KorAP: Find »[drukola/base=păianjen & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...76 77 78 ...116 >

2,887 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901

acum, sinistru, lângă obrazul ei. "Iartă-mă", strigă brusc. "Iartă-mă! Iartă-mă!" Nu striga, de fapt, erau scurte răcnete înnebunite de frică, împinse până la sfârtecarea coardelor vocale, de parcă în locul tinerei ucenice ar fi apărut deodată în patul răvășit un păianjen mare cât un om. Speriată, fata se ridică și ea în capul oaselor. "Nu!", țipă iar Mioara. "Nu veni! Iartă-mă!" Se ghemuise într-un colț, ca un copil, și-și apăra fața cu brațele îndoite. Apoi se prăbuși pe-

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
și fereastră cât palma, veșnic murdară. În spate era căptușit cu trestie, pe care vara albinele sălbatice le umpleau cu o miere neagră. Deasupra se ridica hornul, prin care ieșea fumul de la nuielele mai mereu umede, pline de omizi și păianjeni. În cuptor, cu fața arzîndu-i de la foc și privind arabescurile fumului în dungile de lumină, Maria se simțea ca într-un pântec rotunjit, tandru, în jurul ei. Mirosea a mămăligă și-a tocăniță de-ți lăsa gura apă. Tocmai mesteca-n

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
ovaluri ale ochilor orbi, de aruncat chiștoacele pe care derbedeii le înfigeau între buzele lor senzuale de granit. De adunat spârcâielile proaspete, jumătate negru-verzui, jumătate albe ale păsărilor care le-ncununau creștetele. De strivit pe masivii umeri ai obrajilor vreun păianjen mozaicat care țesuse o pânză deasă până la sprinceană. Era primăvară și tufele de forsythia îi puneau pe retină pete de galben orbitor, care rămâneau acolo chiar când își muta privirea, de parcă s-ar fi uitat în soare. Serile mergea acasă

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
enigma, suspiciunea fiecăruia față de cel de lângă sine. Cumplit era că, după cum mergeau vorbele, vechiul refugiu al celor asediați de rău: divinitatea, binele și viața morală, se aliase pentru întîia oară cu tenebrele, pentru a-nfășura lumea în inextricabila pânză de păianjen a nici binelui, nici răului, nici extazului, nici groazei, nici a tuturor laolaltă, nici a vidurilor, ci a Altceva, ceva inuman, nediavolesc și nedivin, de neperceput cu mintea și de neatins cu degetele. Se vorbea de un complot pentru Schimbare

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
mină, jur-împrejurul vaginului de granit prin care înaintam, își aprindeau și-și stingeau fațadele cristaline. Coboram din ce în ce mai mult, cu grijă să nu strivim mânuțele translucide ale tritonilor dm bălțile prin care pășeam, să nu ni se agate în păr oribilii păianjeni orbi ai cavernelor. Am trecut printr-o sală ca o cisternă, plină pe jumătate cu o apă verde, printr-o sală cu pereții îmblăniți în întregime, ca un congelator, de cristale subțiri și albe, printr-o sală dreptunghiulară de faianță

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
boțire-a cearceafului, acest pliu al Dumnezeini. Această imperfecțiune, această ciobitură. Această negativitate care, cu cât e mai orbitor de frumoasă, cu atât monstruozitatea ei depășește carnea și mintea. Năpârcile, scorpionii cu coada translucidă, caracatițele și peștii abisali numai dinți, păianjenii și sarcopții, cocoșații, leproșii, cretinii și nou-născuții cu numai un ochi în frunte sânt mult mai puțin hidoși decât o femeie frumoasă, în splendoarea tinereții ei. Căci ea este o bucată smulsă din Dumnezeu, o biopsie a organelor lui de

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
împrejur Bucureștiul nocturn, iluminat violent, din când în când, de tirurile antiaerienelor și de răvășitoarele explozii ale covorului de bombe. În contrast cu dezastrul de dedesubt, o lună ca de cristal masiv, în primul pătrar, își țesuse-mprejur o nemișcată pânză de păianjen. M-am dezbrăcat atunci de veșminte și, complet goală, l-am așteptat în picioare pe mirele înaripat, acolo, în strimta odaie nupțială. El m-a știut aici, înainte de-a mă vedea din carlinga lui, a simțit feromonii emanând din

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
strop de urină țâșnit din meatul bețivului care udă un zid, cu capul sprijinit de cărămida lui înghețată, m-aș juca pasionat cu forma norilor sfâșiați de antenele parabolice de pe Palatul Telefoanelor, i-aș modela în formă de brichete, de păianjeni, de Iehova, de pioneze, aș scrie cu pufoșenia lor înjurături teribile de-a lungul cerului înserat... aș prohibi subit producția hormonilor estrogeni în toate aparatele genitale, ale oamenilor, șobolanilor, muștelor și tuturor celorlalte ființe și aș urmări de-a lungul

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
corp. Cât despre ce e-n afară - dar ce e-n afară? Fără fotonii care cad pe obiecte și rico-șează-n cristalinul ochilor mei - niște sfere oribile înfipte în osul craniului - lumea ar fi un noroi obscur de reverberații, ca lumea păianjenilor pentru care există doar ce face să vibreze plasa lor derizorie. Imaginea înfricoșătoare a morții nu-i pentru mine neființa, ci ființarea fără ființare, viața terifică a larvei de țintar, a râmei, a scoicilor pe fundul abisului, carnea vie și

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
miliardele de ramificații desfășurate roată-mprejur, ca un mileu de ață albă, subțire, imposibil de rupt. Ce-aș fi altceva decât un neuron, cu creierul drept corp celular, măduva spinală drept axon și nervii ca dendrite nenumărate? O pânză de păianjen care simte doar ce-o atinge. Da, fiecare avem în noi un singur neuron, umanitatea e un creier disipat, care-ncearcă disperat să-și regăsească unitatea. Și mă-ntreb cutremurat dacă nu asta înseamnă Judecata de Apoi și învierea morților

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
vede un nor de sânge deasupra orașului. Reclame luminoase, foarte departe, se-aprind și se sting. În odaie e doar un pat și-un scaun. Pereții-s nevăruiți și în tavan se chircesc două sârme negre ca două picioare de păianjen. Nu avem încă lumină electrică. Mama, tânără și frumoasă, aprinde o luminare și-o lipește pe o farfuriuță. N-avem perdele, geamul e stropit cu var. Stăm pe pat, îmbrățișați, și mă topesc de dragoste și magie. De-a lungul

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
stăteau acolo sus cap lângă cap, delimitau lumea sigură și civilizată, dincolo de care m-ar fi înghițit neantul. Adevărul este că universul se compunea atunci din cele trei camere ale casei noastre și câteva anexe, prelungite ca niște picioare de păianjen, de o ambiguitate cu atât mai mare cu cât erau mai îndepărtate. Era o primă zonă, semi-reală, în care mă puteam mișca singur într-o oarecare siguranță, după care urmau traseele din oraș, care erau create de părinți pe măsură ce înaintam

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
coloanele roze ale unor temple și palate geometrice, și când desenul plutește minute-n șir, străveziu, peste biroul tău, ca să se topească apoi ca zahărul în apă - e cu neputință să discerni atunci unde, pe harta ca o plasă de păianjen, tridimensională și nesfârșită, a situației tale în lume, te găsești cu spaima și fascinația ta: în fundătura Iluziei, în șoseaua Reveriei, în parcul Memoriei, în gara Halucinației, în cartierul Realității... Mai curând îți poți imagina c-ai înțepat c-un

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
în pat și adormeam ca să visez că o trapă lungă și-ngustă se deschide-n perete, chiar deasupra patului meu, și că mă rostogolesc în odaia vecinilor, unde-o femeie lubrică și albastră se lipește de mine și-mi dă păianjenul amețitor dintre pulpe, un păianjen adevărat, ama-zonian, mare și musculos ca un crab, pe care-l apuc de torace cu toată palma și-l smulg de pe pubisul femeii, ce rămâne netedă-ntre picioare ca o păpușă. Când îl întorc, păianjenu-și

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
visez că o trapă lungă și-ngustă se deschide-n perete, chiar deasupra patului meu, și că mă rostogolesc în odaia vecinilor, unde-o femeie lubrică și albastră se lipește de mine și-mi dă păianjenul amețitor dintre pulpe, un păianjen adevărat, ama-zonian, mare și musculos ca un crab, pe care-l apuc de torace cu toată palma și-l smulg de pe pubisul femeii, ce rămâne netedă-ntre picioare ca o păpușă. Când îl întorc, păianjenu-și arată, pe burtă, între labele

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
îngustă și roșie, aceeași (îmi amintesc chiar în vis) cu a fetițelor din salonul spitalului "Emilia Irza", unde fusesem internat la vârsta de cinci ani, chiar înainte să ne mutăm în blocul din Ștefan cel Mare. Am aruncat cât colo păianjenul și m-am încleștat cu Silvia, încercînd din răsputeri s-o străpung între pulpe, până ce stropii mei i-au vârstat pântecul în jeturi subțiri și sidefii. M-am ridicat și, privind în jur, mi-am dat seama că odaia ei

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
Veneau la mine și Bucșescu, și Vosganian, și Lacheris, până și Sa-murcaș a venit o dată la mine la birou, și-mi cădeau în genunchi, dom'le, și-mi dădeau milioane, numai să nu scriu despre afacerile lor veroase! Căpușe, lichele, păianjeni ai regimului corupției, așa le ziceam, dom'le! Și le aruncam milioanele în față!" Moșul, complet chel, cu vine ca niște varice ieșite pe țeastă, cu ochii holbați fioros și fălcile edentate în veșnic freamăt, își trăgea o clipă sufletul

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
chiar în intimitatea caselor noastre, și totuși nimeni nu bănuia unde își țin misterioasele întruniri, prin ce rețea de canale subterane hălăduiesc... Dac-aveau cu toții ochi de azur, era pentru că însuși sângele lor era azuriu, ca al zeilor și-al păianjenilor. Incoruptibili și distanți, rasă de stăpâni venită din alte zone ale Cosmosului, acești "băieți" (semn al virginității lor rituale) de o netulburată și enigmatică veselie, interferaseră cumva, în vremuri imemoriale (care coborau, după unele rumori, până la bătrânul rege Burebista: căci

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
de-acum înainte, ales pentru atrocitate - dar și pentru prevestire - de către o forță necunoscută față de care puterea întunecată a băieților cu ochii albaștri e o caricatură degenerată și o metaforă strâmbă. Aveam să aștept aici, în cabinetul meu, ca un păianjen în miezul capcanei lui scânteietoare de salivă-ntărită, pe cel în stare să mă recunoască, pe cel ce va-ntinde degetul către pleoapele mele, le va atinge cu unghia lui tămăduitoare, va plezni pleznitura și va orbi orbirea ochilor mei. Avea

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
o retrăia în amintire, în pofida voinței lui, așa cum o retrăise de sute și mii de ori de-atunci. Întors în colțul lui de bâlci, lângă baraca spoită cu imagini de clovni, femei diforme în costume de baie și un hidos păianjen cu cap și piept de fată - fata având însă colți de vampiriță pe buza de jos pictată sângeriu -, ofițerul de securitate sufla din răsputeri în gornițele ce se lungeau, când văzu deodată în mulțimea ce căsca gura la un prezentator

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
unui om tăiat de viu în bucăți, ci în adâncul cortexului auditiv al fiecărui spectator, în neuronii complecși ce detectează volumul, înălțimea și timbrul sunetelor, și care acum le creau din nimic, ghemuiți acolo, lângă fisura lui Sylvian. Zbieretul de păianjen și de femeie aprindea sinapsele și axonii nucleului medial geniculat și curgea-n jos, pe căile eferente, spre coliculusul inferior, codificat în frecvența unui curent electric sărind prin tuburile suple din nod în nod al lui Ranvier, coborând în nucleul

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
dulce, nu al oricărei femei, ci al iubitei tale, și nu al iubitei tale, ci al oricărei târfe care-a țipat vreodată sub un bărbat - în urletul teribil al Sfinxei de iarmaroc puteai auzi limpede vocea femeii și cea a păianjenului, una stîrnindu-ți o milă amniotică, iar cealaltă înghețîndu-ți sângele în vine și răpindu-ți mințile de oroare. Femeia-păianjen stătea acolo, în colțul de scenă muiat în sânge și țipa, rotindu-și într-o parte și-ntr-alta capul pe gâtul

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
se răsucea în raza groasă, desenând inflorescențe de cenușă vie. Deși ofițerul, cu părul ridicat în creștet și cu ochii holbați - Ionică din Teleorman, feciorul lui Ilie Apetrachei, care nu intrase niciodată la panaramă - era cu totul subjugat de imaginea păianjenului cu bust de femeie, o mișcare vie, umedă și măruntă, într-un plan mult mai apropiat, îi atrase deodată atenția și-i făcu globii ochilor să conveargă către unul dintre capetele din fața lui, profilate pe raza de culoarea vinului. Tresări

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
lungul unor canale prin care curgea leneș lichidul cefalorahidian. Erau cameleoni cu maxilarele de iridiu. Pe când urmăream misteriosul flux cavernicol, orbit din când în când de luciul multicolor al florilor de mină, înduioșat de cîte-o fetiță goală înfășu-rată-n pânză de păianjen, de cîte-o gravidă a cărei burtă bombată pân-la refuz crăpa ca o rodie ca să răspândească în noapte dumnezei de lumină și sânge, de cîte-o bătrână prmsă-ntr-o crustă de zahăr, îmi sunară deodată-n minte, cu ecouri de sală-nghețată, cuvintele

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
și nu ar fi putut fi altfel, pentru că înseși fibrele spațiului fugeau în jos, ca deformate de o hâdă, grea suferință. Insectele transparente, cu mii de detalii anatomice sticlind sub coaja tegumentului lor, deveneau tot mai mari și mai agresive. Păianjenii aruncau, printr-o mișcare ciudată a labelor, jeturi de salivă către noi, încercînd să ne-atragă în vălătuci de pânză scânteietoare, unde se mai zăreau schelete uscate de lilieci, axoloți și copii. Mineralele care mozaicau pereții păreau să-și schimbe

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]