigonitor. De
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să se căiască. Cuibărită într o fostă casă boierească, aspectul monumental al secției de învățămînt era în perfect contrast cu furnicarul omenesc ce-i asalta ușile. În dosul acestora, inspectorii ședeau bine ascunși. Murdari, nerași, mulți dintre ei băuți, solicitanții pîndeau cu îngrijorare pe coridor. Surtuce ponosite, ghete pline de noroi, mutre neroade și figuri viclene exprimînd orice afară de preocupări intelectuale, dădeau secției culoarea sordidă a sălilor de tribunal. Agățîndu-și speranțele de ceva mai puțin rău, mulțimea asta de suplinitori căuta
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mă Întărâtă: „N-ai curaj să te duci până În curte, să iei de pe sârmă gogoșarii mă-tii mari, să vii cu ei până aici și să-i duci Înapoi!”. Am pus pariu pe cinci lei și dus am fost. Am pândit ca un tâlhar, am smuls din cârlige izmenele bunicii și m-am dus să-mi Încasez răsplata pentru bravură. În timp ce-mi număram cele cinci monezi de-un leu, Onel, ca-n joacă, mi-a smuls gogoșarii din mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la Colibă unul câte unul, Întâi ea și, după o juma’ de oră, și el, ca să nu zică lumea c-ar fi fost, Doamne ferește, Împreună. În ochii mei era o curvă și-mi făcea scârbă. Cu toată sila, tot am pândit-o să văd dacă i se lărgise păsărica după ce-o armăsărise ăla. Dar buzișoarele erau la locul lor, nici mai deschise, nici mai Închise.” Lică părea cu adevărat amărât și ceilalți nu mai cerură amănunte. Se rânduiră iarăși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Eleșteului, singur, departe de lume, și se uita la libelulele albastre ori verzi care-și țârâiau aripile aproape de luciul bălții. Se așezau pe câte o frunză de trestie ori pe vreo buruiană ieșită din apă. Broscoii cu ochi beliți le pândeau și, din când În când, căscau guri imense, rozalii, săreau scurt, apucau și frângeau trupurile lunguiețe și viu colorate. Croitorul, căruia i se cam uitase numele și i se spunea Cap de Șobolan, era primar de câtăva vreme În Satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Pe Odraslă voia să-l lovească pentru că știa bine că tată-său, bogatul, i-o făgăduise de nevastă pe Marianti - cea nepământesc de frumoasă. Pe tine, nu te supăra că-ți spun, te văzuse În multe dintre nopțile În care pândeai curtea grecului, cu obrazul lipit de scoarța vreunui dud. Or, el nu putea să Îndure chinul de a vă ști În viață pe nici unul dintre voi. Ha! Ai cam Început să caști gura a mirare! Păi, ai și de ce...Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lung, gros, roșu vara și vânăt iarna. Mingea cu care jucam fotbal ajungea mai mereu În curtea lui, printre aracii cu viță de vie, și săream cu rândul gardul de ciment cu ochiuri Închipuind niște romburi. Al dracului moș ne pândea câteodată, tupilat după câte o viță, și ne altoia cu un băț de sânger ori de corn, apoi tăia cu un cuțitoi mingea de cauciuc și ne-o azvârlea. Nu izbutisem niciodată să deslușim ce Îndruga bătrânul: mormăia numai, supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
caporalul trișase, se suise În singurul tramvai care străbătea orășelul de provincie, se clasase al treilea, ca nu cumva să bată la ochi, și căpătase nemeritata permisie. Denunțul, Însă, fusese făcut prea târziu, când nea Mitu plecase deja să-și pândească nevasta lăsată În grija părinților ei și a cărei nesmintită credință voise s-o verifice. Când s-a Întors În cazarmă, degeaba a Încercat comandantul să afle adevărul, mai cu binele, mai cu răul, căci el n-a recunoscut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
librărie. Așa s-a făcut că În Satul cu Sfinți, Într-o vreme, vânzările de cărți, caiete, unelte de scris și câte altele de același fel crescuseră atât de mult, Încât Îi pusese pe gânduri pe responsabilii de la oraș. Îl pândiseră și-l prinseseră pe făptaș. De aici Începea povestea fraților gemeni. Se șoptea că librarul, temător foarte de pușcărie, Îl convinsese pe fratele său mai slab de minte, Îngrijitorul de la școală, să se ducă la proces În locul lui. Ceea ce sărmanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și alte buruieni cățărătoare Îl acoperiseră cu desăvârșire. Nu se mai zăreau - Înăbușiți de acel dezmăț de tulpini, frunze și flori - nici măcar fioroșii țepi ai sârmei ce făceau gardul și mai Înalt și cu neputință de trecut. Bătrânul armăsar Canafas pândise o zi Întreagă - ascuns În niște tufișuri de la marginea pădurii din apropiere - poarta mare de fier și băgase de seamă cu ce prilejuri era deschisă de către cei doi militari Înarmați. Canafas arăta Înspăimântător și jalnic, așa cum era și firesc după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
războinici năvăliră afară, cu strigăte de război răsunându-le din piepturi. Trupele asediatoare fură luate prin surprindere. Un moment, domni o asemenea zăpăceală, încât fu amenințat până și cartierul general al lui Nobutada. — Înapoi! Regruparea! Comandantul forțelor din castel, care pândea momentul propice, ordonă revenirea în castel: — Retragerea! Retragerea! Oamenii se întoarseră spre castel, fiecare luptător arătându-i lui Nobumori, care continua să stea așezat în turnul acoperit al porții, capetele pe care le luase. — Intră să beau, apoi voi ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Kiyosu, fu mai maiestoasă decât a oricui din cetate, deși chipul îi sclipea de sudoare. Aprigii oameni care, nu mai demult de seara trecută, își strânseseră coifurile, se târâseră prin iarbă și tufișuri cu lăncile și armele de foc și pândiseră la marginea drumului pentru a-i lua viața lui Hideyoshi, erau acum împodobiți cu kimonouri festive și tichii de curte. Arcurile stăteau deoparte, lăncile și halebardele erau învelite în huse, iar samuraii mergeau în dezordine, spre castel, cu îmbrăcămintea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trebui să trimitem iscoade imediat ce trecem râul și să nu ne grăbim pe drum, cu nebăgare de seamă. Să așezăm în față cât mai mulți pedestrași, urmați îndeaproape de un corp de lăncieri. Să plasăm pușcașii în fața ariergărzii. Când soldații pândesc în ambuscadă, armele de foc nu sunt de prea mare folos în linia întâi. Dacă inamicul ne așteaptă și iscoadele noastre dau semnalul, bateți toba imediat, dar nu vă arătați zăpăciți nici cât negru sub unghie. Toți comandanții de unități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nobunaga și deja circulă zvonuri că vasalii săi rămași în viață se luptă între ei. Este o stare de fapt rușinoasă. În plus, nu cred că ar trebui să le oferim clanurilor Uesugi, Hojo și Mori ocazia pe care o pândesc. — Vă înțeleg, stăpâne, răspunse Inuchiyo. Katsuie nu se pricepuse niciodată la dat explicații, iar Inuchiyo îi acceptă scurt însărcinarea, ca și cum n-ar fi fost necesar să asculte toate detaliile plicticoase. A doua zi, Inuchiyo plecă de la Kitanosho. Îl însoțeau doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
muntos Owari-Kai. Era vădit că deplasarea convoiului de intendență cu provizii și muniții avea să dureze foarte mult. Gândind astfel, Kazumasu presupunea că distrugerea lui Hideyoshi avea să fie cea mai ușoară treabă. Să-l atragă, să atace nemilos, să pândească prilejul de a-l repune pe Nobutaka pe picioare, să-și unească forțele cu soldații din Gifu și să nimicească Nagahama. Contrar așteptărilor lui Kazumasu, Hideyoshi nu se ostenise să ocupe castelele mici, ci hotărâse să atace principala fortăreață a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
roșie zăcea goală lângă scaunul lui. Matsumura îngenunche într-un colț al cortului, apoi raportă ceea ce văzuseră. — Pe Muntele Iwasaki nu mai e nici un soldat inamic. Ne-am gândit că exista riscul să-și ascundă steagurile și plănuiau să ne pândească, așa că ne-am uitat peste tot, ca să fim siguri. Dar generalul de la comandă, Takayama Ukon, și toți cei din subordinea lui, s-au dus la Muntele Tagami. Genba bătu din palme. — Au fugit? râse el zgomotos, privind în jur, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dai o mână de ajutor, ținând în loc forțele atacatoare ale lui Hideyoshi, cu trupele tale odihnite? — Sigur că da. Dar ce batalion dorești, pe cel de lăncieri sau cel cu arme de foc? — Aș vrea ca batalionul de pușcași să pândească mult mai în față. Ar putea trage în învălmășeala înaintării inamice, iar atunci noi am putea acționa ca o a doua forță, ridicându-ne săbiile însângerate și luptând ca și cum am fi gata să murim. Du-te imediat! Te implor! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o casă unde a cerut niște moxa. — Trist... foarte trist. — De asemenea, a spus, cu mult calm, că înghițise rușinea de a fi prins de viu și trimis în temință pentru ca, dacă gardienii îi dădeau prilejul, să evadeze, să vă pândească și să vă ia viața. Astfel, ar fi putut să astâmpere furia lui Katsuie și să-și ceară iertare pentru greșeala făcută când a străpuns liniile inamice la Shizugatake. — O, ce păcat, se umplură ochii lui Hideyoshi cu lacrimi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
veste proastă. Hatakeyama Sadamasa se răsculase și venea spre Osaka atât pe uscat, cât și pe mare. Cel mai probabil, în spatele acestei acțiuni se aflau Nobuo și Ieyasu. Și, chiar dacă nu erau ei, ultimii călugări-războinici rămași în Honganji, mereu nemulțumiți, pândeau tot timpul un prilej de a ataca. Hideyoshi fu obligat să amâne ziua plecării, în scopul de a definitiva mijloacele defensive de la Osaka. Era zorii celei de-a douăzeci și una zile din Luna a Treia. Păsările își răspândeau ascuțit cântecele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat; 28. așa că Fiul omului este Domn chiar și al Sabatului." $3 1. Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo se afla un om cu mîna uscată. 2. Ei pîndeau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să-L poată învinui. 3. Și Isus a zis omului, care avea mîna uscată: "Scoală-te, și stai la mijloc!" 4. Apoi le-a zis: "Este îngăduit în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
a răspuns: "Iudeii s-au sfătuit să te roage să aduci mîine pe Pavel înaintea Soborului, ca și cum ai avea să-l cercetezi mai cu de-amănuntul. 21. Tu să nu-i asculți, pentru că mai mulți de patruzeci dintre ei îl pîndesc și s-au legat cu blestem să nu mănînce și să nu bea nimic pînă nu-l vor omorî; acum stau gata, și nu așteaptă decît făgăduința ta." 22. Căpitanul a lăsat pe tinerel să plece, și i-a poruncit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
Soborului lor. 29. Am găsit că era pîrît pentru lucruri privitoare la Legea lor, dar că nu săvîrșise nici o nelegiuire, care să fie vrednică de moarte sau de lanțuri. 30. Mi s-a dat însă de știre că Iudeii îl pîndesc ca să-l omoare; l-am trimis îndată la tine, și am făcut cunoscut și celor ce-l învinuiesc, să-ți spună ție ce au împotriva lui. Fii sănătos." 31. Ostașii, după porunca, pe care o primiseră, au luat pe Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]