1,998 matches
-
să semneze un astfel de apel. Cine i l-a cerut și cine i l-a publicat? Crohmălniceanu! Cum se ceda? Așa. Nici Ion Barbu, după Croh, "n-a rămas un vertical". Prin '57, se mărturisea aceluiași Croh: "N-am palton". Fusese invitat la Dresda, la un congres de matematică, iar Croh putea, subliniez, putea să-l ajute să obțină pașaport.. Cu banii de pe conferință, și-ar fi cumpărat haina. Croh l-a ajutat. Istoria literaturii române o să-i fie recunoscătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de mine. Așa s-a brodit. Dacă n-ar fi fost bandajul de pe ochi, i-aș fi spus altceva: Și ce să fi făcut, Russ? Să fi mers la un croitor bun, ca Șloim de pe strada Lăpușneanu, care-mi întorcea paltoanele și să mă dau la întors? Cum să fi stopat tăieturile de buzunare, de butoniere, cusăturile ajustate din foarfece? Te-ai mulțumi cu o ruptură de cord prost cîrpită? Cu afecțiune în loc de pasiune? Tare-aș fi vrut să concurez cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
marele scriitor). Marin Preda mă conduce binedispus spre ușă, ochii lui nu mă mai scormonesc fioroși de după lentilele groase; s-au Îmblânzit, mă privesc cu bunăvoință, chiar cu prietenie. „Știi ce, monșer“, Îmi spune el În hol când Îmi pun paltonul, „dacă te apuci de literatură, fă proză, și nu poezie, nu părăsi Bucureștii chiar dacă te vor repartiza la mama dracu’, dar, mai ales, fă-ți prieteni, cât mai mulți prieteni, fără de care nu răzbești În literatură oricât ai fi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
eu nu I-aș fi iertat, măcar de m-ar fi și omorât pe urmă! ― Bine zici, Petrică, bine! încuviință Chirilă umil. 2 Titu Herdelea se pomeni într-o bună zi cu preotul Belciug din Pripas. Era îmbrăcat bine, cu palton nou, antereu nou, barba tunsă frumos, în sfârșit curat și gătit ca un pețitor, cum nu-l văzuse niciodată pe acasă. ― Mi-am luat congrua pe șase luni și am venit, că tot mi-era frică să nu mă strângă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Bine, vin imediat... Și, fiindcă jandarmul rămase pe loc, adăugă: ― Sau vrei să mergem împreună?... Și mai bine! Se uita împrejur. Nu-și amintea unde și-a pus pălăria. Era pe masă. O văzu în sfârșit, dar întîi își luă paltonul. Iar întrebă pe jandarm: ― Să dau drumul copiilor ori...? Și cum jandarmul strânse din umeri neștiutor, continuă: ― Adică, firește, de ce?... Bumbu Ștefan, ieși la catedră! Să ții liniște și să-mi scrii pe tablă pe cei ce nu ascultă și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să-i mai încalțe. E mai rău decât atunci când pui capacul la sicriu. Bați patru cuie și gata. Da’ hainele, uite, eu mereu mai găsesc câte una de la mămăica prin fundul dulapului, pe lângă astea, pe care le port. Când îmbrac paltonul negru, cu guler de vulpe, duminica, la biserică, parcă mă ia mămăica în brațe. Așa că vezi tu, băiatu’ mamii, bucură-te că mai ai pe cineva să-ți spună așa, să stea între tine și moarte... Ia cu pâine, băiatu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
apăsat, buzele li se îmbucătățiră unele într-altele, de parcă strigau, dar fiecare prin celălalt, încât sunetele, ca o piatră scufundându-se în apă, nu se auzeau. Degetele lui coborâră de-a lungul gâtului, apoi mai jos, încurcându-se în cordonul paltonului, în nasturii care se împotriveau, ea se strânse, astfel încât să lase mânecile să alunece. El căută mai adânc, bâjbâind cu degetele lacome prin veșmintele ei, ca și cum ar fi vânturat un morman de frunze. Găsi, spre coapsă, un petic de piele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aerul pe care gâfâielile îl risipiseră... Plânsul i se înmuie într-un tors de pisică. Mai târziu, când și acesta încetă, Petrache înțelese că Aurica, așa încălecându-l, pe jumătate dezvelită, adormise cu capul culcat pe umărul lui. Îi ridică paltonul pe umeri și i-l strânse peste șale. Privi îndelung, prin parbrizul macaralei, stelele și luminile orașului, cerurile amestecate, căută din pri viri castelul care se deslușea ca un contur negru, încremenit, un corb cu aripile strânse, apoi adormi și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să-l ridice, ci mai degrabă se opinteau să țină de picioarele mesei, iar lucrurile mureau de parcă atunci se nășteau. Maică-sa trebuie să fi fost foarte bucuroasă, găsindu-l pe dom’ Stănică în mulțime. El, cu siguranță, îmbrăcat în paltonul cu guler de blană și căciulă făcută din același fel de animal, nu-și scoate căciula, mergând în cortegiu, ca să nu strice potriveala cu gulerul. Numai că nimeni nu privește pe nimeni, fiecare, în spatele năsăliei închipuite, merge, parcă, pe propriile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ceasul meu, spuse Cosmina, atunci când, întinzând mâna să împrăștie firimiturile, cadranul ieși de sub manșetă. — Nu râd deloc, o contrazise Papi, deși fața ei arăta contrariul. Și eu port haine de-ale bunicii. Au adunat multă energie, purtate atâta vreme. Știi paltonul ăla negru, cu guler de blană și manșon... Ei bine, când ții mâinile în manșonul ăla, te cuprinde o stare de grație. Ce-i drept, paltonul era al bunicii, nu al bunicului... Râse cu poftă : Hai, fată, nu te supăra
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
eu port haine de-ale bunicii. Au adunat multă energie, purtate atâta vreme. Știi paltonul ăla negru, cu guler de blană și manșon... Ei bine, când ții mâinile în manșonul ăla, te cuprinde o stare de grație. Ce-i drept, paltonul era al bunicii, nu al bunicului... Râse cu poftă : Hai, fată, nu te supăra... Bunicul ține mult la ceasul ăsta. E primul lucru pe care și l-a cumpărat când a ieșit din pușcărie. Azi nu se ducea la spital
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ei să vadă. Jenică ghici că bătrânul care tocmai intrase și nici măcar nu tresărise la auzul clopoțelului de deasupra ușii era unul dintre aceștia. Purta o căciulă groasă care îi venea până peste urechi și se oprea în sprâncenele stufoase. Paltonul, rămas larg încă din vremurile tinereții, îl purta cu gulerul ridicat, acoperindu-i ce mai rămăsese din urechi. Galoșii, care nu se desprinseseră de pământ decât pentru a păși peste pragul de la intrare, se târșâiau pe mochetă, dând mersului greoi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spuse Jenică, încurajator. Abia dacă ajunge de mâncare și medicamente. Unde să-ți mai permiți să joci și la loto ? Așteptă efectul vorbelor sale. Se pare însă că urechile bătrânului erau bine căptușite de căciula de blană și de gulerul paltonului. El clămpăni de câteva ori din buze, apoi declară ritos : — Vreau să joc la loz în plic ! — De ce ? întrebă Jenică. Bătrânul își îndesă obrazul în spațiul îngust al ferestruicii. Atunci Jenică văzu că are nasul spart în tot felul de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca o inimă. — Da’ de ce nu-ți iei mai bine ceva de mâncare ? Sau să-i pui la bancă... Am tot ce-mi trebuie, spuse bătrânul, dând o valoare ușor exagerată sforii cu care erau legați ochelarii, galoșilor lătăreți și paltonului cu coatele subțiate. Îi făcu semn să se apropie, ca pentru a-i împărtăși un mare secret : Băncile or să dea faliment, au băgat de-alea, cum le spune, calculatoare și or să iasă din priză, o să fie scurtcircuit. Da
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
n-o să mai rămână nimic din tine... Mergi, ți-am zis ! Veni mai aproape de el, încât bătrânul simți în genunchi vibrația roților. Ceilalți doi se apropiaseră, privindu-l. Făcu doi-trei pași în lateral, apoi porni înainte. În mers, își descheie paltonul și-și îndesă punga de plastic la piept. Nu era nimeni pe stradă. Casele aveau curți, ferestrele erau luminate, dar îndărătul lor nu se zărea nimic. Bătrânul mai încercă, printr-o mișcare bruscă, să se întoarcă, ieșind dintre ei, și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
copii. Pot doar să mă rog ca noua sarcină să-i ofere speranță. Astăzi, An-te-hai s-a purtat ciudat. A cărat cu el un sac mare de bumbac. Când l-am întrebat ce e înăuntru, mi-a răspuns că e paltonul său. Nu pot să înțeleg de ce a ținut să aducă un palton, când dintr-un capăt într-altul al orizontului nu se întinde decât cerul albastru. Oamenii care ies din mormânt mă înconjoară. Ei se aliniază pentru a-mi aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
speranță. Astăzi, An-te-hai s-a purtat ciudat. A cărat cu el un sac mare de bumbac. Când l-am întrebat ce e înăuntru, mi-a răspuns că e paltonul său. Nu pot să înțeleg de ce a ținut să aducă un palton, când dintr-un capăt într-altul al orizontului nu se întinde decât cerul albastru. Oamenii care ies din mormânt mă înconjoară. Ei se aliniază pentru a-mi aduce omagiul, înclinându-se și făcând plecăciuni. Fiecăruia îi ia minute întregi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
meu. Mișcările păsărilor phoenix sunt greoaie, modelul prea încărcat, culorile prea stridente. Dacă aș fi eu artistul, aș adăuga eleganță și spirit. Aș face păsările să zboare și florile să înflorească. Observ ceva care nu are ce căuta aici. Este paltonul lui An-te-hai, întins pe jos. Gândurile îmi sunt întrerupte de acest obiect pământesc. De ce l-a lăsat An-te-hai aici? Aud pași grăbiți și apoi răsuflarea rapidă a unui bărbat. Nu pot să fiu sigură dacă sunetul e în realitate sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
unui bărbat. Nu pot să fiu sigură dacă sunetul e în realitate sau doar în închipuirea mea. — Majestatea Voastră, strigă vocea lui Yung Lu, este amiază! Nereușind să se oprescă suficient de repede, se ciocnește de mine, împingându-mă pe paltonul lui An-te-hai. Ne uităm lung unul la altul, și atunci buzele lui le ating pe ale mele. — Acesta este sicriul meu, reușesc eu să spun. — De aceea am și îndrăznit... Focul gurii sale îmi atinge gâtul. Nu poate fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
împăratul Hsien Feng. Sunt scăldați în admirația pentru virtutea mea. O singură persoană nu a îngenuncheat. Stă în picioare, la vreo cincizeci de metri mai încolo. Recunosc roba cu imprimeu cu pini. Se întreabă probabil ce s-a întâmplat cu paltonul său. Nota autoarei Toate personajele din această carte au la bază persoane reale. Am făcut tot posibilul să păstrez evenimentele așa cum au fost în istorie. Am tradus decretele, edictele și poemele din documentele originale. Ori de câte ori au existat diferențe în interpretare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lui Nesselrode au continuat, dar faptele arătau indubitabil că Rusia era hotărâtă să meargă pe calea care conducea la război. Pe această cale, misiunea lui Menșikov la Constantinopol a constituit un moment decisiv. Prezentându-se la marele vizir cu un palton aruncat pe umeri, pe cap cu o modestă șapcă, nepoliticos și agresiv, Menșikov a avansat cereri ultimative (între care protectoratul țarului asupra tuturor creștinilor din Imperiul Otoman), care făceau din Nicolae I al doilea sultan la Constantinopol. Or Anglia sprijinea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ne-a dus pe sora mea și pe mine la cinematograful Pleyel, unde rula un film de călătorie. Toate locurile pe scaune erau ocupate, așa că am rămas în picioare pe culoar. Am simțit cu uluire mâinile cuiva pipăindu-mă prin paltonul de lână; am crezut că încerca să-mi șterpelească geanta, așa că am strâns-o mai bine sub braț; mâinile continuau să mă înghiontească, era ridicol. Nu știam ce să zic sau să fac: stăteam ca încremenită. După ce s-a terminat
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nici nu s-a atins de ele!/ Trăiască regnul animal/ Și specia care-a născut/ Cosmonautul ideal!/ [...] Trăiască, deci, Apolodor/ Și tot ce-avea în buzunar!/ Trăiască micul său radar!/ Trăiască ultimul șurub!/ Trăiască laptele din tub!/ Trăiască lipsa de palton,/ Trăiască bunul biscut,/ Trăiască și acel buton/ Atât de bine nimerit,/ Trăiască glorioasa cască! În fine, totul să trăiască!...". Întâlnirea cu neamul său de pinguini e punctul în care nostos-ul ar trebui să reinstaureze ordinea în lumea eroului picar, iar
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
recita, la chefuri, o poezie dubioasă: Carnetul roșu de partid. Acum cîțiva ani, m-am întîlnit, întîmplător, pe stradă-n Timișoara, cu Pedro: avea alt look! Nu mai era tînărul nonconformist, hirsut, îmbrăcat precum metaliștii, ci un domn impozant, în palton scump, cu ochelari cu rame de argint. M-a îmbrățișat, realmente bucuros. Și m-a invitat la noua lui vilă, încă netencuită. La un pahar de vin, mi-a povestit, în fix 30 de minute, ceea ce avea voie, din viața
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
-i-aș să-i bag eu (apar cei doi bodigarzi; toți se liniștesc, în timp ce banda cu regulamentul se aude la maxim; heblu) PARTEA A DOUA TABLOUL I La poartă: (Lumină de început de dimineață: personajele sînt îmbrăcate pentru vreme răcoroasă paltoane, căciuli etc.; vor reface, în fapt, exact ceea ce s-a întîmplat în primul tablou; aceleași cupluri în aceleași locuri, aceleași mișcări și gesturi, aceleași dialoguri, doar că de data asta se vor auzi șoptit pe bandă; la fel, se vor
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]