3,270 matches
-
vorbe de prisos și la unele distracții, fie ele și legitime?“. I-am spus că nu-l voi Însoți cînd se va duce să prezinte Hoții de biciclete la cineclubul Prietenilor Ecranului. M-a aprobat, dar s-a lăsat oare păcălit? Știa că mai văzusem deja filmul de cinci-șase ori. Cealaltă Întrebare suna așa: „În timpul Postului, nu te-ai putea lipsi de ceva În folosul celorlalți?“. Ora plecării se apropia. Tata mi-a cerut să-l Însoțesc În birou. A Închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
la hotel, unde locuiam Împreună cu toată echipa de filmare, am scos copia manuscrisului dintr-o valiză și, În loc să mă gîndesc la turnarea de a doua zi, am citit cîteva pagini Încercînd să mă pun În locul tatei. Se va lăsa oare păcălit de facilitate, de lene: va confunda el pe autorul cărții cu naratorul din carte? El? Un critic atît de inteligent? De ce să nu-i acord Încrederea mea? Va vedea că nu e vorba decît de fabulații. Cum va reacționa citind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Angela”, gîndește Romeo în acel moment. “Ea e Angela, fără îndoială.” * Arăți super beton și îmi servești răbdări prăjite, i-am spus de curînd, într-o zi. Așa-s eu, mi-a răspuns ea amuzată. Hai măi că nu mă păcălești tu cu de-astea... parcă eu n-am văzut cum te uitai la mine... dacă te mai uiți așa galeș o să-ți sar în brațe... Hai că ești belea... mie mi-e somn, asta-i tot. Adică vrei să spui
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
incognito la St Petersburg cu următorul tren. Acolo, ați rezervat o cameră la Hotelul Adrianoplo, sub numele de Govorov. Acest Govorov era un agent de-al dumneavoastră, cunoscut lui Goriancikov. Apoi, i-ați trimis un bilet prin comisionar lui Goriancikov, păcălindu-l să vină la hotel pentru a-l vedea pe Govorov. L-ați însărcinat pe comisionar cu o a doua sarcină, un bilețel fals de amor către Boria, din partea Annei Alexandrovna, cerându-i să vină în Parcul Petrovski chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să te dai bătut și să te lași descurajat de cele... o sută de refuzuri... sau cam așa ceva. Desert Rose Îl ațâța, Îl Întărâta, de parcă ar fi fost peștele lui Kitty. Privindu-i pe cei doi iranieni Încercând să se păcălească unul pe altul, Kitty abia Își putea stăpâni râsul. Nu doar se comportau, dar și arătau extrem de amuzant. Ochii lui Desert Rose străluceau de bucuria de-a fi găsit un investitor, iar ochii lui David străluceau de plăcerea de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
altul, Kitty abia Își putea stăpâni râsul. Nu doar se comportau, dar și arătau extrem de amuzant. Ochii lui Desert Rose străluceau de bucuria de-a fi găsit un investitor, iar ochii lui David străluceau de plăcerea de-a le fi păcălit pe tipe că era „În showbusiness“, singurele afaceri care contau În L.A. Bineînțeles, nu era vorba de nici un film, Își dădu Kitty seama. Dar suna bine, probabil uneori chiar prindea șmecheria asta. — Aveți vreun plan pentru noaptea asta? Întrebă David
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se vede, mai sunt și excepții, precum cazul lui Cipriano Algor, era furnizor când a intrat, dar acum, dacă amenințările se vor confirma, nu va mai fi. Trebuie să fie din vina lui treisprezece, mutând după ce era înainte nu poți păcăli destinul. Furgoneta urcă rampa, ieși la lumina zilei, nu mai e nimic de făcut, trebuie să se întoarcă acasă. Olarul zâmbi cu tristețe, N-a fost treisprezece, treisprezece nu există, dacă ajungeam primul, sentința era aceeași, deocamdată jumătate, după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să ne dezvăluie sentimentele sale în această împrejurare, adică, motivul ultim al unei iritări, ilogice din toate punctele de vedere, pe care nu vroise sau nu fusese în stare s-o ascundă. E foarte probabil că va încerca să ne păcălească spunând, de exemplu, că se obișnuise cu vizitele zilnice ale lui Cipriano Algor și că, deși din respect pentru adevăr, n-ar fi putut jura că sunt prieteni, oricum avea pentru el o anumită simpatie, mai ales din pricina nenorocoasei situații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-se ca unul din acei mici despoți care repetă la bucătărie ceea ce au văzut în salon. Își arăta dinții stricați și putrezi, de-ți venea să-l pleznești peste mutră, având aerul cuiva care zice în gând: „Lasă „ nu mă păcălești tu pe mine. Eu știu cine ești în realitate. Fă pe deșteptul cu alții”. Asta m-a făcut să iau foc când Domnul Andrei mi-a atras atenția că Arhivarul îl trăgea de limbă pe portar în legătură cu mine. „De ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ținut parcă să-l câștig împotriva mea, neînvățând nimic și contestând totul. M-am certat cu tata, m-am certat cu școala de corecție, iar când m-am supus am făcut-o numai din ipocrizie, ca să-i înșel, să-i păcălesc pe cei pe care nu îndrăzneam să-i înfrunt. În felul acesta am reușit treptat să distrug totul în jurul meu, înțelegând rău libertatea, ca o desprindere de tot. Am fugit de familie, de dragoste, de prietenie, de regrete, de bucuriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a dispărut și nu l-am mai văzut multă vreme. Numai noaptea mi se întâmpla să mă trezesc cu senzația că mă privea prin deschizătura din ușa celulei. Stăteam atunci, pândind ușa, ore întregi treaz. Îmi țineam respirația ca să-l păcălesc. Eram atent la cel mai mic zgomot. În zadar. Când m-am plâns de asta, doctorul închisorii m-a trimis la plimbare. Pe urmă am fost duși, mai mulți inși, pentru investigări medicale ni s-a spus, într-o localitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ca niște maimuțe perfecte. Dacă te prefaci că nu le dai importanță, se prefac și ei. Dacă îi scrutezi, te scrutează și ei. Gândesc cu creierul tău, gesticulează cu mâinile tale și văd cu ochii tăi. Nu poți să-i păcălești nici o clipă. Dar, pe nesimțite, jocul nu mai e parcă joc. Amuzamentul s-a transformat în plăcere și chiar în ușoară beție. Toate oglinzile îți repetă „tu”, „tu”, „tu”, și nimeni nu te contrariază în această mulțime. Mai mult: ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
înseamnă șapte ani de ură și ranchiună între soți? La urma urmei, e o sunt poveste uitată, o greșeală copilărească. De ce nu poți să ștergi totul cu buretele și s-o luăm de la capăt? Și nu trebuia să se lase păcălit de nici una din chestiile astea, își zise Jack sever, în timp ce deschidea ușa de la intrare, unde îl izbi o aromă de șorici afumat. Chiar dacă Francesca Tyler urma să se căsătorească cu altcineva săptămâna viitoare. Văzând-o pe Louise cuibărită pe canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de public relations, să le dau textele, să le revadă, să le corecteze. Cum rareori făceam în libertate. Mă băgasem la mijloc. Înmuiam publicul. Și erau povești care îmi mai și plăceau. Cum furaseră, cum iubiseră, cum tâlhăriseră, cum mă păcăleau. M-am dumirit dintr-o combinație a vorbelor directoarei de pe Rahova cu cele ale comandanților de meseviști - am înlemnit. Am vrut să abandonez. Nu era simplu, dădeam toate „cadourile“ pușcăriașilor, de fapt, drepturile lor de autor, și eram liber. Până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și de comparațiile cu alții, în aceeași situație. Se tem de moarte, de boală, de singurătate, de lipsuri... De ce se tem oamenii? Nu cred că le este frică în sensul de pericol fizic. Mai degrabă se tem să nu fie păcăliți, „șifonați“, mințiți... Singură în celulă am stat. M-a primit ca și când aș fi venit în vizită. Mi-a oferit cel mai bun loc, mi-a pus la îndemână o scrumieră... Am stat de multe ori, în birou, în club... Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
un lănțișor. De 60 de mii. Și, după vreo două-trei luni, am fugărit-o de-acasă. Și-am rămas cu toate alea, mașină... și-am găsit alta. Și aia mi-o pus capăt. Am vândut tot. Nu eram greu de păcălit de-o femeie. Era o stricăciune. Dar așa m-o prostit, de tot ce-aveam... Deci în ’92 am cumpărat eu astea și-n ’93, în ianuarie, am început să le vând. M-o-mbătat pe mine de două ori. (Râde.) Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
au sexualizat sufletul occidental, răsturnînd neprihănita statură a inițiaților pentru a cocoța pe piedestalul ei barbarul și josnicul simbol al instinctului”. Robi ai acestei mentalități vulgar hedoniste, denunțată ca fiind proprie modernității a-spirituale, „toți se vor lăsa să fie păcăliți cu plăcere”, arta ajungînd astfel „o uriașe potriveală, cuvinte potrivite, culori potrivite, sunete potrivite. De aci pînă la escrocheria de pseudo-avangardă - un pas”. Aluzia la poetica „artizanală” a lui Arghezi e străvezie, iar aici autorul se întîlnește cu Ion Barbu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spune ea, cu o ușoară undă din răceala mea de mai devreme. Apropo, e În drum spre casă și a spus că ar fi o idee foarte bună. Te sunam doar ca să te informez. — O. Minunat. Acum mă mai și păcălește. De ce naiba o fi acceptat Dan? — O, repet eu cu o ezitare. În ordine. Îmi pare rău, ar fi trebuit să spui. Adică, dacă el zice că e foarte bine, atunci așa e. — Excelent, exclamă Linda. Veniți la noi pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Împlinit șase săptămîni, am Început să discut cu Lisa, mama lui Amy, o fetiță de două luni, și cu Trish, mama lui Oscar, de cinci săptămîni. Ne Împărtășim poveștile de la naștere, continuăm prin a face schimb de trucuri ca să-i păcălim pe copii să accepte biberonul după ce au fost hrăniți doar la sîn și avansăm la subiecte legate de soții și viețile noastre, În general. La Început, toate subiectele de conversație, chiar cînd discutam despre serviciu, despre aspecte ale vieților noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să mergem la culcare, trezindu-ne la aceeași realitate, a doua zi. În loc de asta, dintr-odată, totul e complet schimbat. Căsnicia mea a luat sfîrșit. Oi fi spus că nu facem decît să locuim separat o vreme, dar pe cine păcălesc eu? Mariajul meu e un eșec și am rămas singură. — Crezi că ar trebui să mai vorbim despre asta mîine-dimineață? Îl Întreb eu, trăgînd de timp, incapabilă să pricep cum de lucrurile au căpătat aspectul ăsta definitiv atît de repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să vorbesc. ― În schimb, îmi scormonești mie sufletul. ― Ai vrut să afli ce zice lumea despre tine. Ai simțit nevoia să te justifici. Și, din câte îmi dau seama, n-ai terminat. Încă nu mi-ai spus că i-ai păcălit, de fapt, pe inchizitori. Că ai abjurat prefăcîndu-te, ca să scapi, fără să crezi o iotă din retractarea ta, cu toate că ai rostit-o cu mâinile lipite de Evanghelii. ― Părerile mele erau bine cunoscute. Nu era nici un risc să-și închipuie cineva
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cu ochii cât cepele. - Citește mai departe! Am clătinat din cap. - Nu, va trebui să citești cartea singur. A sărit în picioare mânios. - Îți poruncesc! Am clătinat încă o dată din cap. - Rotari, tu o să fii duce. Vrei cumva să fii păcălit de romani numai fiindcă ei știu să citească și să scrie, și tu nu? Sau să cazi pe mâna preoților care se vor distra pe seama ignoranței tale? Te rog, ascultă-mă: stăpânește cuvântul, și va fi ca și cum ai avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de fotbal argentinian În dormitor. — Dorm la Vale, Îi strigă Miria. Mă Întorc mâine la prânz. — Dar la mine nu e loc, o avertiză Valentina surprinsă. — Da’ nu vin, merg cu Paolo la Campodimare. Oricum, mama nu telefonează, o poți păcăli ușor - e o ramolită. — Cine-i Paolo? Întrebă Valentina, apoi intrară În baie Împreună. Zgomotul pe care Îl face o virgină când urinează e diferit de cel al femeilor care fac sex. Miriei Îi spusese asta tatăl ei, care descoperise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
căror trepte abrupte și alunecoase se Învârtea Într-o spasmodică vânătoare de prietenii. Fetele din Roma se lăsau abordate ușor, erau sociabile și zâmbitoare, dar când trebuia să stabilească o Întâlnire, când aflau că era soldat, ajungeau toate să-l păcălească și să-i dea numere de telefon false sau inexistente. La Roma, Antonio se simțea pierdut: nu-i plăcea, era prea mare și prea goală, cu toate piețele acelea În care te pierzi, cu zidurile acelea Învechite, cu palatele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
poate fi numită E prietena pe care Și-o dorește fiecare. E o zână din povești Cu care poți să și glumești. N-o supăra prea tare Că devine luptătoare. Ai grijă și cum vorbești Căci pe ea n-o păcălești. Poate să fie cât de rea, Prietena mea rămâne ea! Uitarea Apune soarele pe cer, Amurgul strălucește Și vântul dulce și ușor De tine-mi amintește. Stau pe pragul casei mele Și adesea eu privesc Și cu ochii plini de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]