2,745 matches
-
Mă uitam la ea, la lumină, dar și la ea, la Veronik, amândouă strălucitoare, și lucirea, și femeia. Și închideam, și deschideam ochii, doar, doar o prind odihnindu-se. Pe luminiță. Zâmbesc și acum, când mi-aduc aminte cât de penibil a început povestea asta. în primele zile, stătea toată ziua în curu' gol pe barcă, dar seara, când treceam la culcare, își punea chiloți și tricou pe ea. Arta cu chiloții. Ziua mi-era jenă să mă uit după ea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
sus, era în stare de așa ceva. Și nici nu cred că era îndrăgostită de mine. Era doar o chestiune de principiu, probabil. M-am uitat în preajmă și când am rămas singur pe punte, am mîngîiat-o și eu pe păr. Penibil. Nu știam să fiu tandru, nu știam să asum. Am încercat să o conving să renunțe la ideea ei, voi coborî doar eu, să-și vadă de viața ei, să ajungă înapoi acasă și acolo să ia hotărâri majore. Nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
-i pare rău și că regretă că m-a trimis pe uscat, că a fost un moment de rătăcire, că își cere scuze atât mie, cât și ei. Ea își făcea bagajele fără să scoată un cuvânt. J.P. se învîrtea penibil în jurul ei, încercînd să o convingă să renunțe. Eu priveam ca prostul, știam că voi coborî, lucru pe care îl așteptă de aproape o lună jumătate. Problema mea era că nu eram pregătit să înfrunt lumea altfel decât singur. A
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
am recunoscut după voce și după alură, consumator care acceptase să facă declarații și să însoțească echipa TV cu condiția anonimatului. Poate era anonim pentru ceilalți, nu pentru mine, care l-am recunoscut după mersul de cocostârc și mișcările alea penibile din cap când încerca să convingă un filipinez pitic să-i vândă ceva carne de copil ca să vadă tot francezul cum se procedează acolo. Mi-am adus aminte brusc de Vero, de care, o să afli acum, m-am despărțit în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
unde se spune că se află rădăcinile complexu-ale ale spiritului creator, și nici să pornesc într-un anabasis prin zona tulbure a visului (prefer să încerc lucrurile astea în literatura propriu-zisă), mă văd silit să-mi pun o altă, mai penibilă dar mai acută, întrebare: sânt oare, în definitiv, poet? Cei mai mulți dintre cunoscuții mei, la vreun pahar cu bere, sfârșesc prin a-mi spune: "De fapt, eu nu înțeleg cum de reușești să scrii versuri. De câte ori am stat de vorbă împreună
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
niciodată suficientă ca să acopere o viață întreagă, și de aceea în multe momente ea e diluată, mimată, contrafăcută de el. în orice caz, autorul Elegiilor corespunde unui model literar destul de comun, poetul damnat și boem, fapt care a dus la penibila sa popularitate 116 117 printre semidocți, de la elevi de liceu care șoptesc iubitei pe o bancă în parc "A sosit toamna. Acoperă-mi inima cu ceva" și până la universitari extaziați de "Frunză verde de albastru". Modelul acesta, care de altfel
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și-am să merg fără grabă / un obstacol am să fiu / împotriva vîntului". Romanian graffiti Am citit în ultima vreme, pe ziduri foarte largi, cât și în cămăruțe înguste cu sclipitoare instalații sanitare, cele mai delicioase inscripții, semn că în penibila noastră epocă mediatică scripturalul nu moare, ci se transformă. Ca și scriptele sonore ale rapperilor mioritici de la B.U.G., La Familia sau RACLA, basoreliefurile scrijelite cu cheia sau altoreliefurile sprayate de prin stațiile de metrou sânt cu cât mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
din stânga, și pe de altă parte te saturai să vezi toți ochii-ndreptați asupra ta de câte ori venea vorba despre Romînia) un fel de exaltare, de bucurie iresponsabilă la care nu se putea să nu răspunzi la fel. Din cel mai penibil tip la prima vedere, într-o săptămână Predrag devenise unul dintre colegii cei mai populari, un fel de nebun al regelui pe care nimeni nu se mai supăra. "Hi, Mirsea!", m-a salutat ca de obicei, așezîndu-se și el la
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
țară, au fost zeci de ani încuiați în ghetoul lor... Nu au putut schimba ideile, nu au avut termeni de comparație, nu au putut deveni oameni de lume. Fiindcă și asta se învață... Primele contacte cu lumea liberă au fost penibile chiar și pentru cei mai dezinvolți și mai adaptabili dintre noi. Toți avem amintiri rușinoase despre primele noastre ieșiri peste hotare, când am rămas blocați în WC-urile cu plată din aeroporturi, am făcut frigul zile-n șir pentru că n-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pare, este inevitabil? Un politician altfel abil, ca Jaques Chirac, a preluat cu stângăcie și a mărit gafa lui Rumsfeld, "certînd", pe un ton jignit și voalat amenințător, statele din est pentru "infidelitatea" lor față de Europa. S-a creat astfel penibila impresie de posibil șantaj politic: puteți merge acum cu americanii, dar asta va avea urmări în privința integrării europene... Europa nu ar trebui să se definească prin opoziție cu America. Criteriile interne ale marii ei civilizații și culturi, ale unității în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
locutorului în schimbul polemic. Textulizarea referențială are, în polemică, rolul pe care indicațiile regizorale îl au în dramaturgie, dobândind, astfel, și o funcție metadiscursivă care avertizează lectorul asupra eventualelor deplasări spre ficțional. În secvența "Fără să vreau să abuzez de situația penibilă a unui învins, trebuie să răspund și la ultimele insinuări ale domnului Constantin Banu"46, Arghezi își precizează fără echivoc poziția în raport cu preopinentul său, justificându-și intrarea în polemică. De asemenea, lectorul primește indicații despre numele real al adversarului și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Dintre toți câți au depus eforturi într-o asemenea direcție a negării, trei înfrânți mi se par îndeosebi demni de ilustrat pilda pilduitorului eșec: Nicolae Iorga, Eugen Ionescu și Ion Barbu. Iorga s-a dovedit cel mai nedrept și mai penibil"280. Opinia e cu atât mai îndreptățită cu cât, în atacul său, Iorga se folosește de condeiul fără talent și rău intenționat al unui oarecare N. Georgescu Cocoș, una din celebrele victime argheziene 281. Astfel, când Arghezi va scoate o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de prezentare. În acest context, bunele maniere cer ca într-o societate un domn mai în vârstă se autoprezinte unuia mai tânăr. O doamnă nu se prezintă singură unui bărbat, el însă o poate face. Pentru a evita o situație penibilă - o tăcere prelungită, se poate prezenta și un tânăr unui domn mai în vârstă sau unei doamne cu condiția să nu întindă primul mâna. Altă situație: chiar dacă persoana care se autoprezintă nu este prea agreabilă, nu aveți dreptul să-i
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
dan Marinescu și aș dori să vorbesc cu ..... Vom evita deci situația extrem de neplăcută când nedeclinându-ne identitatea de la început suntem chestionați, „Dar cine întreabă?”, „Să văd dacă este ....!”. Chiar dacă persoana care o căutăm lipsește, nu vom scăpa de sentimentul penibil că această persoană ne evită. Omniprezenta expresie „Alo” trebuie să fie urmată de numele persoanei care telefonează. Să precizăm că este o lipsă de delicatețe ca un bărbat să nu se prezinte soției, respectiv soțului. Regula generală este ca persoana
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
scăpat complet toată viața, cu toate eforturile depuse de logopezi și de el însuși. Înregistrările audio și video ni-l arată în luptă cu textul; pentru a nu se bloca pe unele sunete, avea obiceiul să facă pauze lungi (uneori penibile) între cuvinte și, pe efortul de inspirație, să atace cîte o unitate logico-semantică din text. Reușea în acest fel să aibă o emisiune continuă (adică fără repetări supărătoare de sunet) care dădea publicului impresia de ezitare și nu de bîlbîială
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
cu ușurință cenzura celor ce le însoțesc." Cât despre Racine, el se scuză, în Prefața la Tebaida, scrisă pentru ediția din 1676, la doisprezece ani după crearea piesei, că a arătat, la deznodământ, scene a căror viziune riscă să fie penibilă. Catastrofa din ea este "poate puțin prea sângeroasă, scrie el. Într-adevăr aproape că nu apare niciun actor aici care să nu moară la sfârșit." Pentru a explica această nerespectare a normelor bunei cuviințe, el aduce două motive, de natură
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se înțelege de la sine, pasajele de morală se cer a fi învățate mai bine decât tot restul. Ele trebuie spuse fără ezitare, fără cea mai mică greșeală, dintr-o singură respirație, cu o asemenea ușurință, încât să nu pară un penibil exercițiu de memorie, ci chiar efectul inspirației imediate a împrejurărilor." (întâia Seară) Acestea reprezintă momente delicate pentru interpret. Este necesar într-adevăr ca aceste pasaje sentențioase să fie rostite "cu reculegere și cu o oarecare răceală". Însă reflecția morală pe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și o răceală iconografică puse stăpânire pe portretul lor bărbierit proaspăt, jignit și glacial. Când omul devine comisiune și cultură, ființa lui cu prostatită trece subit în cristal și columnă.187 Așa cum putem remarca dintr-un singur fragment, scabrosul, excremențialul, penibilul, macabrul fac din acest roman arghezian cea mai adecvată ilustrare a definiției selectate pentru modul grotesc. Elocventă este și secvența care descrie instalarea familiei noului intendent în incinta cimitirului, coincidențele sinistre, cumulate cu penibilul situației (incredibila numire a unui doctor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
semirelaxare, exteriorizată prin ricanare sau grimasă. Această formă de umor care și-a găsit în atributul cromatic dat de André Breton expresia cea mai cuprinzătoare a sintagmelor sinonimice de tipul "umor de spânzurătoare" (germ. Galgenhumor, "veselie cruntă și în situații penibile"), "umor de eșafod", "umor macabru", umor sângeros, atroce, feroce etc. este o modalitate estetică reprezentată literar din cele mai vechi perioade, de la Petronius, la Rabelais, Shakespeare, Swift, Marchizul de Sade, E. A. Poe, Baudelaire, A. Jarry și apoi masiv la suprarealiști
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
umbrite prin grija de organizare echilibrată, de autentificare a comediei umane prin opoziția între personaje negative și pozitive. Astfel, lui Mirea, tipul amicului colpoltor care amintește de perfidul Lache, i se opune în plan moral, integrul Sergiu, la fel cum penibilei bătrâne Caliopi Zaharescu îi corespunde la celălalt pol, blajina doamnă Săraru, demnă în suferința de o viață și înnobilată tragic de gestul sinuciderii preferate în locul viețuirii în rușine. Universului caragialian de fantoșe i se dă astfel o replică, prin conturarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Să vezi mai tărziu ce-o să fie!...47 Menținându-și după fiecare eșec optimismul și încrederea în destinul și în rolul său social de excepție, Vădastra, ca și eroul central din Romanul adolescentului miop și Gaudeamus, n-are nicicând sentimentul penibilului, ceea ce îi dezvăluie cu prisosință înrudirea cu "oamenii de cauciuc"48 din lumea lui Caragiale. O altfel de revigorare a prototipului caragialian se produce și în piesa lui Camil Petrescu, intitulată sugestiv Mitică Popescu. Mai, personajul central, își acceptă porecla
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lume în putrefacție în care țipătul, insulta, vulgaritatea, ambiția și prostia întinează totul: familie, prieteni, vecini, servitori. Gălăgia și cearta au caracter de permanență, fiecare replică antrenând contraziceri zgomotoase și obraznice, reproșuri, amenințări izbucnind într-un vârtej verbal contrapunctat de penibile încăierări. Lipsa oricărei cenzurări impuse de normele bunei cuviințe indică un comportament mahalagesc inconfundabil. Prin Margareta, Mircea și Wanda se conturează însă tipul intrusului observator necontaminat. Moartea, adulterul sau fuga sunt unicele modalități de evadare din acest veritabil cuib de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la modă. Acești clovni care maimuțăresc și cele mai firești reacții, mimând trăirea autentică prin clișee de simțire și preluări mecanice de teorii vulgarizate, nu sunt mai puțin hidoși când își exhibă o pretinsă aspirație la recâștigarea esenței umane, autocompătimindu-se penibil și neconvingător, pentru dezumanizarea ireversibilă pe care și-o recunosc. De pildă, Iordache din Acești nebuni fățarnici își impune patetic: "Trebuie să plâng și eu în fața unui apus de soare-anafura ei de viață!"84, iar Gogu, "șmecherul" din Proștii sub
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
hazardului, al contratimpului sau al capriciului unei instanțe metafizice care penalizează categoric orice hybris. Este drept că nici victimele acestei forțe superioare, nici ea însăși nu sunt absurde, ci, mai degrabă, antrenate într-o confruntare zadarnică, soldată invariabil cu eșecul penibil al omului. Ducând la extrem acest ridicol schimb de replici între forțe antagonice inegale, Caragiale imaginează situațiile cele mai improbabile, a căror ocurență, perfect posibilă, de altfel, chiar visată sau, dimpotrivă, nedorită și neanticipată, ca în cazul câștigului și apoi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau crimă, "toate elementele visului american", după formula lui Al Feldstein.623 Probabil extenuați de efortul inuman, și autorii de bandă desenată cu super-eroi renunță la critica socială și la încărcătura politică, optând pentru un divertisment facil, pe bufonerii adesea penibile, ceea ce se soldează cu o scădere drastică a vânzărilor (Green Lantern este anulat, Batman devine paternalist și lipsit de umbre, iar Superman, exemplul cel mai elocvent, preluat din 1947 de către Mort Weisinger, după ce creatorii săi pierd prin proces drepturile asupra
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]