2,501 matches
-
e o carte de memorialistică în care își povestește copilăria la Roma, în anii fascismului și ai războiului. Amintirile dintr-o perioadă în care inocența și nepăsarea lasă treptat locul spaimelor și suferințelor provocate de război sînt tulburătoare dar nu patetice, nici lipsite de haz. Fiica mezină a unei familii din marea burghezie romană a anilor ^30, Rosetta Loy evocă universul în care a crescut fără griji, pînă cînd războiul - întîi îndepărtat, apoi intrat brutal în cotidianul lor, a distrus mediul
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8689_a_10014]
-
nu "sentimental". Rezultă, ca și la Nae Ionescu, comentarii politice scrise de sus, pe un ton sentențios, atoateștiutor. De fapt, "știința" lui Sebastian se afla pe coloana întîi a Cuvîntului, în editorialele patronului său, pe care îl imita în mod patetic. De pildă, Sebastian știe precis că în România e nevoie de o revoluție spirituală și socială. Fantasma ei este prezentă încă din 1929, cînd, examinînd starea României, recunoaște că revoluția - ce ar trebui să fie "o răscolire sufletească pornită din
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
delicatețe; - gingășie; - finețe; - eleganță; - atmosferă de joc; - tensiune psihică redusă. Exemplu: Concertul în luncă - V. Alecsandri Somnoroase păsărele - M. Eminescu Nunta Zamfirei - G. Coșbuc Romanță fără ecou - I. Minulescu Sus - L. Blaga 3. Sublimul: - semnifică superioritatea și demnitatea omului; - eroic; - patetic; - grandios; - înălțător; - impunător; - solemn; - uluitor; - maximă tensiune psihică. Exemplu: Iliada - Homer Divina Comedie - Dante Alighieri Faust - J. W. Goethe Luceafărul - M. Eminescu Frații Jderi - M. Sadoveanu 4. Urâtul: - dezechilibru; - lipsă de armonie; - diformitate; - lipsă de unitate în varietate; - respingător; - determină
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
al meu. D. Lazarus, în dizertația sa intitulată Ce e național?, pornește de la teza necombătută că esența naționalității nu stă numai în origine sau numai în limbă, ci în neîndoielnica, via conștiință de unitate. Dar, deși vorbește c-o elocuență patetică asupra însemnătății religiei, totuși nu cercetează mai de aproape greaua întrebare dacă o asemenea conștiință de unitate e posibilă când sentimentele religioase sunt cu totul deosebite. Din contra, dumneasa admite ca ceva dovedit că toți evreii germani sunt germani în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
N-ai fi zis că era necesară, la toți ne juca bucuria în priviri, care nu totdeauna are nevoie de cuvinte ca s-o exprime, te simți bine așa, privind la ceilalți și tăcând. "Nimeni nu știe. zise vânjosul și pateticul, în aparență sumbru, Asanache. A fost geniul ei când a născocit firma de afară." "O fi datând, zic, de pe vremea războiului mondial și o fi fost făcută special pentru răniți?" Nu, zise Puloș, clădirea e nouă, e construită special de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tu, Matilda, de ce îl îndemni! Nu oricine are chef de pupături, ți-e bărbat, vă cunoașteți de doi ani, nu știi ce fire are bărbatu-tău?" " Dar a vrut să ciocnească, se apără și îl apără Matilda cu o voce patetică, am văzut eu că e cam posomorât și Petea a vrut să-l facă să se simtă bine!" "Mai bine l-ai fi făcut tu!" "Dar Victor nu e un copil," reluă Matilda cu un glas care sugera contrariul, că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Matildei, fata asta urâtă și care nu era nicidecum bătrână când se luaseră și nici așa urâtă nu era, nașterile o sluțiseră, îl iubea foarte tare pe Petea... Avea să-mi explice Matilda prin una din formulările ei lapidare și patetice, ce era cu Petea... Fapt e că urâta pusese stăpânire pe cele două fetițe pe care le făcuseră împreună și le crescu împotriva lui, roasă în același timp de o gelozie fără vindecare, deși la data aceea Petea n-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu le amestecăm copiii, nu știu că le punem un număr de mânuță, cum să-i încurci?... Când am adus-o acasă după două săptămâni, în poarta maternității, i-a desvelit copilului chipul și mi-a spus fără vreo tandrețe patetică: "Uite, fi-ta, și a învelit-o la loc, adăugînd: Sper să-ți semene, nu e nevoie de o a doua Matildă în viața asta, ajunge una." Eram prevenit că pruncii nu arată grozav la naștere, totuși mă uitai din
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la rude sau la un prieten, odată o trăsnește gândul care a stat pitit în mintea ei și îți strică toată distracția, îți scoate pe nas toate clipele fericite pe care ea ți le-a dăruit..." Cuvintele din urmă sunară patetic în gura lui Vîntilă și începînd să ghicesc în el mai limpede acest amestec de afecțiune și cinism priapic față de femei și care îmi stârnea o mare veselie și în același timp o împăcare neașteptată cu lumea, izbucnii iar în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ești liber de cineva care, desigur, nu te-a iubit prea tare din moment ce a putut să te părăsească. Mai bine! Adio!... Balayer mes amours, avec, leur tremolo, balayer pour toujours, je repars ă zero! Da, dar ura? Poți cânta la fel de patetic și jubilator: Balayer le haine? Cum?! Încercați! Essayez donc repartir a zero"'... Deschisei încet ușa camerei unde dormea Silvia, s-o trezesc și să ieșim. Ce e cu tine, îi spusei, tu n-ai dormit deloc!" " Ba am dormit, dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
intrai în bucătărie, smulsei de lângă chiuvetă o găleată, o umplui cu apă și revenii în birou. Fleoșc! o aruncai peste ea. Sări în sus cu un țipăt înalt și putui aprecia cu satisfacție eficiența metodei. Era vie, rezistase declarațiilor mele patetice de dragoste, sărutărilor și mîn-gîierilor mele, neliniștii pașilor mei... Dar cum? Apa e elementul în care s-a produs șocul primordial al nașterii vieții, un trăsnet și lanțul de amino-acizi a început să palpite... Niciodată n-o să-ți iert asta
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cîntă-ne ceva din gură, lasă dracului burduful ăla!" Da, dar nu înainte să bea și el un pahar, și nu se deshămă de burduf, din care apoi scotea doar dulci suspine stinse, acompaniindu-se în șoaptă... Cânta cu o voce patetică și fără introduceri mulțime de șlagăre vechi, care-l făceau pe bunicul să ridice o mână spre cer... Sub razele asfințitului mâna lui arăta ca o cracă încremenită în timp... Mâna, mâna umană, mâna care poate, înaintea cuvântului, pipăise lucrurile
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
teama lor irațională de animale care simțeau că aveau să fie hăituite... Așa era, ca o nouă temă beethoveniană a destinului, bubuiturile în ușă ale securiștilor făcură în curând ca râsul să înceteze și ironia să înghețe. Scuză-mă, sânt patetică, dar am pentru întîia oară sentimentul că pot comunica din plin cu cineva... Ți s-a părut că nu te aud fiindcă nu ți-am răspuns, nu m-am angajat în adâncime în ideea că sîntem prea puțini ca să aibă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sală trecu multă vreme până să bag de seamă cum stătea ea în scaun: genunchii îi erau îndreptați spre mine și îi ținu astfel până ce se termină filmul (o peliculă senzațională despre felul cum fusese asasinat Kirov, "marele cetățean"; palpitant, patetic, bine jucat și mascat; ficțional, Kirov se numea Șatov și cădea sub gloanțele asasinului nu la sediul comitetului de partid din Leningrad, cum știam, ci într-o sală de festivități...) În partea a doua, în care se instală plictisitor o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dragoste mă apropiase de ea atât de mult, încît fără asta nu știu dacă mi-ar fi fost chiar atunci atât de dragă, și mi-era greu să-mi imaginez cum mi-ar fi putut deveni pe urmă fără acea patetică desvăluire. Îi părea rău că o făcuse? Vroia s-o retragă, ca pe-o greșeală? Posibil, chiar sigur, fiindcă îmi spusese: "Nu știu dacă mâine sau mai târziu ași mai putea să-ți povestesc!" Ar fi trebuit să adauge: nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
puțin să cred cu putere în acest lucru) orgolioase proiecte... Cert este că viața mea cu Suzy era, ca a oricărui om fericit, plină, ca să zic așa, de lipsă de spectaculoase evenimente exterioare... Nu când vroiam eu era gravă și patetică, nu când eram eu trist avea ea disponibilități pentru ecleziastice reflecții, nu când o doream înțelegea ea că e dorită, nu când eram eu obosit era și ea pradă lasitudinii, singurătatea în doi nu era și pentru ea totdeauna un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
oamenilor, o asurzi pe Ripley și-i suprasolicită cortexul amorțit, repercutându-se în toată ființa ei atunci când... Se ridică urlând și se așeză pe pat. Era singură în camera de spital luminată doar de haloul diodelor multicolore. Ținând mâinile rășchirate patetic pe piept, se străduia să-și reia respirația pe care i-o tăiase coșmarul. Corpul îi era intact: stern, mușchi, sâni, tendoane și ligamente; toate erau la locul lor și funcționau normal. Nimic monstruos nu-i sfâșiase pieptul pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
decorurile-n capul lui Hamlet sau peste patul lui Oblomov) sau inundând sala cu apa de la hidrant. Mă scotea din minți artificialitatea jocului, felul în care actorii se chinuiau să mimeze diferite stări (nu le ieșea niciodată), pozele jalnice și patetice. Când ridicau cortina, parcă se descărca sarcofagul cu mumii pe scenă. Mai puneai și recuzita, adunată de pe vremea lui Ștefan cel Mare: ciorapi cârpiți, pantofi în care picioarele înotau, peruci galbene și jumulite, scaune cu placajul sărit. Câteodată, călcai pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
auzi în fiecare zi...“ „Original, nu?“, a rânjit Mihnea. „Deloc! Tipul copiază la greu: Pynchon sau Gibson - nu știu pe care-l imită mai tare. Oricum, nu duce nici un sfert din talentul lor, ei au forță, el e siropos și patetic cu bulbii lui. Mai bine s-ar apuca de cultivat lalele.“ „Ușurel, Robane, că nu suntem la cenaclu. Talentul nu e-n cauză, aici. Fii atent ce zice mai departe:“ Dar uniformele continuă să se miște prin oraș și Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un "dar ceresc" care se revărsase asupra proto-românilor în toiul năvălirilor popoarelor migratoare, se rezumă în Manual... a menționa, mult mai apatic, doar că în rândul locuitorii romani ai Daciei creștinismul a fost sădit de către goții creștinați la 325. Afirmații patetice, de genul celor făcute în Idee repede... ("Sămânța lui cea sfântă [a creștinismului] a început îngrabă să rodească și între lăcuitorii Romani. [...] lăcuitorii Romani priimind creștinismul se-făcură creștini, și botezându-se rămaseră credincioși tot d-auna dogmelor și țeremoniilor Bisericii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ambivalența cu care a fost privită unirea cu Roma. Dintr-o manevră politică, aceasta a fost recodată interpretativ și denunțată moral ca o abnegare a spiritualității românești. Iată cum descrie evenimentul unul dintre manualele interbelice pătrunse de naționalismul cel mai patetic: "Pentru ca să atragă mai ușor pe Români la catolicism, împăratul Leopold I le propune să primească numai unirea cu Papa; în schimb li se făgăduia egalitate în drepturi și privilegii cu celelalte națiuni. Era un târg rușinos de conștiințe, pe care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
prins în plasa școlară, a crescut vertiginos, după cum o arată datele statistice, la fel ca și numărul de învățători pregătiți să acționeze ca apostoli ai românismului. Totuși, în cadrul concertului naționalist, pot fi distinse două partituri diferite: i) cea a naționalismului patetic, în care ideea națională devine "religia fanatică și intransigentă, cea mai de seamă temelie a vieții noastre de stat" (Goga, 1927, p. 69); și ii) cea a naționalismului critic, care, deși își declară loialitatea națională, nu este totuși dispus să
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cântată, în partitura istoriografică, nu doar în gama specifică manualelor de istorie de către naționaliștii cu o propensiune cognitiv-emotivă în acest sens, ci și de către cei ce clamau înlocuirea lirismului tragic cu sobrietatea analitică. Astfel, spre exemplu, cedează în fața acestei ispite patetice Ion Ursu legatarul lui Dimitrie Onciul la catedra de Istorie a Românilor de la Universitatea din București. După ce își încheie lecția inaugurativă cu declarația de intenție de a "nu denatura adevărul din interes estetic sau patriotic", lecția secundă este deschisă prin
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cu încărcătură ideologico-identitară, este angajată în scopul consolidării unei atitudini critico-deconstructive. Continuitatea I. Discursul monofonic (1991-1997). Dogma națională a continuității românești în spațiul carpato-danuabiano-pontic a fost, la rându-i, reafirmată în forță în literatura didactică despre trecut. În aceleași formule patetice hiperbolizate poetic în național-comunism, manualele postcomuniste au continuat să declame teza bi- milenarității poporului român, "stîncă neclintită de peste două mii de ani" (Almaș, 1994, p. 18). Urmaș al vitejilor daci și al "stăpînilor lumii", romanii, "pe acest pămînt a trăit dintotdeauna
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
național. Ca suflu expresiv al spiritualității naționale, "unitatea limbii poporului român pe întregul teritoriu român" trebuie necesarmente subliniată. Încercând parcă să probeze calitățile expresive ale limbii române, autorii manualului de Istoria românilor pentru clasa a IV-a aduc un elogiu patetic limbii prin executarea unei demonstrații de virtuozitate lirică: "Fiind bogată, armonioasă și frumoasă, limba română poate tălmăci cele mai înalte gînduri și cele mai gingașe simțiri ale oamenilor. În cuvintele ei se aude (sic!) parcă vuietul luptelor, foșnetul pădurilor, murmurul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]