5,114 matches
-
de spaimă. Culi al ei și-ar fi pierdut mințile în ziua aceea. Era într-o marți; spun bine bătrânii că ziua asta de marți nu-i bună de pornit treburi și de purces la drum! Doctorul se așezase alături de paznic și-i punea, cu glas amical, întrebări: În iarna asta, rămân caprele și ciutele fără stăpân. Ce zici, Culi? Ce să zic, domnule doctor? Cred că peste vreo săptămână ies eu să le priveghez. Ieronim Dragu interveni: Nu-i nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu-i a omului. Acea sclipire e dată și luată. Am socotit că pier eu, după cât de tare m-a ucis; dar după aceea, m-am temut de viața lui. Tu dormi, Culi? Nu, maică, spune ce-a fost... suspină paznicul, cu același glas, pe care-l întorcea mamei lui, când asculta basmele ei în copilărie. Da, să-ți spun. Temându-mă eu pentru viața lui, aveam dreptate să mă tem, căci m-a lepădat în ungher, a ieșit și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu știa nimic din toate aceste vechi întâmplări. Tatăl sau cantorul rămăsese o umbră nedeslușită în trecut. Nana Floarea se ridică din locul ei, păși lângă icoane și trase de pe poliță ciaslovul. Era o carte tipărită cu chirilice, pe care paznicul încercase, cu ani în urmă, s-o descurce, și izbândise în parte. O lăsase părăsită, căci el nu era cantor, ci vânător și paznic. Biserica lui era singurătatea. Luminile lui erau stelele și, câteodată, noaptea, ochii dihăniilor. Și cântările lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
păși lângă icoane și trase de pe poliță ciaslovul. Era o carte tipărită cu chirilice, pe care paznicul încercase, cu ani în urmă, s-o descurce, și izbândise în parte. O lăsase părăsită, căci el nu era cantor, ci vânător și paznic. Biserica lui era singurătatea. Luminile lui erau stelele și, câteodată, noaptea, ochii dihăniilor. Și cântările lui erau de la ape și de la cetini. Și-n tinereța aceasta a lui s-a bucurat de viață și de dragoste, nefiindu-i încă dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
puterilor“. Ursake mai ceti o dată, simțindu-se pătruns de blândeță. Zâmbi mamei sale. — Voiam să-ți mai spun, zise nana Floarea, că badea Toma mi-a adus de știre și de la Laz, că fecioru-tău crește și a început a râde. Paznicul nu păru bucurat de asemenea isprăvi ale unei ființi neînsemnate, care săvârșise, cu venirea ei pe lume, o faptă cumplită. Mi-a mai adus și alte știri de la Laz, de la cuscrul Mitrea și de la cuscra Elisaveta, cum că s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de bucurie. Când a început a se muia viscolitura din ianuarie, Nicula Ursake era ieșit la slujba lui și nana Floarea socotea trecută primejdia. Iarna nu fusese nici prea lungă, nici prea aspră, dar ciutele și căprioarele suferiseră destul. Când paznicul de la Prelunci și-a scris raportul cătră domnii săi, a trebuit să însemne două ciute ucise la piscul lui Bara și una la șipotul Cernei și patru căprioare grămădite la Creanga Neagră. Trebuie să mai fi fost și altele, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
viclene! îl amenință Culi pe acel urs; neștiind însă bine dacă și-a ales peștera de somn în teritoriu la Prelunci, ori s-a amistuit cine știe unde, pe tărâm necunoscut. La mijlocul lui aprilie a sosit doctorul Micu, să-l vadă pe paznic în ce stare se găsește. Paznicul se găsea în destul de bună stare și-i dădea vești plăcute despre cucoșii de munte. Iar doctorul Micu se semețea a fi cel mai mare domn al acestui vânat. Am șaptesprezece trofee și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
urs; neștiind însă bine dacă și-a ales peștera de somn în teritoriu la Prelunci, ori s-a amistuit cine știe unde, pe tărâm necunoscut. La mijlocul lui aprilie a sosit doctorul Micu, să-l vadă pe paznic în ce stare se găsește. Paznicul se găsea în destul de bună stare și-i dădea vești plăcute despre cucoșii de munte. Iar doctorul Micu se semețea a fi cel mai mare domn al acestui vânat. Am șaptesprezece trofee și-mi trebuie al optsprezecelea, declara el. „Acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să aducă singur țapul pe grumaz; și după ce va face cu el din munte zece kilometri, când va ajunge acasă, să sară o dată în sus de bucurie bătând de două ori din pinteni, înainte de a atinge iar pământul, după rânduiala paznicilor tari. De două ori a fost chemată, în aceste expediții, și Vidra, cățelușa, într-ajutor, ca să găsească țapul cât după urmă de sânge, cât după putoarea pe care o lasă ca un fum subțire în urma sa. A fost de cosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
presupusurile lui, așezarea locului - toate câte-i trebuiau. Zâmbind, își pregătea carabina și era încredințat că nu va vedea nici urmă de urs, după o logică și o rânduială bine cunoscută vânătorilor. Cum merge treaba, Culi? a întrebat el deodată. Paznicul s-a întors surprins, căutând în juru-i ruinile despre care voia să se informeze stăpânul său. Nu mai erau ruini, nu mai erau pojaruri. Totuși Culi privi în sine neguros, negrăbindu-se a da răspuns. Domnul Ionaș Popa a clătinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de înțeles, explica domnul Ionaș Popa, că vânatul nu vine când poftim noi, ci când are el gust. Ziua a fost prea frumoasă și pădurea asta are multe plimbări. Când ne ducem noi la acele plimbări, atunci vine el aici. Paznicul a stăruit, fără să înțeleagă nici el de ce: — Mai stăm puțin, domnule doctor. Numaidecât trebuie să stăm. Lumina din fund începea să se umbrească și din acea umbră prinse a se despleti cătră curmătură o ceață subțire. Îndată ce se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
puțin, domnule doctor. Numaidecât trebuie să stăm. Lumina din fund începea să se umbrească și din acea umbră prinse a se despleti cătră curmătură o ceață subțire. Îndată ce se așeză pâcla aceea de toamnă, schimbând înfățișările dintru început ale priveliștii, paznicul deveni neliniștit. Prindea să se amestece funingine în pâclă, când el se sprijini în coate și înălță fruntea. Mormăi ceva. Ce este? a întrebat șoptit stăpânul. Cred că ne putem întoarce. Da, domnule doctor, dar nu înțeleg ce caută calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
calul. Ha-ha! n-ar fi nimic asta. Dacă nu m-aș teme, m-aș duce să-l caut și să-l găsesc. Dar mă tem. Și nici pe domnia voastră nu vă las să vă duceți, domnule doctor. Era neliniște în paznic; glasul dintrodată îi răgușise. — Atunci cum facem, Ursake? Cred că ne retragem. Și eu aș spune tot așa, domnule doctor. Mai ales că aș cerceta grajdul și s-ar vedea numaidecât ce-a fost. Au părăsit curmătura cu luare-aminte; au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
E aici, zise el cu glas schimbat. A fost înșelare, precum am spus. —Ba atunci am tras în urs, râdea domnul Ionaș Popa. Înșelarea a fost din partea mea, că nu l-am nimerit. — Se poate și asta, răspunse pe gânduri paznicul. Nana Floarea află numaidecât de la Onu că s-a întâmplat ceva neobișnuit. Ar fi poftit să întrebe pe domn și nu cuteza. Culi n-avea poftă să vorbească; a îmbucat de puține ori și s-a dus în fundul odăii, întinzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
puțină milă pentru acea ființă a lui Dumnezeu. Însă i-a venit și lui vremea, se scutură el din gânduri, înturnându-se spre stăpânul său vânător. —Ce ai, Culi? Prohodești ursul? — Mă gândeam și eu la unele lucruri, domnule doctor, zâmbi paznicul. Au fost niște spaime zadarnice, care s-au dus... —...cum se duc toate, Culi. Așa este... cum se duc toate, oftă paznicul. Apoi dădu la o parte amăgirile acestea ale inimii și trase cuțitul, prubuluind unde să târâie jivina, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
stăpânul său vânător. —Ce ai, Culi? Prohodești ursul? — Mă gândeam și eu la unele lucruri, domnule doctor, zâmbi paznicul. Au fost niște spaime zadarnice, care s-au dus... —...cum se duc toate, Culi. Așa este... cum se duc toate, oftă paznicul. Apoi dădu la o parte amăgirile acestea ale inimii și trase cuțitul, prubuluind unde să târâie jivina, unde s-o atârne și cum să lucreze, ca să-i scoată cât mai frumos blana. Acea piele are să meargă la București, are să călătorească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
s-au tulburat nici când au văzut calul. Mai târziu au deslușit că este și o altfel de ființă între acele lemnișoare uscate și ciudat alcătuite. După ce s-au dus ele în copce, la deal, fără nici un fel de spaimă, paznicul de la Prelunci a înțeles ce așteptau ele acolo, în pripor. Le sosise pe boare de vânt, din susul apei, înștiințare de mirosuri aspre: cobora de la stânile Șurianului o turmă, cu toții asinii, tărhatul și cânii. A trecut domol, într-un nour
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fi avut un fecior vrednic, decât ceea ce are. Un fecior aduce spor; o fată pagubă. Pe lângă pagubă, și rușine. Bucuroasă mă aflu că am fost păzită de astfel de năcaz. După ce nana Floarea tăcu, ornicul din părete răspunse: Tic-toc-tic! Câteodată paznicul lua cu el în pădure pe Onu Bezarbarză, mai ales când se ducea să cerceteze teascurile. Căpcăni de jder clădea Culi la locuri unde aceste jivine mici și agere aveau mult umblet. Așeza lemnele lungi între doi arbori vechi. Jderul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
răpească omului prada alt hoț al pădurii, fie vultur, fie vulpe, fie lup. Această alcătuire de lemne, care se țineau ca într-un fir de păr și totuși erau statornice în vânt și ploaie, era o învățătură de la pădurari și paznici mai bătrâni, care au viețuit în Carpați și la apa Frumoasei din cele mai afunde veacuri, și e un meșteșug tainic al lor. Acest meșteșug tainic îl învăța acum și Bezarbarză de la baciul său. —Culi-baci, grăia într-un rând Bezarbarză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în Utah în ianuarie. Obișnuiam să luăm cina împreună cam o dată pe săptămână - Leon era gurmand și se entuziasma foarte tare când auzea de noi restaurante. „Jocul“ nostru era să inventăm cât mai elaborat identități alternative pentru fiecare dintre noi - paznic la zoo, câștigător al unui concurs pop-idol, asistentă de magician etc. Apoi venea momentul preferat: fanteziile noastre despre noi înșine. Leon își dorea să aibă un metru optzeci, să facă parte din forțele speciale și să fie maestru de Krav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la Tetuan, Salé sau Mitidja din Alger nu fuseseră supărați cu nimic. — Întoarceți-vă în port, ne sfătui el, și așteptați. De îndată ce se va forma o caravană de neguțători, plecați alături de ei. Caravana va fi în mod obligatoriu însoțită de paznici și veți fi în siguranță. Cum mama îl întreba dacă mai avea vreo șansă să dea de urmele prețioasei ei casete, el răspunse, ca un om înțelept, printr-un verset din Coran: Se poate să urăști un lucru, iar acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
restituie neîntârziat dinarii pe care îi dăduse avans, că măsurătorul și toți ai lui aveau curând să regrete amarnic ceea ce fusese făcut. Îngrozit, Mohamed a încercat să-l asigure de nevinovăția lui, dar a fost dat afară fără menajamente de paznici. Adesea, când o căsătorie este astfel anulată în ultimul moment, într-o atmosferă de ranchiună, și mai cu seamă când logodnicul se simte călcat în picioare, el face să circule zvonul că făgăduita nu e fecioară sau că moravurile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe față un văl îmbibat în oțet. I-am transmis toate astea Wardei. Ea și-a procurat produsele indicate, iar când tata s-a întors în oraș, câteva zile mai târziu, s-a dus împreună cu el la marginea „cartierului“. Un paznic a chemat-o pe Mariam, care a venit să-i vadă. Părea depășită, copleșită, cu un aer rătăcit, cu ochii roșii ca sângele și cu chipul livid. Un pârâu o despărțea de părinți, dar au putut să-i vorbească, făgăduindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și cu chipul livid. Un pârâu o despărțea de părinți, dar au putut să-i vorbească, făgăduindu-i s-o scoată de acolo cât mai repede și dându-i sfaturi. Ceea ce doreau să facă să ajungă până la ea au încredințat paznicului, strecurându-i în palmă câțiva dirhami. La întoarcerea lor, îi așteptam în fața ușii. Tata s-a prefăcut că nu mă vede. Am pus genunchiul în pământ și l-am luat de mână, pe care am lipit-o de buzele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și le făcu semn cămilarilor să se pregătească de plecare. Cum dădeam să mă îndepărtez, m-a chemat înapoi: — Te-ai atins de fata asta? — Nu, i-am răspuns, ținând ochii plecați. Pe drum, am dormit sub cerul liber, iar paznicii erau alături. Se citea malițiozitatea în strâmbătura lui. — N-ai să te atingi de ea nici de acum înainte, căci, mai înainte chiar să dormim iarăși sub un acoperiș, va începe luna ramadanului. Fiind călător, nu ești silit să ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]