3,617 matches
-
Puișor păreau a se pregăti pentru întâlniri cosmice sau subterane, invizibile profanilor. Gata să învețe regulile de conlucrare într-o organizație a viitorului... Nu prea se ferea domnul Vancea de primejdii, se pare, deși primejdiile erau peste tot. Nu-i păsa de cei care se strângeau, ghemuiți, să nu li se poată citi cumva gândurile, dacă fapte tot nu erau încă în stare să declanșeze, nici de cei cărora li se citea apartenența pe față și pe portofel. Provocările, nepăsarea, obrăznicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fragede, roz. Privea cu sfială spre maestrul prestidigitator, dar și cu o lucire de pradă. Gingășie lubrică, maternă. Nici n-o vedea, nasolul! Aruncase, dintr-o mișcare, geanta în cui. Nu vedea pe nimeni, nu-și amintea nimic, nu-i păsa. Când trecuse în spatele pupitrului pe care scria, cu litere mari, de aur, RECEPTION, musiu Anatol Dominic Vancea Voinov atinse, din greșeală, cotulelectric al colegei. Gina nu mai răbdă. — Ei, ai fost? Spune spune spune, ai fost acolo, ai fost? Profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
numit-o vineri. Mă plictisesc, domnilor! Asta-i tot, real ca plictiseala mea reală, atâta tot. Fluierați cât vreți în urma farseurului, parașuta lui s-a și ridicat, e departe, așa le-ar fi strigat. Capul sus, țanțoș, nici că-i păsa, dom’ Dominic era extrem de ocupat. Pungile valsau, vânatul valsa. Aer încins, două pungi foșnitoare, din plastic, două cadavre-model, din congelatorul măcelului cotidian. Suntem împreună, iată, toți trei, în marea pungă a zilei, în fața șinelor de tramvai, gata să ne aruncăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
năuciseră,până aproape de leșin... smulsese, posedat, cu frenezia cleptomanului, carnețelul ascuns între imaginile trecutului. Îl strecurase, în transă, în geantă. Avusese timp să-l răsfoiască rapid, speriat, văzuse că se referea la cu totul altă perioadă, dar nu-i mai păsa, voia să-l aibă. Ajuns acasă, îl aruncase pe masă, nu-l mai privi. Era și acum în același loc, îl stânjenea, dar n-avea nici o curiozitate să contemple acele fugare notații încâlcite, codificate, din care nu se prea înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pasă de nimic, surzi orbi muți, să vină potopul. Un loc, să stea jos, ăsta-i trofeul râvnit, credeți-mă. Deci, tocmai treceam prin dreptul abatorului, prin norul acela de putoare, fiecare se strângea în gulerul hainei, nici că le păsa de câinii și pisicile și ceilalți disidenți care mureau în acea clipă în crematorii. Își vârau capul în batistă, tușeau, strănutau, dar nici că le păsa. Ei bine, domnul acela remarcabil, cu ținuta perfect verticală, trăsăturile îndelung rafinate, ochii puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
prin norul acela de putoare, fiecare se strângea în gulerul hainei, nici că le păsa de câinii și pisicile și ceilalți disidenți care mureau în acea clipă în crematorii. Își vârau capul în batistă, tușeau, strănutau, dar nici că le păsa. Ei bine, domnul acela remarcabil, cu ținuta perfect verticală, trăsăturile îndelung rafinate, ochii puțin depărtați, fanatici, nasul ușor lățit, ca larațe, ce credeți că făcea acest exemplar de lux? Ei bine, se scobea în nas! Dacă vă puteți închipui... în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în clădiri de cărămidă cafenie și, spre seară, închiriasem deja unul cu două dormitoare și grădină pe First Street, la doar o jumătate de cvartal distanță de Prospect Park. Habar n-aveam cine îmi sunt vecinii și nici nu-mi păsa. Toți aveau slujbe de funcționari, nici unul nu avea copii, de aceea clădirea era relativ liniștită. Mai mult decât orice altceva, după asta tânjeam. Un sfârșit tăcut pentru viața mea tristă și ridicolă. Casa din Bronxville deja fusese scoasă la vânzare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
chiar în după-amiaza aceea. Am plătit la casă, apoi m-am întors la masă și am lăsat un bacșiș de douăzeci de dolari pentru Marina. Era o sumă absurd de mare - aproape de două ori cât masa însăși - dar nu-mi păsa. Doamna inimii mele mi-a adresat un superb zâmbet de mulțumire, iar vederea încântării ei mi-a dat o stare de spirit atât de bună, încât am decis pe loc să o sun pe Rachel chiar în seara aceea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de exemplu, și flori de câmp pe marginea drumului, ca să nu mai vorbim de vaci și cai, ferme și pășuni, pajiști și, din când în când, câte un chip omenesc. Nu aveam nimic împotriva acestei schimbări de program. Ce-mi păsa mie dacă ajungeam acasă la Pamela la ora trei sau la cinci? Acum, că Lucy deschisese iar ochii și se uita atent pe geamul din spate, mă simțeam atât de vinovat pentru ceea ce îi făceam, încât voiam să întârzii acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
până se lasă noaptea, de obicei ești atât de extenuat încât nu îți dorești decât să dormi. Uneori ies oricum și la naiba cu consecințele. Sigur că se poate să fiu o epavă a doua zi, dar n-o să-mi pese câtuși de puțin. De obicei, dacă ies sau nu depinde de restul echipajului. Dacă sunt o gașcă plicticoasă, o să mă scuz și o să mă duc în camera mea sau la înot sau la saună în hotel. Dar dacă sunt măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
imensă de Milk Tray doar pentru mine. Și m-am simțit foarte vinovată. Atît de vinovată, încât am început să-i explic fetei de la casă că bomboanele de ciocolată sunt pentru o prietenă de-a mea. De parcă i-ar fi păsat femeii! — Doar atât mănânci? spune Amy uitându-se la salata mea. Încerc să mă abțin să mă uit urât la ea. De ce comentează mereu oamenii slabi la adresa mâncării celorlalți oameni? E puțin aiurea, nu-i așa? Cu cât sunt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
entuziasmată că plec. Așa că am rugat-o pe stewardesa de la sol să-mi schimbe biletul spre New York cu unul spre L.A. O oră mai târziu mă îndreptam spre Disney Land, în loc de Disney World. Oricum, călătoream singură, așa că nu prea îmi păsa unde ajungeam. Îmi place să călătoresc singură, pentru că mă ajută să-mi pun gândurile în ordine. Nimic mai rău decât un coleg de călătorie care se înscrie la toate jafurile de excursii turistice și insistă să meargă la orice afurisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
WEEKENDUL ASTA. ESTI PRIN ZONA? Sunt așa de emoționată, că aș putea striga de bucurie. Totul e iertat. Acum ar putea să-și facă poză cu Cindy Crawford, Kate Moss și Naomi Campbell la un loc, că nu mi-ar păsa. Fata din fotografie e clar că nu a însemnat nimic. Probabil a fost plătită de compania de televiziune să apară o oră și să zâmbească alături de cei din distribuție. Manechinele fac asta tot timpul. Și pentru că Adam arată atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
prea devreme. Când vine chelnerul cu meniul pentru desert, cădem de acord să împărțim o prăjitură cu alune și ciocolată. Adam comandă și două Irish Coffee. Nu știu cum naiba o să ajungem acasă acum, dar sunt prea fericită și beată să-mi pese. Toată viața am așteptat pe cineva ca Adam. De fapt, aproape renunțasem. Să te aventurezi la o noapte în oraș poate fi o corvoadă uneori. Sunt sătulă să fiu atacată verbal de bărbați ce par chitiți să facă femeile să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
îi încadrează fața puțin cam palidă. Dar înțeleg de ce-ar putea-o considera bărbații atrăgătoare. Nu, recunosc, nu l-am văzut. Și nici nu vreau. Oricum, pentru mine piloții arată toți la fel. Și de ce ar trebui să-mi pese cine pilotează avionul? Singurul bărbat pe care îl găsesc atrăgător acum e Adam Kirrane. Dar nu o învinuiesc pe Lydia că e entuziasmată. E tânără și nouă și de-asta e așa naivă în privința piloților. Va învăța ea totuși, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cu Adam mai târziu. O să-i spună că a lucrat cu mine astăzi? Și el o să râdă pur și simplu sau o să aibă măcar bunul-simț să se simtă prost? Cumva, cred că o să fie prima variantă. Sigur, de ce i-ar păsa de mine? Până la urmă, nici măcar nu a încercat să fie discret. Ar fi putut avea orice fată din lume, dar se hotărăște că mai bine s-ar întâlni cu colega mea de serviciu. Bolnavul! —La ce te gândești? Mike îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să mă calmez și să nu fac din țântar armăsar. Jack Harper e un tip mega important. Uite la el ! Are limuzine și bodyguarzi și o companie uriașă care Îi aduce nu știu câte milioane pe an. Nu văd de ce i-ar păsa dacă un angajat de-al lui a luat un nenorocit de zece la mate sau nu. Pe bune, zău ! Îmi scapă un râs nervos, sub privirea uimită a lui Artemis. — Aș vrea doar să vă spun că Îmi pare foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
tot o minciună. Nu mă simt deloc mai bine. În metroul spre casă, lacrimile Îmi șiroiesc pe față, una câte una, aterizându-mi În picături mari pe fustă. Lumea se uită la mine, dar nu-mi pasă. De ce mi-ar păsa ? Am trecut deja prin cea mai penibilă experiență imaginabilă; ce contează că se mai zgâiesc la mine și alte câteva persoane ? Mă simt atât de proastă. Incredibil de proastă. Evident că nu eram suflete pereche. Evident că nu era sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
viața mea. Mi-ai băgat În cap ideea că toată povestea asta de dragoste e adevărată. M-ai făcut să mă Îndră... Mă opresc brusc, gâfâind ușor. Mi-ai zis că ești absorbit de mine ! M-ai făcut... să-mi pese de tine... iar eu am crezut fiecare cuvințel al tău ! Începe să-mi tremure glasul, trădându-mi emoția. Am crezut tot ce mi-ai spus, Jack. Dar, tot timpul ăsta, tu aveai un plan ascuns. Tot timpul ăsta, n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
discuția despre transferuri... Se strâmbă la mine pentru a da mai mare greutate vorbelor sale, iar eu o privesc deconcertată. Jack să facă o fraudă bancară ? Nu. Nu se poate. Nu e În stare de așa ceva. Nu că mi-ar păsa În vreun fel. Îmi permiți să-ți spun că ambele teorii mi se par destul de puțin probabile ? spune Jemima, ridicând din sprânceană. — Foarte bine atunci, zi care-i teoria ta ! face Lissy supărată. — Operația estetică, firește ! spune aceasta cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Plus că poate a auzit câte ceva despre ce se mai întâmplă în State. Știu că între mine și Luke practic s‑a terminat totul, știu că nu mai am nici o legătură cu el. Dar, totuși, nu pot să nu îmi pese dacă i‑a reușit sau nu afacerea. Așa că, patru zile mai târziu, pe la șase după‑masa, mă apropii încet de ușile de la Brandon Communications, cu inima duduind. Din fericire, la ușă e portarul cel prietenos. M‑a văzut intrând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vede plecând. Nu mi-a spus că fratele ei era pe cale de a se căsători. După ce m-a părăsit, Yu Qiwei nu mi-a mai scris niciodată. Nici măcar un cuvânt. A fost ca și cum nu fuseserăm nicicând iubiți. Nu i-a păsat să afle unde eram sau cum mă simțeam. Nu a știut că, odată, mi-am dorit să renunț să mai trăiesc din cauza lui. Fata e hotărâtă să lase durerea în urmă. Privește lung, intens, către viitorul care se află la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să intre în discuții despre poezie. Nu se pricepe la asta. Îi este teamă de un nume, de Fairlynn. Hotărăște să schimbe repede subiectul. Se pare că ați sărit peste multe mese, îl întrerupe ea cu blândețe. Nu v-a păsat de sănătatea dumneavoastră. El râde zgomotos. Poate că n-o să crezi asta, dar eram mai mult decât sănătos. În vremurile alea, am strâns în jurul meu un grup de studenți și am înființat o organizație numită Asociația Noului Cetățean. Pe lângă faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
debiteze prostii bovarice, chestii desprinse din revistele pentru femei, afirmând cè dragostea este singurul lucru care conteazè în viațè și pentru care meritè sè sacrifici totul, Dacè ar fi spus asta aș fi cerut-o imediat de nevastè fèrè sè-mi pese deloc de cineva care nu are cel puțin în privința iubirii o idee personalè, dar ea, ghicind probabil totul din privirea mea, dupè primele cuvinte în care încercase sè vorbeascè așa, în general, despre iubire, schimbè tonul, devenind brusc sincerè și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
am înțeles. Ai venit! Ești tu, Toamnă. Simt cum te cutremuri toată, aproape că-ți trăiesc iubirea. Astăzi ești mai capricioasă ca altădată. Așa sunt și eu azi. Ca o prințesă plângăcioasă, răcorești cu lacrimile tale pământul, fără să-ți pese că-ți strici machiajul - atât de minuțios pregătit. Simt că și-n sufletul tău, îndrăgostit ca și mine, adie parfumul crinilor și-al crizantemelor. Copilăroasă - și cât de bine-ți șade - faci cu îndrăzneală un pas înainte și, dintr-o dată
Toamna eu, eu toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]