KorAP: Find »[drukola/base=pahar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...76 77 78 ...749 >

18,714 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

că reîncarnarea este doar o altă formă de amânare? Când mâncăm? întreb. Și Mona zice: — Doamne, parc-ați fi taică-meu! O întreb pe Helen cum face de se abține să nu-i omoare pe toți. Helen ia încă un pahar de vin de pe consolă, zicând: — Toți ăștia de-aici - le-ai face un bine dacă i-ai omorî. Bea jumătate și-mi dă mie restul. Tămâia miroase a iasomie și toată încăperea miroase a tămâie. Stridie vine în mijlocul camerei, ținând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
împăturit de care să se agațe papagalul, și prosopul e pătat la spate cu găinaț galben. Pasărea smulge o altă pană și o mănâncă. Vrabie îi dă o piatră lui Helen, care o strecoară în geanta de culoare albastru-stins. Iau paharul de vin din mâna ei și-l dau pe gât. În ziarul de azi zice că omul de la lift, omul căruia i-am sortit moartea, avea trei copii, toți sub șase ani. Polițistul pe care l-am omorât își întreținea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
mai jos“. Stridie îmi zice: — Coacăză crede că ai omorât-o pe doamna Sara, da’ eu cred că n-ai tu habar de dintr-astea. Mona se întinde ca să așeze o altă ofrandă pe consola șemineului și Helen îi ia paharul din mână. Stridie îmi zice: — Puterea de viață și de moarte o ai doar atunci când comanzi un burger la McDonald’s. Se înfige în mine și zice: Tu scoți banii tăi jegoși și, altundeva, toporul cade. Și număr în continuare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
nici nu apucă să moară înainte să fie opăriți cu apă la șaizeci de grade? Ofranda asta eu o iau. Vinul are gust de tămâie cu aromă de iasomie. Vinul are gust de sânge de animal. Helen se duce cu paharul gol în bucătărie și, în momentul în care deschide frigiderul ca să ia o carafă de vin roșu, răzbate o fulgerare de lumină adevărată. Și Stridie își ițește bărbia peste umărul meu, pe la spate, și zice: — În general, vacile nu mor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-o și fata mea, dacă ar mai trăi. Helen se întoarce în cameră, clătinându-se. Își apucă limba între două degete, apoi face turul încăperii, stingând conurile de tămâie cu degetele umede. Se reazemă de consola șemineului și-și ridică paharul de vin la buzele roz. Se uită la Stridie, care-mi tot dă târcoale. Are vârsta pe care care ar avea-o fiul ei, Patrick. Helen are vârsta pe care ar avea-o soția mea. Stridie e fiul pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
în felul ăsta ciudat și care-ți dă fiori. Până când moartea ne va despărți. Și poate că, dacă ai puterea să omori, poate reușești, la fel de bine, să redai viața. Și Helen se uită și ea la mine, ținând în mână paharul mânjit cu roz. Scutură din cap și zice: — N-am fost eu. Ridică trei degete, unindu-și degetul mare și degetul mic, și zice: Pe cuvântul meu de vrăjitoare. Jur. Capitolul 18 În momentul ăsta, în timp ce scriu rândurile de față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
prea frumoase înalturi pline de sturzi, Deasupra valurilor chihlimbarii de cruguliță. O, creste purpurii îmbrăcate în răchitan, Deasupra câmpurilor cotropite de ciumă. America. Asediul ideilor. Marea luptă pentru putere pe care o dă viața. După ce-l asculți pe Stridie, un pahar de lapte nu mai este doar o băutură plăcută care merge cu fursecurile cu ciocolată. Înseamnă vaci cu gestație forțată și pompate cu hormoni. Înseamnă viței care trăiesc doar câteva luni de chin, storciți în boxele lor. O fleică de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
și zice: — Mă mai iubești? Și eu îl întreb dacă am de ales. Capitolul 33 Mulțimea se bulucește în jurul nostru, femeile - îmbrăcate în maieuri fără spate, bărbații - cu pălării de cowboy. Oamenii mănâncă mere glasate pe băț și sorbet din pahare de hârtie. Totul e plin de praf. Cineva o calcă pe Helen pe picior; se trage înapoi, zicând: — Am impresia că, oricâți aș omorî, tot nu e de-ajuns. Hai să nu discutăm despre slujbă, îi zic. Pe jos se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
e cufundată într-o carte deschisă. Este un dicționar ebraic. Alături are un ghid de latină clasică. Dedesubt este o carte despre limba aramaică. Lângă asta e un exemplar împăturit al blestemului. Coșul de gunoi de lângă birou e plin de pahare de unică folosință pentru cafea. Bună, zic. Și Helen își ridică ochii. Are o pată de cafea pe reverul verde. Ceaslovul e deschis lângă dicționarul ebraic. Și Helen clipește o dată, de două ori, de trei ori și zice: — Domnul Streator

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

la un i.a.s. Ideea a rămas frumoasă! Îmi pare rău. Cînd mă uit la planșeta pe care stă ansamblul, închid ochii, aud liniștea creației din interior, apoi privesc alături, la planșele cu detalii: sală de mese, chelneri grăbiți, pahare, băutură, limbi amestecate, plescăituri, rîgîituri, ochi beți urmărind ospătarele, fufe etalîndu-și goliciunea, camere cu regim de hotel, uși trîntite, zgomot de mașini... Cînd pleci? întreabă directorul, dornic s-o termine. Mulțumesc de cafea! arată arhitectul spre masă, ridicîndu-se. Păcat că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
scuturîndu-și părul negru și lung asemeni cailor de rasă coama în arenele circurilor. De ce nu-l repede totuși pe individul ăsta?!" Ce naiba găsești la telefoanele lui? vrea să pară indiferent în continuare. Vorbe. Vorbe frumoase leagănă din umeri Paula, lovind paharele în ritmul pașilor săltați cu care străbate încăperea. Știi că individul a lucrat la circ, la "zidul morții"? Are o motocicletă!... Ha! Mai bine motoretă, să-ți dea impresia că duce un țap între picioare, ținîndu-l de coarne. Hai că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la "zidul morții"? Are o motocicletă!... Ha! Mai bine motoretă, să-ți dea impresia că duce un țap între picioare, ținîndu-l de coarne. Hai că ești ridicolă: tu și omul cu motoreta! Pardon! rîde Paula, așezîndu-se într-un genunchi, umplînd paharele, în timp ce capotul îi acoperă doar umerii și brațele. Are o motocicletă japoneză, Honda. Radu tresare: vede pe străzile orașului uneori o motocicletă care atrage atenția tuturor mai ceva ca o mașină americană; îl știe pe proprietar: inginer la Combinatul Chimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lui, dar vînzătoarele, cînd îl văd, se umplu din senin de zîmbet, servindu-l preferențial. A, feblețea vînzătoarelor de la alimentara; am stat de cîteva ori la coadă după el... Și pe mine mă servește preferențial măcelarul rîde Paula, atentă la pahare. Mîna lui Radu se întinde violent spre femeie, prinzînd-o de capot, obligînd-o să se răstoarne, cu spatele rezemat de pat, în timp ce ridică brusc mîna dreptă în sus, să salveze sticla cu coniac. Stai încearcă Paula să rîdă. Te-ai culcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ibricul în care apa fierbe deja, răstoarnă cafea dintr-un borcan de nes fără să mai măsoare, ia din sertar o linguriță cu care mestecă, mai pune ibricul în buza cuptorului cîteva secunde, apoi îl așază pe birou, lîngă două pahare de laborator. Umple un pahar, îl întinde lui Vlad, punîndu-i apoi în față lingurița și un alt borcan de nes, plin cu zahăr. Alo, dom' Muraru? strigă în telefon. Vlădeanu sînt. Vă salut! Vă deranjez ca să vă rog să mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
deja, răstoarnă cafea dintr-un borcan de nes fără să mai măsoare, ia din sertar o linguriță cu care mestecă, mai pune ibricul în buza cuptorului cîteva secunde, apoi îl așază pe birou, lîngă două pahare de laborator. Umple un pahar, îl întinde lui Vlad, punîndu-i apoi în față lingurița și un alt borcan de nes, plin cu zahăr. Alo, dom' Muraru? strigă în telefon. Vlădeanu sînt. Vă salut! Vă deranjez ca să vă rog să mi-l împrumutați cîteva zile pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai interesează poate găsește pe altul care știe să lucreze cu plumb și-mi dă telefon. Cu Bogdan am lucrat și eu, e foarte bun... Păcat că nu-l aveți, ar fi făcut o treabă... Ascultă, Mihai, zice Vlad, rotind paharul de parcă ar avea coniac în el scuză-mă că-ți zic pe nume, dar ce rost are să ne formalizăm?! Dă-l încolo de sudor, altceva vreau să te-ntreb: nu cumva ești autorul piesei de la T.V., de-acum cîteva luni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu lipsit de acea clipire a ochilor ce trădează complicitatea bărbaților cînd abordează astfel de subiecte. Dacă le faci numai curte, nu obții nici dropsuri, să-ți sfarmi măselele. Merită să le fac mai mult? întreabă Vlad cu privirea în pahar. Depinde cum pui problema răspunde Mihai calm. Se privesc lung, studiindu-se, sfîrșind prin a izbucni în rîs amîndoi, odată. Unde naiba poți cunoaște în orașul ăsta o femeie mai de Doamne-ajută?! se miră Vlad. Aici, pe aleile combinatului gîndește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mîna, lăsîndu-și-o sărutată, murmurîndu-și numele mic, dimpreună cu: "ne-am mai cunoscut, la teatru, v-a prezentat secretarul, eram cu fiică-mea..." Dar nu și cu mine! a rîs bărbatul, luîndu-1 pe Mihai de braț. Ești invitatul meu la un pahar și o cafea face doamna mea niște cafele! -, să ne-amintim de satul nostru minunat! Stau aproape. Vă rog, doamna și domnișoara înainte... La cîteva minute de centru, într-o fostă livadă de meri, lîngă niște case vechi de vreun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lui Mihai. Ninge foarte frumos. Traversează piața alături, în grabă, și intră în hotel, hotărînd să rămînă pe una din canapelele din hol; în bar, e și fum și zgomot de la magnetofonul reglat pe sonoritate exagerată. Mihai pleacă să aducă paharele cu băutură, oprindu-se o clipă lîngă standul de reviste și ziare, în speranța că ar putea găsi ceva. Aduce băutura, se așază alături de secretarul literar, ciocnesc și sorb în tăcere, învăluiți de întunericul colțului de hol unde s-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Vă dau la spectacolul al doilea, dar la premieră avem, afară de oficialități, prietenii noștri, ai teatrului, ai dumneavoastră inclusiv. Vă rog să nu mă omorîți! schimbă el vorba, amintindu-și. Am auzit că vreți să faceți petrecere după spectacol. Un pahar, două, da, dar petrecere... zău!, s-ar crea un precedent; ce-o să zică viitorii autori jucați aici? Mamzel Săteanu a fost pe aici, i-am dat, ca de-obicei, invitația de rigoare cu locurile preferate de madam..., de doamna se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
gest de atingere, se va plimba în sus, dezgolind totul, cu calm, aproape cu migală, trădînd în permanență dorința. Surîde fericită gîndului că peste cîteva ore, ajungînd acasă, va fi întîmpinată cu vaza împodobită de flori, masa pregătită și un pahar cu vin bun... Ori, poate, mai întîi, un pahar de coniac... "Ce-nseamnă un oraș mare, ca Iași! Pînă și băuturile sînt mai fine. Chiar și la asistenta șefă am văzut în vestiar o sticlă de whisky. Dacă-mi completa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
totul, cu calm, aproape cu migală, trădînd în permanență dorința. Surîde fericită gîndului că peste cîteva ore, ajungînd acasă, va fi întîmpinată cu vaza împodobită de flori, masa pregătită și un pahar cu vin bun... Ori, poate, mai întîi, un pahar de coniac... "Ce-nseamnă un oraș mare, ca Iași! Pînă și băuturile sînt mai fine. Chiar și la asistenta șefă am văzut în vestiar o sticlă de whisky. Dacă-mi completa foaia mai repede, aș fi prins cursa rapidă, aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Un puști obraznic își scuză întotdeauna plăcerea de-a-l asculta. Nici măcar nu m-a invitat vreodată să ne întîlnim, sau n-a făcut vreo aluzie..." Paula se întoarce în cameră, adună de pe jos sticla de coniac, își toarnă într-un pahar ce mai era pe fundul sticlei, soarbe fără nici o plăcere paharul, înfuriată la gîndul că bea din sticla pe care Radu voia, inițial, s-o ducă neveste-si, primește cu plăcere arsura de-a lungul pieptului și-și aprinde o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu m-a invitat vreodată să ne întîlnim, sau n-a făcut vreo aluzie..." Paula se întoarce în cameră, adună de pe jos sticla de coniac, își toarnă într-un pahar ce mai era pe fundul sticlei, soarbe fără nici o plăcere paharul, înfuriată la gîndul că bea din sticla pe care Radu voia, inițial, s-o ducă neveste-si, primește cu plăcere arsura de-a lungul pieptului și-și aprinde o țigară, lăsîndu-se leneșă în fotoliu, închizînd ochii, să poată visa... Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
murmură Vlad, sorbind din cafeaua apoasă, mai mult zaț și apă decît cafea, comandată la restaurantul autogării. Ce zici, mai vine? Dacă toți spun că da... strînge Mihai din umeri. Mai stai să mai iau una arată cu privirea spre paharul gol, apoi pleacă și se întoarce cu două pahare din care se ridică aburi de țuică fiartă, frumos mirositoare. Ciocnește paharele unul de altul și-i întinde lui Vlad: Noroc! Ce Dracu'! De la un timp, abstinența seamănă a boală, ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]