5,611 matches
-
treacă noaptea mai ușor. Dar sa înșelat amarnic. După ce a băut două pahare de vin, l-a surprins somnul tiptil și numai cântatul cocoșilor l-a putut trezi, iar necazul fusese deja înfăptuit! A găsit o oiță în chinuri pe paiele grajdului. - Of, Doamne, de ce mi-ai luat auzul tocmai când eram de pază?! L-am făcut de rușine pe tătucul meu! A treia zi feciorul mijlociu a preluat stăpânirea peste oi, el fiind foarte încrezător în forțele sale, era sigur
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
a zis taica că nu se pot apuca de o casă nouă dacă pierd oile rând pe rând?! Deci trebuia să slujească cauza cu cea mai fermă hotărâre! A țesălat caii, a făcut curat la vaci și la oi, așternând paie uscate la picioarele lor. Apoi s-a odihnit chiar un pic, timp în care își scosese fluierul din buzunar și începu să cânte animalelor cele mai frumoase cântece de păscut. Periodic trecea printre rândurile oilor ca să vadă dacă totu-i
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
se întoarse către mânz și începuse să-l mângâie pe spate. Băiatul nu mai apuca să spună nimic, că în acel moment crucial mânzul brusc îl lovise cu piciorul pe unchiul său, direct în stomac. Nicolae căzuse pe loc, pe paiele din grajd. -Măi Luminosule, animal sălbatic, dar ce faci cu unchiul meu, striga disperat băiatul. Dar tu în viața ta nu ai lovit pe nimeni! Între timp se duse la unchiul său să-l ajute să se ridice. Nicolae, revenindu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
fi mânat de asemenea pofte nu-i trecuse niciodată prin cap Desdemonei. Deși Împlinit din punct de vedere fizic, corpul Desdemonei Încă Îi era străin proprietarei lui. Noaptea, În dormitor, Își văzuse fratele Împingându-se În somn În salteaua de paie de parcă s-ar fi certat cu ea. Când era mică, dăduse odată peste el În crescătoria de viermi: se freca inocent de un stâlp de lemn. Dar nimic din toate acestea nu o impresionase. ― Ce faci? Îl Întrebase pe Lefty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ușile consulatului francez. O garnizoană de soldați din infanteria marină formează un culoar care se Întinde de-a curmezișul cheiului, până În port. Tricolorul coboară. Pe ușa consulatului Încep să iasă oameni: bărbați În costume albe și femei cu pălării de paie. Pășesc braț la braț spre o șalupă care așteaptă. Printre puștile Încrucișate ale infanteriștilor, Lefty vede pudra proaspătă de pe obrajii femeilor, trabucurile aprinse În gurile bărbaților. Una dintre femei ține sub braț un pudel mic. O alta se Împiedică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spațiul micuț de deasupra bentiței ajustabile care-i Încheia șapca se vedea părul zburlit de pe gâtul lui cu cicatrice. Îmi simțeam capul moale, de parcă ar fi fost Înfășurat În tifon. Eram Învelită Într-o pătură veche, țeapănă și presărată cu paie. Mi-am Întors capul și m-am uitat În sus și am văzut o priveliște minunată. Am văzut chipul Obiectului dedeasupra mea. Capul meu era la ea În poală. Obrazul meu drept era Îmbujorat, lipit de tapiseria caldă a pântecului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Nu mi-e frică de întuneric. Mi-e frică de ce voi găsi în el. Apoi dispăru tot vălul negru de pe ochii mei și mi se înfățișă o cu totul altă imagine. Un om înalt, bine făcut, cu o pălărie de paie și o salopetă nu prea curată stătea în fața mea cu un topor în mână. Afișa un zâmbet mândru, chiar bucuros. Un om al pământului. Tatăl lui era un țăran. Dispăru! Imaginea sa dispăru din fața ochilor mei. În locul său stătea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ceilalți, cumpărase un pahar gradat, iar doamna Maigret inistase să aibă și ea unul. Doar n-ai să urmezi și tu cura? — De ce nu? Ce risc? Am citit În pliante că apele slăbesc. Paharele erau acoperite de o Îmbrăcăminte din paie Împletite, și doamna Maigret le purta pe amîndouă agățate peste piept, așa cum poartă turiștii binoclul. Nu se mai plimbaseră niciodată atît de mult amîndoi. De la nouă dimineața erau afară și, În afara comisionarilor, doar ei mergeau pe străzile liniștite din cartierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Grille, unde o vedeau În fiecare dimineață. Avea acolo locul ei, puțin mai retras de ceilalți, lîngă chioșcul de ziare. Bea cîte o singură Înghițitură, apoi, după ce-și clătea și ștergea paharul, Îl punea cu grijă În Îmbrăcămintea de pai, demnă și distantă. O salutau trei-patru persoane. Soții Maigret n-o vedeau după-amiaza. Făcea hidroterapie? Medicul Îi recomandase să stea În pat? — Viteza de sedimentare perfectă, Îl anunțase doctorul Rian. Media orară: 6 mm. Colesterolul puțin cam mare, dar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
izvorului. Fusese văzut pe fereastră? Traversă demn strada, străduindu-se să aibă o expresie morocănoasă. Pe coridor era răcoare și doar un cuier din bambus, unde erau agățate două pălării. O așeză alături și pe a lui, o pălărie de paie, pe care soția i-o cumpărase În același timp cu haina de mohair și de care Îi era puțin rușine. — Intrați, șefule... O voce veselă, familiară, o față și o siluetă pe care Maigret le recunoscu imediat. — Lecoeur! Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
pahar cu apă, scaunul de fier, toate acestea erau programate la cinci după-amiază. — Nu va dura chiar atît de mult. Așteaptă-mă mai bine pe o bancă lîngă jucătorii de bile. Avu o ezitare Înainte de a-și lua pălăria de paie. — Ți-e teamă să nu rîdă de tine! Să le fie de bine! La urma-urmelor, era În vacanță, și o puse hotărît pe cap. Persoane curioase treceau și acum pe stradă, oprindu-se În fața casei păzită de un polițist din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
ce bun să refuze? Rămase un moment nemișcat, Între cei doi arbuști care străjuiau intrarea, În timp ce doamna Maigret se retrăgea În penumbră. — Ridicați puțin capul, din cauza pălăriei. Era prima dată, de mult timp, cînd era fotografiat cu o pălărie de paie, și doar la Meung-sur-Loire purta o pălărie veche de grădinar. — Încă una. Doar o secundă... Mulțumesc. — Spuneți-mi, domnule Maigret, pot să vă Întreb dacă chiar vă ocupați de caz? — Ca șef al brigăzii criminalistice de la Poliția Judiciară din Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
mele de ceva timp. Dar e mult de atunci... Eram tînăr. Și dumneavoastră erați mai tînăr, nu vă fie cu supărare... Maigret Își amintea de povestea cu metroul pentru că, În cursul urmăririi, prin Piața Bastiliei, Își pierduse pălăria, una de paie cu boruri drepte așa cum se purta atunci. Ca să vezi! Asta dovedea că purtase deja pălărie de paie! — CÎt ai luat? — Doi ani. Am Înțeles. M-am cumințit. Mai Întîi am lucrat la un negustor de lucruri de ocazie, unde am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
vă fie cu supărare... Maigret Își amintea de povestea cu metroul pentru că, În cursul urmăririi, prin Piața Bastiliei, Își pierduse pălăria, una de paie cu boruri drepte așa cum se purta atunci. Ca să vezi! Asta dovedea că purtase deja pălărie de paie! — CÎt ai luat? — Doi ani. Am Înțeles. M-am cumințit. Mai Întîi am lucrat la un negustor de lucruri de ocazie, unde am dres o mulțime de vechituri, pentru că m-am priceput totdeauna să fac asta... Și făcu cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
rochie de mireasă. Se bucura din plin de viață. — Mi s-a părut că vă recunosc. Vă priveam În fiecare zi, dar ezitam. În dimineața asta, cînd am deschis ziarul și v-am văzut fotografia... Arătă spre paharele Îmbrăcate În paie. — Sper că nimic grav? — SÎnt foarte sănătos. — Și eu. Toți doctorii Îmi spun asta. Totuși, m-au trimis aici din cauza durerilor de genunchi. Hidroterapie, masaje În apă, raze, tot tacîmul. Dumneavoastră? — Pahare cu apă. — Înseamnă că n-aveți nimic. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
spre ascensor, cu un plic În mână. Apoi se auzi vocea Înăbușită a lui Lecoeur: — Vom vedea ce iese din asta... După care, ca și cum ar fi fost frapat de atmosfera solemnă, Își scoase pălăria. Maigret avea și el pălăria de paie În mână. Furtuna se dezlănțuise și se vedea În fața ușii cum cădea o ploaie densă și măruntă. Câteva persoane, cărora li se vedea doar spatele, se refugiaseră În fața intrării. Comisionarul reveni destul de repede și le spuse: — Domnul Pélardeau coboară imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
principelui se metamorfozează într-o schimonoseală hidoasă. Îl doare ceva? se întreabă descumpănit. E furios? Pe el? Da’ de ce? Panicat, varsă iute otrava fără să se mai gândească: — I l-a arătat pe Drusus, fiul lui Germanicus, rozând de foame paiele din pernă... Înțelege în sfârșit că a depășit măsura. Deformat la chip de un rictus macabru, bătrânul împărat îi arată cu un deget tre murat ușa. Iese de-a-ndăratelea, ploconindu-se adânc de nenumărate ori. Odată perdeaua groasă lăsată în urma sa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
oricărui magistrat se află pe picior de egalitate cu ultimul dintre cetățeni. Teoretic, cel puțin, din moment ce deține auspicii și puteri conferite pe viață. Regele Sacrificiilor este exact la polul opus. În mod intenționat a fost conceput ca un om de paie, pus să îndeplinească o funcție de protocol. Nu reprezintă nimic. Întruchipează doar spaima de trecut. M-am plictisit, se jeluie Asinia. O smucește nervoasă. — Mi-e rău... Refuză să-i asculte văicărelile. Se gândește la rex și la pontifex. Poporul a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de vorbe despre isprăvile călărețului în campanie. Nu se înșală. — Eu, împreună cu camarazii mei, ne-am apropiat înarmați de ziduri, pășind peste scuturi. Eram deopotrivă în înălțime cu apărătorii. Se lasă pe vine și încearcă să schițeze manevra cu un pai pe pământul bătucit de sub trapa deschisă. — I-am aruncat jos de pe parapet. Două ma nipule au trecut zidul deodată. Ridică spre Rufus ochii lui de un albastru senin. Prea spălăciți, gândește acesta privind cum bate lumina de deasupra. De-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la maximum de regimul său. Sărmanul Propertius Celer! Ultima lovitură a primit-o de la Asinius Gallus. Cocoțat pe o bancă, zbiera ca ieșit din minți că e momentul să fie consultate Cărțile Sibiline. Un demagog ieftin, gata oricând să toarne paie pe foc, dacă prin asta își poate face capital electoral. Migrena a mai dispărut. Răsuflă ușurat și se sprijină mai comod pe perne, când tresare dintr odată, înfiorat. Ca o lamă de cuțit, cuvintele lui Nerva îi sfârtecă creierii, și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
În cercuri fulgerînde se pleacă lin suflării A zefirului nopții și sună cadențat. Ii pare că prin aer în noaptea înstelată, Călcând pe vârf de codri, pe-a apelor măriri, Trecea cu barba albă - pe fruntea-ntunecată Cununa cea de paie îi atârna uscată - Moșneagul rege Lear. Uimit privea Cesarul la umbra cea din nouri, Prin creți ai cărei stele lin tremurând transpar, I se deschide-n minte tot sensul din tablouri A vieții sclipitoare... A popoarelor ecouri Par glasuri ce
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
șir de furnici. În vale erau trei sate înconjurate de dealuri veștede. Fiecare casă era așezată cu spatele spre dealuri și fața spre câmpuri pentru ca oamenii să-i poată vedea pe străinii care veneau în vale. Casele cu acoperișuri de paie se înșirau înghesuite unele în altele, iar de tavan atârnau rasteluri de bambus pe care se uscau lemnele de foc și iarba sângelui. Erau întunecoase și duhneau ca niște grajduri de vite. Samuraiul știa totul despre cele trei sate. Generația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de clacă și să-și ducă trupele la castelul seniorului său, Ishida, dacă s-ar fi iscat vreo bătălie. Locuința samuraiului era ceva mai bună decât casele țăranilor, însă nu mai mare decât o mână de case cu acoperișuri de paie înghesuite laolaltă. Spre deosebire de locuințele țăranilor, cea a samuraiului avea câteva hambare, un grajd pentru cai și întărituri de pământ de jur împrejur. În ciuda fortificațiilor, nu era deloc făcută pentru luptă. Pe muntele din nordul luncii se găseau ruinele cetății ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Lăsându-și oamenii în umră, samuraiul urcă singur dealul până acasă. Fulgii de zăpadă dansau prin văzduhul necuprins, cenușiu, iar casa și hambarele i se iveau în față ca o fortăreață întunecată. Când trecu prin fața grajdului, îl izbi mirosul de paie amestecate cu balegă. Simțind pașii stăpânului, caii tropăiau. Ajuns în pragul casei, samuraiul se opri, își scutură cu grijă zăpada de pe straie și intră. Chiar în fața lui, unchiul stătea lângă vatră cu piciorul drept bolnav într-o parte și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
afară dezbrăcat. Răsadurile de pe câmpuri n-au crescut deloc și multe s-au ofilit. Bucatele s-au isprăvit. Sătenii din vale mâncau până și rădăcini de kuzu pe care le adunau de pe munte, precum și nutreț pentru cai: tărâțe de orez, paie și coji de fasole. Când și acestea s-au terminat, și-au omorât caii, deși le erau de mare trebuință, apoi câinii, după care au ținut piept foametei cu coji de copac și cu buruieni. Când n-au mai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]