3,902 matches
-
noetică a ritualismului decorativ. Vom ajunge curând, așa cum avertizează Teodor Baconsky, în situația occidentalilor de a percepe urmele lui Dumnezeu în lume „mai curând ca o «camuflare a sacrului în profan»”. Fără o împrospătare a vieții comunitare a creștinilor, ne paște reculul într-o lume strict virtuală, paralelă cu realitatea înfrântă de resemnare. Acolo apare „un fel de Apocalipsă «moale», fără angelice surle și trâmbițe, dar nu mai puțin «revelatoare» de Sens”. Este tot mai greu să împiedici tinerii de la a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Scripturilor? Fiind fideli tradiției apostolice, pe El ne este dat să-L cunoaștem ca Fiu și Cuvânt și Icoană a Tatălui (Ioan 1, 1; Coloseni 1, 15), ca Învățător și Profet (Coloseni 2, 3), ca mâncare și băutură nouă și Paște al nostru (I Corinteni 5, 7), ca Pâine a Vieții în care locuiește plinătatea dumnezeirii (Coloseni 2, 9), ca Mesia răstignit pentru păcatele noastre (Filipeni 2, 8), ca Domn al Domnilor și Rege al Regilor (Apocalipsa 17, 14), ca pe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu este melancolică, ci pascală. Ea necesită „pogorârea la iad”. Contemplarea infernului atinge, în chip nevăzut, proporții cosmice. Compasiunea universală pentru întreaga creație este rezultatul trecerii (Pascha) iubirii lui Dumnezeu prin inima purificată de gândurile pătimașe ori egoiste. Acest veritabil Paște lăuntric impus de solidaritatea ontologică cu soarta întregului Adam nu poate fi comparat cu simpla curiozitate intelectuală sau chiar morala bunei intenții cu care, în cel mai bun caz, profesioniștii cunoașterii de tip istoric își justifică profesia. Sfântul trăiește experiența
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o dorință prin definiție politropă. Părăsind împrăștierea (diaspora), mintea omului trebuie repatriată în marea Împărăție a lui Dumnezeu. Fără această dureroasă dezvrăjire, în care profunzimile sufletului se limpezesc, viața monastică capătă un puls hipotensiv. La orice colț al nesimțirii ne paște ramolismentul. La început, Domnul apare credincioșilor Săi ca un „doctor al sufletelor și al trupurilor” și mult mai mai rar ca „mire al sufletului”. Vindecarea urmează întâlnirilor de taină, în rugăciune și la cina euharistică, petrecute alături de Cel iubit. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un singur capăt al saulei. Repet că-l trăgeam adesea pe bietul Queequeg din spațiul dintre balenă și vas, în care cădea din cînd în cînd, ca urmare a necontenitului lor ruliu. Dar acesta nu era singurul pericol ce-l păștea. Cîtuși de puțin speriați de masacrul ce dăduse iama printre ei în cursul nopții, rechinii, atrași parcă și mai mult acum de sîngele ce începuse să curgă șuvoi din carcasa balenei, se strîngeau în jurul ei ca roiurile de albine la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
apărutul român al lui E.-M. Remarque, Pe frontul de vest, nimic nou, si Cântecele lui St. O. Iosif. La moartea lui Alexandru Davila, e publicat și un fragment din actul al IV-lea al piesei Vlaicu-Vodă. Alți colaboratori: Ion Păscu, Virgil Stănescu, Ț. Tache, Al. Nițescu, C. Dobrescu, V. Mateescu. D.B.
ACŢIUNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285166_a_286495]
-
perspectiva celui norocos, a excepției, a fericitului ales de soartă. Luciditatea - dar și un anumit esprit de corps - îl determină să așeze lucrurile în matca lor firească. În viziunea lui Chandler, nu îmbogățirea fără măsură e marele pericol ce te paște la Hollywood, ci plictiseala. Am muncit acolo ceva mai mult de doi ani, ceea ce e departe de a mă face o autoritate, dar mai mult decât suficient ca să mă simt plictisit până peste cap (Chandler, 1977, p. 117). Mărturisirea e
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
anilor de după război. De altfel, atacurile la adresa lui au venit doar după încheierea războiului, când bilanțul Holocaustului a transformat radical perspectiva istorică, răsturnând modalitățile de raportare la una din cele două mari tragedii ale secolului XX. Chandler intuiește primejdiile ce-l pasc și încearcă să înăbușe din fașă riscul de a fi anexat unei direcții pe care o resimțea profund străină: Sunteți suficient de amabilă să nu mă acuzați de antisemitism. Vă sunt recunoscător, deoarece mă obosește înfiorător de mult întreaga poveste
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
moldovene” (desființate în 1928, respectiv în 1933), va acorda toată atenția literaturii, voindu-se „o gazeta de preocupări literare, artistice și sociale”. Acordând, așadar, prioritate literaturii, revista publică proza de Bogdan Amaru (fragmente din românul Amor vagabond), Const. Argeșanu, Adrian Păscu, G.M. Zamfirescu, Aurel Lambrino, Titus Hotnog, o schiță romanțata de C. Săteanu, dar și proza de Șalom Alehem (traducere de Carol Drimer), versuri de Gina Sandri, Neculai V. Țațomir, Ștefan Ciubotărașu, Ion Brambura (Const. Argeșanu), George Lesnea (prezent și cu
CADRAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285987_a_287316]
-
deprinzi și tu să scrii... Vine iarna - pletele-s cărunte. Din antologiile mai vechi Râd în hohot numele uitate, Tânărul cu vată în urechi De la capăt drumul iar străbate. Noapte. Biata lună s-a deprins Ca o oaie blând să pască cetini, Parcă vrea s-ajute dinadins Veșnic unei rime la „prieteni”. Creanga-n arbori freamătă arar, Nimeni nu te-ascultă niciodată, Dragostea o cauți în zadar, Fetele la geamuri nu se-arată. „Vrere dârză” - limbă-nțepenită, „Crâncen gând” - baloane de săpun
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
epigonic, manierist, cu adrese mai generale dar și foarte exacte - dacă nu mă-nșel; căci să comparăm întregul context al poeziei, dar mai ales această strofă din poezia baconskyană: Noapte. Biata lună s-a deprins Ca o oaie blând să pască cetini, Parcă vrea s-ajute dinadins Veșnic unei rime la „prieteni”. cu a treia strofă din poezia lui Beniuc, citată anterior. În fine, cazul a fost clasat, iar A.E Baconsky n-a mai fost prezent, în acel an, în
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
bat. - Ești țigan, ai ochi de foc. - Am să te iau la horă la joc. - Să nu, că n-o fi bine, de ne-or vedea jucând... Și s-a dus Lisaveta cea blândă la sapă, plângând. - Ce faci tu? - Pasc vitele. - Vrei să mergi la târg să-nveți? - Da' ce parcă mă poți trimite? - Pot, frate! - Batem palma? - Batem! În târg l-au așteptat prieteni mulți din toate părțile Și l-au așteptat cărțile. A înțeles Cordun minunea aceasta întreagă
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
BRAZDE BĂNĂȚENE, revista care a apărut, lunar, la Timișoara din noiembrie - decembrie 1938, până în ianuarie- februarie 1940, în format de carte, având subtitlul „Arhive culturale, istorice, literare și artistice”. Directori: Caius Păscu, redactori: Pavel P. Belu și Mircea Șerbănescu. Programul revistei este unul de conservare a valorilor spirituale din zona Banatului în contextul schimbării și modernizării vieții, de definire a ideilor și sentimentelor colective ale acestei arii și de corijare a multor
BRAZDE BANAŢENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285874_a_287203]
-
privea enigmatic. Pentru noi, copiii, ruina constituia una din marile noastre atracții. Ne jucam prin moloz, fără a găsi nici o urmă din cei care au trăit acolo. Neculai însuși o privea cu nepăsare. Săltând în ani, băiatul a început să pască vitele. îi înlocuia pe frații mai vârstnici care treceau la trebile gospodărești : arau, coseau, prășeau. Când nu se hârjoneau cu fetele, Costache și Ion practicau pasiunea clandestină a tutunului ș-a pescuitului în Șomuz. Adunau atâtea vicii, încât, în ochii
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mie livada. - îl dor mânurile, fumeie hăi ! Nu poate munci, de la ramatizm. în copacii bătrâni de pe gârlă se zărește în coada ochiului o spumă verde cu lacrimi de lumină în ea. Pe mal sunt trifoaie și toloace în care pasc vitele. După iarba în care era priponită, Hortolomei cunoaște fiecare vită a cui este. De aceea se oprește și zice cu mirare : - Da’ de când și-a luat Cucu vacă, fa ? - Ărra, de ieri dimineață. din iarmaroc, răspunse iute baba, ca și cum
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mare a acestuia, cu buze întoarse înăuntru pe gingiile fără dinți, se căscase la pletos, în timp ce ochii albaștri, mici, cu marginea pleoapelor înroșită, îl priveau atent. Cel cu pălărie zicea convins : - Ia dă vaca la păscut, să vezi, paște ? Nu paște !... Lângă coșuri de nuiele deșertate pe un petecar, se ridicau movile de castraveți, ceapă și ardei. într-un genunchi, alături, ședea precupețul cu fața lungă, galbenă, din care atârna strâmb și buburos un nas vânăt ca porumbrica. Cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
acestuia, cu buze întoarse înăuntru pe gingiile fără dinți, se căscase la pletos, în timp ce ochii albaștri, mici, cu marginea pleoapelor înroșită, îl priveau atent. Cel cu pălărie zicea convins : - Ia dă vaca la păscut, să vezi, paște ? Nu paște !... Lângă coșuri de nuiele deșertate pe un petecar, se ridicau movile de castraveți, ceapă și ardei. într-un genunchi, alături, ședea precupețul cu fața lungă, galbenă, din care atârna strâmb și buburos un nas vânăt ca porumbrica. Cu albeață pe
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
zor. - Toarce? Doar nu face lână? - Nu, dragul meu, așa se cheamă cântecul pisicii fericite. - Uite pisoiașul stă la pândă și înaintează tiptil, ce vânează oare? - Vreun porumbel sau vrabie, care caută firimituri pe pământ. - Dar lebedele acelea mari care pasc iarba în grădina pisoiașului, cum se numesc? - Sunt curcani, care mănâncă furaje combinate din făină de porumb, grâu și floarea soarelui, dar și lucernă crudă. Cresc mari la zece-douăzeci de kg, au gușă cu mărgele, iar când se sperie încep
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
tremura ușor pe trăgaciul încordat, dar pușca era fixă în mâinile mele de fier. M-am așezat într-un genunchi pentru stabilitate. L-am văzut intrând în cameră ca și cum ar fi fost la paradă. "Amărâtule! Habar n-ai ce te paște!" Mi-am apropiat ochiul drept de lunetă. I-am luat capul în vizor. Își fixase poziția și se pregătea să își armeze pușca. Am coborât spre inimă. Habar nu avea ce-l va lovi! Își duse ochiul spre lunetă. Nenorocitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
rogatorii... Tace însă mâlc. Nu e momentul să discute acest subiect. Împă ratul se arată interesat de fiul său... Augustus își ia o mină plictisită. Pe bietul părinte îl trec apele. Se teme de primejdiile știute și neștiute care-l pasc pe Nar cissus. Ridică un pic tonul: — Unul dintre acești cavaleri nerușinați, puși pe jecmăneală, a intrat în mai multe rânduri pe pământul omului nostru, pretinzând că e domeniu public... O lumină tăioasă sclipește în ochii principelui. Libertul o ia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Trio Fulcinius ca o codiță după el. Ajunge lângă catedra de unde s-a ridicat adineaori și se prăvălește peste ea, sleit de puteri. Fulcinius rămâne în picioare, la oarecare distanță de el. Prezența lui îi reamintește de primejdia ce-l paște pe Libo. Da, ar fi o mare prostie din partea lui să ia singur drumul exilului. O să-l pună tot pe Asinius Gallus să-l povățuiască. Dar se poate întâmpla și invers. Pe fiul său vitreg l-a considerat dintotdeauna molâu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o susțină. O așază înapoi pe scaun. — Căldura e de vină, șoptește chinuit Vipsania ca să-i liniș tească. Nu vrea să-i sperie sau să se producă panică. Dar a recu noscut simptomul. E în pericol! O nouă provocare o paște. Tot din partea lui Gallus, că n are de la cine altcineva. Probabil nu-i este de ajuns cea de adineaori. De asta n-a vrut să vină! Ca s-o poată spiona și să-i testeze în voie reacțiile, ascuns ca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
grăi cu graiu de jele, Ș-o cuprinde de călare - Ea se apără c-o mână, Însă totuși lui se lasă, Simte inima că-i plină. Și pe umărul lui cade Al ei cap cu fața-n sus; Pe când caii pasc alături, Ea-l privea cu suflet dus. Numai murmurul cel dulce Din izvorul fermecat Asurzește melancolic A lor suflet îmbătat. Lun-atunci din codri iese, Noaptea toată stă s-o vadă, Zugrăvește umbre negre Pe câmp alb ca de zăpadă. Și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
avem nici timp, nici loc, Și nu cunoaștem moarte. {EminescuOpI 178} Din sânul vecinicului ieri Trăiește azi ce moare, Un soare de s-ar stinge-n cer S-aprinde iarăși soare; Părând pe veci a răsări Din urmă moartea-l paște, Căci toți se nasc spre a muri Și mor spre a se naște. Iar tu, Hyperion, rămâi Ori unde ai apune... Cere-mi - cuvântul meu de-ntîiu, Să-ți dau înțelepciune? Vrei să dau glas acelei guri, Ca dup-a ei
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Românul plînsu-mi-s-a Că nu mai poate străbate De-atîta străinătate. Din Hotin și pân-la Mare Vin Muscalii de-a călare, De la Mare la Hotin Mereu calea ne-o ațin; Din Boian la Vatra-Dornii Au umplut omida cornii Și străinul te tot paște De nu te mai poți cunoaște; Sus la munte, jos pe vale, Și-au făcut dușmanii cale, Din Sătmar pîn-în Săcele Numai vaduri ca acele. Vai de biet Român săracul, Îndărăt tot dă ca racul, Nici îi merge, nici se
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]