2,686 matches
-
ființe ori noțiuni diferite esențial, dar asemănătoare dintr-un punct de vedere, fiind sursa multor concluzii eronate), simptomul (modificare în aspectul sau modul de funcționare al unui ansamblu, care poate da la iveală o perturbare ori chiar o stare conflictuală), parabola (poveste cu sens de sine stătător, dar care trimite la o pildă morală, dincolo de semnificația ei primă și evidentă), apologul (fabulă didactică ce conține o învățătură).415 Funcțiile pe care le îndeplinește simbolul sunt de asemenea diverse: de explorare (o
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
simbolice diversificate, universul simbolic reprezentând universul uman în întregime.421 Iar despre relația simbol-mit, autorul afirmă: "există și un mecanism intern al povestirii mitice care face ca, întrucât simbolul se destinde semantic în sinteme, mitul să se destindă în simplă parabolă, în basm sau în fabulă, și în cele din urmă în orice povestire literară, sau alteori să se împăneze cu evenimente existențiale, istorice, și să ajungă astfel a-și epuiza înțelesul pregnant în formele simbolice ale esteticii, moralei sau istoriei
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ierarhii estetice și în lumea comics, reflectându-le pe cele mainstream).800 "Narațiunile super-eroice dau substanță miturilor ideologice ale societăților cărora li se adresează", personajele examinând realitatea din punctul lor de vedere, neobișnuit (ei fiind extratereștri, mistici, zei, fantome), în parabole moderne care amintesc de "Scrisorile persane" ale lui Montesquieu sau de "Micromegas"-ul voltairian, completează Reynolds. Aceste povestiri nu sunt alienatoare, ci înrădăcinate în familiar (amenințările sunt mai înfricoșătoare dacă sunt plasate pe fundal recognoscibil), iar valorile etice nu sunt
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
maghiare din 1956, sau al "dizidentului"), au forat în adâncime imaginarul colectiv, lăsând sechele și traume vizibile și azi, funcționale în mitul integrării în Occident și în polemica fără menajamente dintre integraționiști și izolaționiști în anii '90.919 Fig. 37 Parabola SF a lui Valentin Iordache, cu multiple chei de lectură Concluzia la care a ajuns Radu Preda este cât se poate de justificată: comunismul a reprezentat și un "gigantic eșec publicitar, cel mai mare faliment al marketingului ideologic de până
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de sâmbătă. 1. Și trecând Iisus, a văzut un om orb din naștere. 2. Și ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învățătorule, cine a păcătuit: acesta sau părinții lui, de s-a născut orb? Daniel citește din Evanghelia după Ioan parabola orbului, el mă ascultă mult dincolo de momentul acesta în care eu citesc cu glas frumos din Evanghelie, precum am învățat la Facultate, stă nemișcat în fotoliu ascultând, într-o poziție neglijentă, dând impresia că doarme, dar cât de departe e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fetei, e a lui, Ana a spus că din vara aceea, de acum două veri cu, sunt tot murdar de vopsele, atunci s-au văzut ultima oară, știam că Theo îi interzisese să-l mai caute până nu termină biserica, Parabola orbilor, pe peretele din sufragerie în casa Aidei, aceeași compoziție ca la Bruegel cel Bătrân, numai că orbii lui Theo poartă veșminte moderne, poartă ochelari de soare, și mișcarea de cădere spre care îi antrenează cel dintâi prăvălit în prăpastie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
va lăsa singură cu tata, mă duc să-i duc ghemele, iese din nou din cameră, noi ne reîntoarcem aproape concomitent privirea la tablou, și orbii lui Theo nu sunt undeva afară pe câmp, ci în mijlocul orașului, în plin soare, Parabola orbilor, cu siguranță gândurile noastre, și ale mele și ale Corinei și ale lui Alex, se îndreaptă în aceeași direcție, De ce nu luați loc?! ne invită Aida revenită între noi, Mulțumim! Cu ce să vă servesc? Un suc de fructe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de acum cu desenele în creion ale lui Theo, pe care le-am dus ca să le văd mai bine la mine în cameră, din fericire în colțul meu nimeni nu-mi observă curiozitatea nepermisă, trei jumătate, în spatele meu pe perete Parabola orbilor, și-n față ceasul înalt cu pendulă, camera lui Theo era jos la parter, acum îi aparține lui Rareș, E plecat în oraș acum, abia îl scot din casă, ar exersa toată ziua, o să ne prindă la amândoi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mă recuperez din real mai Întâi și numai dacă un pliu al acestuia mă aruncă dincolo, pot să-l urmez, dar fără să mă Îndepărtez prea mult de planul prim al investigației; altfel, mă aflu În mit, În alegorie, În parabolă, dar nu vorbesc despre mine ca subiect prim, ci despre alții, despre un subiect colectiv și abstract care-mi scapă și, de aceea, nici nu mă interesează. (marți) Caut ca un obsedat, vreau să găsesc un semn că mă Înșală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
om pentru care mi-aș da viața, totul. Și acest om, acum doresc eu, adică asemenea mie, nu cred că poate exista. Și mă gândesc cu groază ce-ar fi dacă cel iubit m-ar Înșela... Ghemul de oțel (O parabolă) Două cercuri... unul de oțel, dur și rezistent, iar altul de materie plastică, elastic. Dacă ele ar reprezenta două caractere, s-ar putea vedea foarte clar diferențele. Eu pretind că sunt cel de oțel, fiindcă resping cu putere toate atacurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
carte de versuri a lui Florin Mugur), știi că romanul este balena albă a literaturii moderne, un Moby Dick care fascinează exact În măsura În care reușește să impună ideea (mitul?) că poate Înghiți orice: epic, liric, jurnal, epistolă, comentariu critic, discurs teoretic, parabolă, parafrază, autoreferențialitate, desene animate și desene inanimate. Acest Intermezzo care se autointitulează „roman“ (sau acest roman care se autointitulează Intermezzo) ce este? La o primă privire, ai spune că este dialogul a două jurnale: „Jurnalul lui A.“, adolescentă la vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am privit; până să scriu despre el, deja s-a creat o prăpastie Între ceea ce cred că am văzut și ceea ce vreau să scrijelez pe suprafața albă a coalei“, p. 317) și face dintr-o Întâmplare din copilărie o frumoasă parabolă a oglinzii și a textului, care ar merita o analiză separată (pp. 405-406). Asemenea atitudine programatică prelungește În practica (dacă „practică“ o putem numi!) romanescă teoria autenticității pe care Marin Mincu o expune, polemic față de „romanul mimetic“, convențional, care „simulează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
citește o ultimă scrisoare de la A., Încheiată cu avertismentul că o va primi „când eu nu voi mai fi“ (p. 436). Scena are un dramatism reținut, bine fixat În pagină grație scriiturii aparent pulverizate, așadar aparent „obiective“. O a doua parabolă a oglinzii vorbește despre curgerea rapidă și poate că absurdă a timpului: „Trecu prin fața oglinzii. Se uită În oglindă. Se opri. Un obiect mătăhălos În poziție simetrică. Acesta e un corp de bărbat matur. Se aplecă. Șterge oglinda. Imaginea dispare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
desfășurării narative, poate fi interpretată și ca o metaforă epistemologică (I. M. Zavala), reprezentând „confuzia conștiinței“ și instituirea logicii visului, estomparea contururilor în raporturile dintre personajele care-și urmează călătoria printr-o lume precară, bâjbâind ca orbii dintr-o veche parabolă și trecând prin crize de identitate și de identificare a aproapelui: „Personajele mele se vor alcătui pe măsură ce vor acționa și vor vorbi; în primul rând pe măsură ce vor vorbi; caracterul lor se va închega încetul cu încetul. Și totodată caracterul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu rol de exempla: povestea burlescă lui don Eloíno Rodríguez de Alburquerque y Álvarez de Castro și a căsătoriei sale in articulo mortis cu patroana pensiunii în care își târa zilele de crai decăzut, și, în fine, o foarte frumoasă parabolă, povestită de Augusto, a imutabilității vederii interioare prin orbire, legenda pirotehnistului portughez (fogueteiro) și a frumoasei sale soții, epură, aș spune, în plasa datelor terestre marcate de vanitate și nemăsură, a unei idei platoniciene a frumosului (cap. XXII). Critica a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și nuvele, în grade diverse de reușită literară, părăsesc orice intenții de construcție realistă și psihologică, se dezlănțuie în schițarea unor tablouri în tușe ample de situații morale paradigmatice sau de mari pasiuni de insprație biblică: să ne gândim la parabola invidiei cainite din Abel Sánchez. Una historia de pasión (1917), la extraordinarul dublu portret al Martei și Mariei, cu accent dramatic asupra unui profund elogiu al maternității spirituale, în La Tía Tula (1921), toate împănate și cu elemente autobiografice, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mai văzut-o În ultimul timp? Nu? Și băiețelul vostru? Amintește-mi să-ți povestesc după aceea o istorie grozavă pe care am auzit-o de la rabinul Elimelech din Lizensk, o pildă despre divorț și dor. Intenționa să fie o parabolă despre relația dintre poporul lui Israel și Divinitate, dar eu am propria mea interpretare. Însă Înainte de asta, povestește-mi cum o mai duci și ce mai faci. Nu e bine deloc, Efraim, stau aici și vorbesc și vorbesc, precum directorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fi putut moșteni din adâncurile evoluției coada șopârlei, spre exemplu. Sau antenele gândacului. Povestirea lui Kafka despre Gregor Samsa, care se trezise Într-o dimineață transformat Într-un gândac imens, nu i se păru lui Fima În acel moment nici parabolă, nici simbol, ci o posibilitate reală. Tamar nu cunoștea povestirea și tot ce reținea vag despre Kafka era că fusese un iugoslav sărac, care luptase contra birocrației și fusese ucis. Fima nu rezistă: Îi povesti despre viața lui Kafka și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bine făcut, a cărui datorie era probabil să-l apere de pisălogi. Baruch a strigat: —Gingis Han! Și a adăugat: —Uită-te și tu, Efraim, În mâinile cui a hotărât Providența să pună mântuirea Israelului: păi ăsta e mărăcinele din parabola lui Iotam. Fima, care avea pe-atunci În jur de șaisprezece ani, zâmbi În Întuneric amintindu-și cât de uimit fusese când văzuse că Ben Gurion era mai scund decât el, că avea burtă, o față roșie și lătăreață, picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Își dădu seama că Yael, cu vehiculele ei cu propulsie prin jet, era cea mai aproape dintre toți de ceea ce Baruch nu renunțase niciodată să viseze că va realiza el. Se Întrebă dacă nu cumva era chiar el mărăcinele din parabola lui Iotam? Țvika și Uri și Teddy și Nina și Yael sunt cu toții pomi care dau roade. Numai tu, domnule Evgheni Oneghin din Kiriat Yovel, numai tu treci prin viață generând prostie și neadevăr. Pălăvrăgești și Îi deranjezi pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
tot tacâmul misterelor orientale, care sunt marca de foc a strălucitelor sale monosilabe și chiar a tenului și ținutei proprii. Departe de mine chiar și umbra vreunei intenții de a aduce critici vorbirii biblice, din belșug Înluminată cu predici și parabole; dar Îndrăznesc să bănui că domnia voastră veți prefera un compte rendu Întocmit de mine, numai nervi, mușchi și oase, puhavelor metafore ale clientului meu. Domnul Shu T’ung și-a recăpătat glasul și a continuat molcom: Copiosul coleg al domniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a format generația așa-numită a „proscrișilor“. Tao Tê-king sau Daodejing. Cartea căii și a virtuții, operă filosofică chineză, redactată aproximativ În secolul al III-lea Î.Cr. și atribuită lui Laozi, În care este expusă, prin intermediul unei serii de parabole, doctrina mistică a taoismului. Tapioca. Aliment important În multe țări latino-americane, o feculă obținută, prin uscare sau prăjire, din rădăcina de mandioca, plantă perenă din familia Euformiaceelor. Tatú Gigante. Priodontes giganteus, măsoară până la 1 m lungime și atinge 60 kg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
din critica literară. Să revin la temă: cred că se subînțelege că sclavii (angajații) nu au voie nici măcar să se gîndească la lene (această minunată stare emoțională și fizică prin care este asigurată longevitatea oamenilor culți), reamintind finalul fericit al parabolei lui Creangă cu muieți ți-s posmegii: spînzurarea ca la carte și pe bună dreptate a leneșului care era un om sărac. Și, pentru a circumscrie mai bine fenomenul, adaug că lenea decentă, statul degeaba sînt rezervate strict marilor intelectuali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
glasul de bas al lui Șapte-Sori, Ca să nu mai vorbim cîte detalii enervante despre olărit ne sînt date Întruna, suflă Corectorul, Noroc că pe la sfîrșit ritmul se accelerează, cînd Cipriano descoperă peștera sub Edificiu, adăugă domnul José, Asta-i o parabolă, o alegorie amară, răcni Marçal, și fu imediat mușcat alegoric de cîine, Tu habar n-ai ce Înseamnă cuvintele astea, de ce nu pricepi odată ?, Îl Înghionti Marta, Înțelept e cel ce se mulțumește cu spectacolul lumii, spuse Ricardo Reis În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Împotriva telespectatorilor care se Îndoapă cu imagini horror. „SÎnteți niște porci”, exclamă eroina bună la un moment dat. Perfect de acord. Numai că asta-i tot. Amélie are Însă nevoie de zeci și zeci de pagini pentru afirmație. Construiește o parabolă, o utopie, o ucronie, o ceva care pune omul de rînd (fără excepție dobitoc) pe gînduri. Totul este fals, rău construit, leșinat. Subiectul: niște organizatori TV inventează o emisiune ce devine curînd extrem de populară, În care indivizii, după ce sînt luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]