6,411 matches
-
pâinea care i se cuvine, ca s-o împartă sărmanilor din sat. Nu se ceartă niciodată cu ceilalți copii. Nu pierde nici o slujbă din biserica Santa Madre. Este, fără îndoială, un copil precoce - dar și un copil fericit. În casa părintească trăiește o viață de calmă iubire și înțelegere, pe care nu o va uita niciodată. Don Antonio și Dona Maria sunt oameni cu frica lui Dumnezeu, muncind din greu, dar fericiți unul lângă altul și fericiți să-și poată crește
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Oliveira; părinții nu-i îngăduiau să se împrietenească prea mult cu fata unui om atât de bogat. Se spune că această interdicție l-a hotărât să intre în seminarul din Vizeu; pe de o parte, era nedumerit de duritatea poruncii părintești, iar pe de altă parte voia să se reculeagă în studiu și în rugăciuni. Această fragedă pasiune ar fi fost, după unii biografi, adevăratul motiv al hotărârii lui Oliveira Salazar de a îmbrățișa cariera eclesiastică. Familia, și-n deosebi Dona
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
un tânăr vorbește cu seriozitate de primatul "educației morale", de "deosebirea dintre dezvoltarea inteligenței și bagajul științific", de "educația voinței în iubirea de Dumnezeu și aproapele". Și, ceea ce e mai important, vorbește de "opera educativă care trebuie începută în casa părintească". Casa părintească din Santa Comba. "Familia e aceea care e în mod firesc indicată să împlînte în sufletul copilului germenul tuturor virtuților... De aceea, trebuie ca școala să se apropie cât poate mai mult de organizația familiară, substituindu-i-se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vorbește cu seriozitate de primatul "educației morale", de "deosebirea dintre dezvoltarea inteligenței și bagajul științific", de "educația voinței în iubirea de Dumnezeu și aproapele". Și, ceea ce e mai important, vorbește de "opera educativă care trebuie începută în casa părintească". Casa părintească din Santa Comba. "Familia e aceea care e în mod firesc indicată să împlînte în sufletul copilului germenul tuturor virtuților... De aceea, trebuie ca școala să se apropie cât poate mai mult de organizația familiară, substituindu-i-se în sentimentele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
s-a lăsat convins, și l-a impus pe Salazar. Pentru că ceilalți, cu Gomes da Costa în frunte, care făcea guvernul, nu-l cunoșteau. Salazar primește delegația revoluției în casa sa. După câteva clipe iese și se îndreaptă spre locuința părintească. Toată familia e strânsă acolo, înconjurînd pe Maria do Resgate, care sta întinsă întrun fotoliu, bolnavă: " - Știi, mamă? îmi cer să mă duc la Lisabona ca să fiu ministrul Finanțelor. Dar mi-e foarte greu să te las așa. Nu știu ce să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ai producției". Apologia familiei e un leit-motiv al cuvântărilor lui Salazar, ale acestui ascet care trăiește una din cele mai solitare și mai severe vieți pe care le cunoaște lumea moderna. Ca un paradis pierdut i-a apărut întotdeauna căminul părintesc din Santa Comba. Salazar nu poate uita, nici pe treapta cea mai înaltă a măririlor, căldura și dragostea simplă în care și-a trăit copilăria. Puținele lui ceasuri de odihnă și le petrece la Santa Comba, între ai lui. Și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
intransigent, care fusese deseori pricină de discordie în sânul sihăstriei. Printre altele, suferea de epilepsie, iar crizele sale convulsive i-au înspăimântat de la bun început pe confrați, până într-atât încât i-au determinat să vadă în ele, în ciuda mustrărilor părintești ale abatelui, adevărate și caracteristice manifestări demonice, pe care viața monahală nu părea să le liniștească în vreun fel. Cu toate acestea, credința sa oarbă, inteligența ascuțită, cunoașterea limbii grecești - prețioasă pentru interpretarea numeroaselor texte sacre, pe care confrații le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu capul plecat pe genunchi, se văită printre lacrimi: Nu! Nuuuuu! Blestematule mândru! N-o să încetezi niciodată să cauți să fii cel mai bun. Blestematule!... Blestematule!... Uitând practic de Balamber și de huni, Canzianus i se adresă pe un ton părintesc, arătându-i imaginea pe care o ținea în brațe Simplicius. — Nu te teme, Inisius, frate... în chipul Domnului nostru Isus Cristos poți găsi ca întotdeauna ajutor și odihnă, numai s-o vrei. îndreaptă-ți privirea către imaginea asta sfântă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
implacabil la austerele lor mame, superstițioasele doici și scheleticii diaconi însărcinați să vegheze la educația lor. Iar acum se gudurau cu urechile lăsate în jurul unor bătrâni oribili și băloși, care, trăgând cu ochiul la patrimoniul lor, împărțeau binecuvântări și sfaturi părintești, adesea fără ca aceasta să le facă să nege prețioasa sete de Orient, baia parfumată, gustul pentru bârfă și nu rareori - de ce nu - tânărul amant, poate vreun sclav germanic viguros, bun să-l convertească la dreapta credință și apoi să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
răpit. Să plâng atât de des îmi vine, Inima nu va mai bate-n mine Și oarbă aș putea rămâne ... Că dragostea s-a stins ca un cărbune. M-aș vrea copilul de-altădată Cu minte-acea înflăcărată În casa părintească să tresalte Inima și visele ei nalte. CE BOGATĂ E PĂDUREA Mult bogată e pădurea Plină cu de toate-n ea, Roua picură în zori Și-s mărgăritare-n flori. Când pădurea-i înverzită Ca mireasa e gătită, Iar când
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
fie-mi soarele, Muzică izvoarele, De-ar vrea Domnul să m-asculte, Măcar câteva minute, Roata vieții-ncetinească, Timpu-n loc să îl oprească, Aș dori să-mi dăruiască Doar o clipă minunată Să mă simt încă odată Mică-n casa părintească! Într-a Lui împărăție, Cu cântec de serafim, Raiul meu de veșnicie Va fi tainic și sublim... O PETALĂ DINTR-O FLOARE Nepoțelul meu cel mic Seamănă cu mine-un pic Și nu pot trăi de fel Dacă nu sunt
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
că freamătă și că prind viață. Fragmentate și disparate apăreau pentru o clipă, ca prin ceață, imagini cu copii strâmbându-se, colțuri de încăperi încărcate de mobile și draperii grele, pe care cu greu le recunoștea ca fiind din casa părintească, vreun bărbat privindu-și cu dezgust dinții gălbejiți sau trupul diform îngrășat și multe alte personaje, dintre care poate nimeni nu mai era acum în viață. Printre imaginile care se succedau cu repeziciune, cea a unei femei care stătea nemișcată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fi cărțile, tot ar fi bursa și dacă nu ar fi bursa, ar fi apartamentul din Florida, ar fi procesul cu compania de asigurări sau ar fi măcar Wallace. Ar fi Angela. Temperându-și marea sa afecțiune luminoasă, amestecând dragoste părintească cu Înjurături, Gruner mormăia „Javră“ de câte ori se apropia fiica lui cu toată carnea În mișcare - coapse, șolduri, piept expuse cu o oarecare inocență falsă. Probabil Înnebunind bărbați și Înfuriind femei. În barbă, Gruner spunea „Vacă!“ sau „Pizdă Îngălată!“. Totuși pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe apă acum ? Jina a coborât din gabară și s-a uitat în ochii moșnegilor - vânători, copcari, foști pescari, fermieri. Toți ghizii îmbrăcați în echipamente Teva, simpatizanți ai democraților probabil că migraseră către sud și est, se întorseseră la casele părintești și la slujbele lor birocratice pe care le detestau. O punem pe apă azi după-amiază, le-a declarat ea. Zach i-a întors un zâmbet, iar bărbații s-au pornit cu un șuvoi de previziuni sinistre. Râul era nemaivăzut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu puțină mândrie. Prietenii tăi sunt numai fete? Nu, i-am răspuns fâstâcit, dar fetele au mai mult curaj să spună ceea ce cred și ce simt. Sunt bucuroasă să vă cunosc, spuse mama privindu-le pe toate cu acea căldură părintească care simțea că le lipsește. Vă e greu aici, așa de departe de casă? A fost foarte greu la început, dar băieți ca fiul dumneavoastră au știut cum să ne ajute să trecem peste toate. Știți cât umor are Silviu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cenacluri. Acea lume părea să fie a noastră, să poată deveni a noastră. Citeam Les poets maudits, filosofie existențialistă, romane premiate cu Goncour. Gustam deliciile prozei apusene în așteptarea celei latino-americane. Luam distanță față de cultura sumară și improvizată a generației părintești. Ne băteam cu societatea de consum în plină societate a cincinalelor în patru ani și jumătate. Nici unul dintre noi nu credea în viitorul luminos al comunismului. Visam să punem mâna pe societatea românească și s-o transformăm într-una americană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe Tămaș „de carul lu’ Dumnezău, și Paștele mă-ti” și cu cât îl înjuram, cu atât râdea mai tare, până îi dădeau lacrimile. Se oprea, trăgea aer în piept, se ștergea la ochi și-mi zicea cu tandrețe aproape părintească: „Știu, sunt un porc bătrân”. „O canalie”, ziceam eu, trântind catalogul de catedră „O canalie”, repeta el. „Un bou!” „Un bouu!”, „Un lăbar!” „Un lăbar, un lăbar!”, „O lepră cultivată!” „O lepră cultivată! Sunt o lepră cultivată, dar iartă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
putut să ne întoarcem la București: nici nu aveam cu ce, iar părinții copiilor ne amenințau că ne linșează dacă îi aducem prin gări „pline de teroriști”. Postul meu stabil era telefonul cu manivelă din bucătăria cabanei. Acolo dezamorsam bombele părintești, acolo blocam informații despre otrăvitul apei, bombele de la fabrica de armament din Zărnești, inclusiv ideea fixă a unor tați cum că le ținem copiii în creierii munților ca să-i măcelărească teroriștii. Adesea paralizam cu telefonul în mână. Mă sunau Adi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
slăvitului său părinte. —Vai și iar vai! s-a frământat doamna Roxelana, nemaiputându-și stăpâni cutremurul. Primejdie pentru viața stăpânului nostru este să dăm la iveală uneltirea, au să n-o dăm. Căci dacă o dăm pe față, pentru sufletul părintesc va fi ca și o moarte; iar dacă n-o dăm, primejduim deasemeni pe luminăția sa. Icioglanii au îngenunchiat și au bătut metanie, apoi s-au retras. — Nu spuneți încă nimic nimănui, i-a îndemnat doamna Roxelana, și și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
după o noapte de muncă. Se opri în pragul camerei de zi, privi în jur la toți ciucurii și mă întrebă: — Cum poți să suporți chestia asta? Helen e cea mai mică dintre noi cinci și locuiește încă în casa părintească, deși are douăzeci și nouă de ani. Dar de ce s-ar muta, întreabă adesea, atâta timp cât nu plătește chirie, are cablu și un șofer din partea casei (tata)? Desigur, recunoaște ea, mâncarea e o problemă, însă totul se rezolvă cumva. Bună, dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
tăiat al unui ofițer mameluk. Cum eu nu râdeam deloc, și-a îngăduit să spună că luam lucrurile prea în serios. Ceea ce m-a făcut să-i ard un dos de palmă. — Așa deci, am mârâit eu pe un ton părintesc, orașul ți-a fost ocupat, țara ți-e cotropită, cei de la cârma țării sunt toți măcelăriți sau au fugit, le-au luat locul alții, care vin de la capătul pământului, și tu îmi reproșezi că iau lucrurile în serios? În chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în lumea largă, dar nu voiam să stric prin formule amăgitoare sincera recunoștință pe care o simțeam față de acest om. M-am mulțumit doar să-l strâng cu putere la piept, apoi să-l privesc cum pleacă, nu fără o părintească afecțiune. A fost rândul celui din Sousa să mă îmbrățișeze cu căldură. De luni întregi aștepta în fiecare zi sosirea noastră. Își anulase toate călătoriile din anul acela, jurându-se că nu va pleca fără noi. De acum, nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Gupta sări din jeep ca să afle. Aerul era plin de mirosul rânced al obiectelor mucegăite care, în mod clar, nu mai fuseseră scoase la aer de ani buni. Domnul Gupta reveni un minut mai târziu. — E bucătarul - pleacă la casa părintească. Spune că nu mai stă aici ca să fie insultat la bătrânețe. Cred, domnule, că, din păcate, chestia asta are legătură cu cotletele. I-am spus: Te rog să-ți muți imediat lucrurile de pe alee. Dar spune că e prea bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
O fată din multe bucăți, Sam a noastră, adăugă Duggie fără prea mare succes. Ceea ce îi făcu pe toti, nu doar pe Georgios, să se holbeze la componentele mele. David Stronge mă bătu pe umăr într-un mod mai degrabă părintesc. Am trecut de vreo două ori să o văd pe Samantha lucrând, spuse, uitându-se peste capul meu, foarte impresionat. E plăcut să vezi o tânără făcând acele lucruri fără să-și piardă feminitatea, nu-i așa? Deși nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
un moment dat în țară, iar copiii nu mai fac față examenelor, pe motiv că școala românească are „ștacheta”mult mai sus față de țările din care aceștia sosesc. Sunt familii care afișează un comportament aberant, dat de „demisia”de la autoritatea părintească sau de autoritate paternală exagerată,unii îi lasă pe copii să facă orice, alții îi țin din scurt, în mod exagerat. Carența de afectivitate din familie, indiferent cui îi aparține vina, duce la formarea unui comportament deviant la copii. Ei
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]