17,849 matches
-
tezele la aceeași dată. Gheorghe a devenit doctor și Gabi la fel. S-au căsătorit sub binecuvîntarea profesorului Gugeanu. Gabi și-a adus lucrușoarele, puține totuși, la Lupașcu acasă. Gheorghe ajuta la cărat și la desfăcut bagajele. Deodată vede o pereche de ghetuțe care aveau... o cataramă de alamă și niște curelușe inutile. Un cuțit l-a străpuns în inimă. Oare să fi fost eu chiar așa de prost? se lamentează Gheorghe. Unii spun că da, alții spun că nu. Sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
trage mulți la borcanul cu miere? Moșul molfăie cîteva cuvinte, moțăie și apoi iar se trezește. Ne iubim, doi oameni inteligenți știu să nu se incomodeze... Ea vrea mai des la discotecă, el să moțăie la televizor. Oare de ce penibila pereche dorește să apară pe micile ecrane? Avem suficiente emisiuni care ne provoacă senzații de vomă. Un tînăr "harmăsar" întreabă groaznica pereche: Dar, cum vă descurcați, dumneavoastră așa bătrîn și ea așa de tînără? Moșul privește buimac, molfăie niște chestii despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
știu să nu se incomodeze... Ea vrea mai des la discotecă, el să moțăie la televizor. Oare de ce penibila pereche dorește să apară pe micile ecrane? Avem suficiente emisiuni care ne provoacă senzații de vomă. Un tînăr "harmăsar" întreabă groaznica pereche: Dar, cum vă descurcați, dumneavoastră așa bătrîn și ea așa de tînără? Moșul privește buimac, molfăie niște chestii despre inteligență, iar ea, iepșoara, zîmbește spre tînăr. Ar fi spus cu siguranță: Moșul doarme, moțăie, iar eu... ce telefon ai? Atîția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
destramă fir verde? Doamne, tu ești cel mai bun oftalmolog, recomandă-mi dioptriile potrivite! Mamă, când erai grea, ai privit curcubeul în ochi, m-ai născut om singur. În icoană abia că distingea un cerc. Om singur. Povară pentru două perechi de umeri puternici. După el, altă singurătate și alta... Trei blesteme în vreme de secetă, trei guri de hrănit, trei suflete de încălțat, trei capete de acoperit, căciuli, sumane, cămăși, cizme, pâine... Erau trei copii. Primăvara, perechea de cizme tulbura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Povară pentru două perechi de umeri puternici. După el, altă singurătate și alta... Trei blesteme în vreme de secetă, trei guri de hrănit, trei suflete de încălțat, trei capete de acoperit, căciuli, sumane, cămăși, cizme, pâine... Erau trei copii. Primăvara, perechea de cizme tulbura cerul curs în băltoacă, tușe de lumină și de noroi pe tălpi. Colbul drumului, făină cernută din cer, de sub roțile Carului Mare direct în scutece, de Crăciun, de Paște, când noițele, precum mugurii viței de vie, dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
scutece, de Crăciun, de Paște, când noițele, precum mugurii viței de vie, dădeau în pârg. Trebui sî li cumpărăm ciubote, omule, nu vezi cum sî uită calicii iștea de vecini? Vini Paștili, a noștri o rămas di râsu satului, trii perechi 200, trii sumani 300, trii căciului 200. Ai luat salaru, cu 1000 di lei îi înnoim oleacă. Om singur. La 10 ani, viața curge după cum zboară buburuza. Buburuza s-a așezat sus, pe grindă. Buburuză-ruză/ zbori/ pe alte flori/ în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vor crește brațe până în cer. Nu este Dragoste! La 15 ani ești munte și fântână, și floare, și cal... La 15 ani în suflet crește o câmpie, pe câmpie îngerii culeg păpădii coapte pentru a împleti lună nouă și stele perechi... La 15 ani adormi sub un măr și te trezești Greuceanu strunind căpăstrul unui armăsar nărăvaș, ce înfulecă jeratic din podul palmei. La 15 ani, pe vreme de secetă, te trimite mama tocmai în capătul satului să aduci o găleată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îmbrățișa; în vis se întâmplă prima lecție de dragoste. Dimineață poți vedea cu ochi închiși până dincolo de orizont, poți asculta cântările heruvimilor, poți inspira toate câmpiile în luna mai; dimineața visul este o prelungire a imaginarului abandonat seara ca o pereche de ghete rupte: Subconștientul picioarelor goale seamănă cu magazia bunicului stau visele arhivate pe poliță după nevoi, după mărimi, după formă. El nu mai este; eu mă împrumut pentru o noapte, pentru două, apoi, dimineața, le așez în același loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu toate razele ce i-au băut apa din frunză. Îmbrăcămintea lui Petru, sărăcăcioasă, inestetică, demodă, uzată. Două cămăși albastre, un pulover de lână, doi pantaloni de uniformă, o vestă, un training negru, un veston bleumarin, o scurtă bej, o pereche de bocanci soldățești, toate înghesuite într-o valiză. Ea îngerul său albastru, el conturul din care Dumnezeu a decupat cu foarfecele lumina în prima zi. O suferință comună nu implică neapărat o iubire comună. Suferința poate avea o simțire comună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
scule. Prin dreptul lor, în fiecare dimineață, treceau grăbite picioare fără oameni spre rezervații de zi gara era cea mai mare rezervație a târgului, tramvaiul cea mai înghesuită; seara, tot prin fața ferestrelor, obosite, abia pășeau, ca niște orizontale ale nopții, perechi, două câte două, patru câte patru. Întunericul suprapunea incubatoare până în cer. Prin fereastră, Petru nu a reușea să o zărească. Din dreptul magaziei s-a auzit un foșnet, cineva era ascuns în penumbră. Speriată, s-a prăbușit în pat. Spaima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-mi chiloțeii. Dacă mă lași să-ți pup puța, îți dau patru sute... Uite, ține cinci și lasă-mă să te fut puțin. Stropii de transpirație erau ca niște beșici pe fața buhăită de excitare, pe fruntea șifonată ascunsă după o pereche de chiloți, pe obrajii fleșcăiți ca niște mere putrede, pe buzele lăbărțate a animal în călduri. S-a îndepărtat puțin, s-a apropiat din nou, iar s-a îndepărtat îi era frică. A stins becul, l-a aprins, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de asemenea. Șiruri de băieți coborau dealurile Cătălinei prin rândurile de vie, traversau șoseaua și apoi, tot prin vie, până la Naslău. Podgoria crea o stare de eliberare, podgoria era locul unde cei mai îndrăzneți se simțeau în tot largul. Tinerii, perechi, se iubeau pe sub butucii de vie. Petru nu putea rata libertatea de a-și bucura inima pe furate. Se cățăra în zarzărul din fața dormitorului și privea pe fereastră. Camera era aproape goală, fetele, amestecate ca bobițe de tămâioasă, dădeau aromă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fi unul la absurditatea de a o împarte la doi. Petru a scrijelit oglinda până a curs sânge albastru ca dintr-o rană deschisă în cer. Petru a înțeles că două însetări nu sunt identice, cu atât mai mult două perechi de semne. Pocnea viața din toate arcurile arlechinii târgului săreau până dădeau cu capul de obloanele cerului; se extindea viața ca o pecingine peste luciul izvoarelor cerul bolnav de vărsat de vânt își lingea bubele; se îmbiba viața în pansamentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
chemare la înec. Se trezea mereu la 4. Desculț, pe neatinse, pe nevăzute, pe nesimțite, trecea pe lână plantonul ce depănușa vise, pe lângă rastelul cu 21 de morți aliniate după o ordine de bătaie aleatorie, pe lângă stativul cu 21 de perechi de bocanci (aveau tocurile tocite, cuiele perforau inima). În spălător, 20 de oglinzi paralele, două câte două. Fereastră sau mormânt, nici o diferență. Și apoi ce mai contează cine trăgea zăvorul? Fiecare trecere ascundea atâta cât să scormone o cârtiță. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
zborul ca pe o urmă de înger. Deasupra pământului, catapetesme fără sfinți; dedesubt, frânturile de nimic râvneau nimicul: Dumnezeu împărțea vouchere în icoană. Petru era piesa de puzzle cu muchiile tocite. Privea pe fereastră: zăpadă, pe sub zid, un om, o pereche de ghete, pași. Cine era acel individ, cu ce era încălțat, spre ce i se îndreptau pașii nu interesa pe nimeni; urmele imprimau misterul, semnele se priveau din semne și era îndeajuns. Dacă acele amprente erau făcute sub o fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
este acela al păcii pe care englezii au încheiat-o cu Franța spre sfîrșitul războiului de succesiune a Spaniei. Nici miniștrii împăratului Iosif, nici cei mai mari filosofi, nici cei mai abili politicieni n-ar fi putut bănui că o pereche de mănuși ar putea schimba destinul Europei și totuși, chiar așa se întîmplă. Ducesa de Marlborough îndeplinea, la Londra, funcția de Mare Doamnă a reginei Anne, în timp ce soțul ei culegea, în campaniile din Brabant, o dublă recoltă de lauri și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
victoriile sale, creditul soției lui. Partidul Tory, care li se opunea și care dorea pacea, nu avea nici o putere, în vreme ce Ducesa era atotputernică pe lîngă regină. Ea își pierdu însă această favoare, dintr-o cauză destul de frivolă: regina comandase o pereche de mănuși, iar Ducesa își comandase și ea niște mănuși în același timp; nerăbdarea de a le avea o făcu să o grăbească pe mănușăreasă să o servească înaintea reginei, în acest timp, regina își ceru mănușile comandate; o Doamnă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Ceasornicarii vor căpăta bani ca să meargă la Chicago și să-l găsească pe „Mr. George, Mrs. Flory’s husband“, domnul George, soțul doamnei Floare, pe care să-l aducă la New York să-l cunoască și el, domnul Bailey, pe capul perechii de nebuni din fundul lumii În stare a străbate, nu Împreună, ci pe rînd, jumătate din planetă doar cu credința că le va fi mai bine. Pe smintita smintitelor o avea sub ochi: fugise din casa părintească fără ca bărbatul ei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dintr-Însele o Însoțea și se minuna mereu țîțÎind din buze cum de pot exista doi orbi care mai și stau față În față și conversează de parcă nimic nu li s-ar fi Întîmplat. Tanti Emma luase cu ea două perechi de ochelari pe care a ținut să mi-i arate. Unii erau de vedere, Îi purtase cînd mai zărea cîte ceva și spunea că o ajutaseră mult. A doua pereche avea o ramă metalică subțire. Erau ochelari fumurii, Îi purta
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
s-ar fi Întîmplat. Tanti Emma luase cu ea două perechi de ochelari pe care a ținut să mi-i arate. Unii erau de vedere, Îi purtase cînd mai zărea cîte ceva și spunea că o ajutaseră mult. A doua pereche avea o ramă metalică subțire. Erau ochelari fumurii, Îi purta, spunea dînsa, ca să nu i se vadă ceața albă de pe ochi. Chiar și În casă, unde se descurca destul de bine, le știa pe toate unde se găsesc de o viață
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
verde, iar de Pișcari cea galbenă. E satul părin ților mei care mă trimiteau aici vara, pe cîte o săptămînă-două, la mama Maria și moșu’ Ștefan Ruba, la altă mamă Mărie și la moșu’ Ioan Costin, adică la cele două perechi de bunici. Ajungeam uneori și iarna la ei În sania trasă de cai, bine ascuns sub dune pufoase, cu cărămizi Încălzite la picioare. Cocișul mîna cu băgare de seamă prin Pădurea Cerha tului. Luneca o vreme Încet. În sanie se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fata netămăduită, care ascundea, după ei, cine știe ce păcate negre la cei doisprezece ani ai ei, pentru că, după cum predica o cumătră, „diavolu’ se strecoară și-n dosu’ icoanelor din casă, dacă nu le pui pe peretele de la răsărit!“ Căruțele, bicicletele și perechile de picioare tefere continuau să aducă pelerini În „satul cu Minunea“. Ar fi făcut și trenurile același lucru, dacă n-ar fi fost trase pe linie moartă În gările de șină largă și În gările decovilelor. Lumea Începuse să sosească
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
altfel) a intrat În vreo biserică din Cluj, spre a mulțumi că, În sfîrșit, băiatul ei care e... În fine, așa, dar e și deștept, cu multe cărți și tot atîtea aiureli la cap, a dat Dumnezeu să-și găsească perechea și să intre și el pe deplin În rîndul lumii. Și uite așa, cînd nu te mai aștepți, cărțile ce nu se termină cu moartea personajelor sau care nu continuă cu eterna căutare a Graalului se Încheie cu o nuntă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aude chemat conspirativ: — Pssst! Vino-ncoa, frățioare! Îl sîsÎia un țigan cu căruța cu sticle goale oprită la mar ginea trotuarului. — Ce e, bre? Întreabă vecinul. — Păi, ce fel de nuntă e asta cu patru lumînări? Ce, are ăștia două perechi de nași? Păi da, explică amicul, că ăștia-s din Ardeal, de acolo, din nord, unde se agață harta-n cui. Adică de acolo, știu, făcu țiganul lămurit, arătînd cu mîna spre nori. — Da, da, chiar așa, frățioare, sănătate! Prin
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să intrăm aici în detalii. Ce doresc să subliniez este următorul lucru: Dan Brown provoacă prin cartea sa o răsturnare cu 180 de grade a „modelului magdalenian”, ucenica lui Isus jucând nici mai mult, nici mai puțin decât rolul de pereche feminină, de soție a lui Dumnezeu-Isus. Vom vedea mai târziu cum mi se pare că trebuie interpretată, în realitate, această aparentă propunere de „hyperdoulie” a Magdalenei. Pentru a baliza traseul paginilor următoare, mă mulțumesc să spun deocamdată atât: între imaginea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]