4,527 matches
-
Th. Körner, din care traduce mai multe poeme, după cum în romantismul baladelor istorice se regăsesc ecouri ale lecturilor din Uhland. Sonetul ocupă, ca formă de exprimare, un loc important în creația sa, unele compoziții de acest fel situându-se, ca perfecțiune a elaborării, alături de modelele clasice ale literaturii noastre. Meditația în fața vieții trecătoare, cu puține bucurii, ca și pioasa reculegere în fața divinității atotcreatoare întregesc aria de cuprindere tematică a acestei poezii. „Feeria în trei tablouri” Ileana a cunoscut o singură montare
BORCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285816_a_287145]
-
află deplinul înțeles” - Partid) se alătură, într-o lirică hibridă, inegală, ecourilor blagiene abia disimulate („Stau și ascult roata sevei / Și semințele încă plesnind”). În alte volume, Nopțile de zburător (1977) sau Ce oră bate în Univers? (1983), poetul caută perfecțiunea formală, paralel cu o anume adâncire a temelor inițial abordate convențional. Melancoliile vârstei se exprimă adesea în tonul baladesc păunescian: „Prea mult, iubito, ne-am jucat de-a umbra,/ Și de a fi, și de a nu mai fi”, sau
BALAHUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285565_a_286894]
-
dinamică proprie. Acestea au un caracter constant și diferențiază persoanele. În sens general, tipul (gr. typos = amprentă, caracteră are următoarele accepțiuni care sunt (P. Foulquié și R. Saint-Jeană: aă reprezintă modelul ideal care reunește, În cel mai Înalt grad de perfecțiune, caracterele esențiale ale unei anumite categorii de obiecte; bă este ansamblul de caractere distincte ale unei anumite categorii de obiecte la care ne referim; că desemnează individul, persoana, reală sau imaginară, constituind un exemplu particular al unui tip ideal sau
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și interesele mele, cu convingerile și nivelul meu de educație și cultură, cu forța voinței și a caracterului meu. Eu rămân ceea ce sunt din punct de vedere constituțional. Ceea ce doresc să fiu, ca aspirație, este o chestiune de devenire, de perfecțiune, În funcție de posibilitățile mele, de circumstanțele vieții care mi se oferă, de modelele de referință. Clasificarea tipurilor psihomorale Din cele de mai sus rezultă faptul că În psihologia morală se pot distinge tipuri umane specifice. Această Încercare datează Încă din Antichitatea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mereu creează numai bine. Astfel cum tot ce voi numiți păcat, Distrugere și rău E Însuși elementul meu”. Spre deosebire Însă de Mefistofel, personificarea pulsiunilor tenebroase ale inconștientului, Margareta este simbolul virtuților morale ale frumosului și binelui, al purității și perfecțiunii, pe care Faust le vede În felul următor (J. W. Goethe, Faust IĂ: „Frumoasă-i, Doamne! ce copilă! N-am mai văzut asemenea făptură. Are virtuți desigur, fără număr Roșeața buzelor și a obrazului lumină Să nu le uiți o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
planul general al psihoterapiei. Ne vom ocupa În continuare de aspectele privind căile restaurării psihomorale a persoanei umane. Terapia morală nu Înseamnă numai restaurarea ființei căzute. Ea reprezintă un efort permanent al persoanei de Înaintare către starea de desăvârșire, către perfecțiunea morală pe care o dau virtuțile. Considerată din acest punct de vedere, terapia morală ne apare cu un cadru lărgit, ca o acțiune psihomorală permanentă de care persoana umană trebuie să fie mereu preocupată. Prin aceasta, ea devine o conduită
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ta În acord cu restul existenței”, afirmă N. Ionescu. Orice mântuire aduce mulțumirea pe care o dă liniștea și echilibrul sufletesc prin acordul persoanei cu ea Însăși, dar și cu lumea. Fiecare doctrină morală prescrie formele sale de atingere a perfecțiunii ființei umane ca soluții. Toate au În centrul lor un model exemplar la care fac referire. Pentru Socrate, calea de dobândire a fericirii, a Împlinirii omului, o dă cunoașterea de sine. Aceasta conduce În final la obținerea stării de sophrosynè
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și Îmi deschide perspectiva acestei Împliniri este iubirea. Niciun act de restaurare psihomorală a ființei umane nu este posibil decât prin iubire. Iubirea este cea care apropie și Împlinește ființa, dându-i un rost și ajutând-o să Înainteze către perfecțiune. Aceasta este semnificația psihoterapiei morale. 31 ÎMPLINIRE ȘI EȘEC Sensul vieții Orice persoană Își revelează sieși și celorlalți propria sa natură, prin modul În care Își folosește și realizează propria viață. Viața este replica persoanei, a modului de a gândi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
evaluare axiologică a individului, raportat la modelul arhetipului suprem, al Persoanei lui Dumnezeu - modelu: Tatălui. În această Întâlnire, sunt puse față-n față două conștiinței: Conștiința mea, a persoanei umane, și conștiința divină, a Persoanei lui Dumnezeu, arhetipul suprem, modelul perfecțiunii morale. Conștiința mea este conștiința persoanei umane, cea care mă judecă și mă apără, sau mă mustră În fața mea sau a celorlalți. Ea acționează pe tot parcursul vieții mele și mă Învață să deosebesc binele de rău, ceea ce este permis
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
morală. În mod egal, conștiința perversă, care Îl trage În jos, Îl Împinge pe om la lucruri și fapte imorale, reprobabile. El va trebui să lupte pentru a-și regăsi condiția originară a ființei morale. Idealul moral este dat de perfecțiunea sufletească și morală interioară, condiție a Binelui, Aceasta va face ca omul să se apropie de arhetipul suprem și astfel, să devină propriul său stăpân. 35 UMANISMUL CA DOCTRINA PSIHOMORALĂ Cadrul general Prin intențiile sale, doctrina umanistă se dorește a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mai Înainte, a eroismului și a tragicului. Ele sunt inseparabile și trebuie considerate ca părți ale umanului, ca o morală a bipolarității, În care se reflectă natura complementarității dialectice a persoanei umane. Din acest motiv, orice acțiune psihomorală urmărește atingerea perfecțiunii, a sublimului În care omul se regăsește pe sine ca ființă plenară În confruntarea sa cu lumea, pe care aspiră permanent să o stăpânească și să o depășească. Mitul prometeic concentrează În el sinteza tendințelor umanului, care reunesc pasiunile inimii
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
exterior, care instituie ordinea lumii prin forța, claritatea și rigoarea rațiunii. Ambele idei despre om sunt complementare. Ele subliniază valoarea umanului, pe care-l plasează În centrul lumii ca pe un „punct de referință” În care se concentrează parcă Întreaga perfecțiune cosmică. Cel care vede și Înțelege această sinteză este Sophocle. Pentru el omul devine „replica și stăpânul lumii”. Este imaginea prometeică a celui care a Învins și stăpânește Întreaga fire, așa cum o spune mulțimea corului În fața cetății la Theba (Sophocle
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
aparte): Vorbe! Nimicuri... Selena: Muzică, poezie dar Hiroșima și Nagasaki? Cosmon: Selena, tu ai văzut numai ce greșeli au făcut oamenii. Nu este drept! Halley: (către Soare și planete): Priviți oamenii! Priviți-le chipul. Spuneți unde ați mai întâlnit atâta perfecțiune? La oameni. Dacă nu, de ce ați venit la Soare luând chipul OAMENILOR? Gigel: Tu, Selena, trebuia să răsari la locul tău. Ce o să-i spun lui ML? Și apoi așa vorbești tu despre tatăl tău? Selena: Cu vorbe l-
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
bordură, iar mașinile trec pe alături. Cadillacuri verzui, Tornadouri roșii ca focul, Lincolnuri care Înaintează cu gurile deschise, toate impecabile. Cromul scânteiază. Capotele lucesc. Nici o pată de rugină pe nicăieri. (Ceea ce Îl uimește Întotdeauna pe Milton la negri contradicția dintre perfecțiunea automobilelor lor și gradul de paragină al caselor.) ...Dar acum mașinile strălucitoare Încetinesc. Geamurile se coboară și fetele se apleacă să converseze cu șoferii. Se cheamă unii pe alții, se ridică fustele - și așa minuscule - și câteodată se vede câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se adauge la numărul lor: a o sută șaisprezecea Carte Fundamentală, cu un alt nume grecesc, lung, pe copertă: Stephanides. Asta pe când eram tânără și plină de vise mărețe. Acum am renunțat la orice speranță de faimă durabilă sau de perfecțiune literară. Nu-mi mai pasă dacă scriu sau nu o carte importantă. Vreau doar să scriu una care, indiferent de neajunsurile ei, oferă o mărturie asupra vieții mele imposibile. Viață care, În timp ce așezam cărți pe raft, Începea În sfârșit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu venea? Oare pățise ceva? Aflase cineva de situația noastră deja? Afară, la intrarea elevilor de la parter, Mihail avea treabă. Țipa la cei din jurul lui să lucreze mai repede și mai bine. Rampa era aproape gata, dar Mihail vroia întotdeauna perfecțiunea. Erau elevi peste tot cu ciocane în mână și cu unelte pe care nu cred că știau să le folosească, dacă era să mă iau după modul în care se uitau la ele. Un zgomot incredibil trona în curtea interioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la toți să înceteze și, foarte rapid, zgomotul se estompă și se pierdu în aer. Toți răsuflau ușurați și se așezară pentru a-și trage sufletele. Ba nu e bun așa, Corvium! E foarte bun, Mihail. Nu avem nevoie de perfecțiune aici. Trimite-i înăuntru, la celelalte scări. Ți-aș propune să pui rampe la scările profesorilor. Sunt la egală depărtare și de corpul A și de F. Ai dreptate, zise el gânditor. Trimite pe cineva să se ocupe de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în ultimă instanță decăderea moravurilor, a in spirat unor spirite așa-zis „elevate“ nostalgia trecutului și le-a îm pins să respingă noutățile, chiar și în literatură... Dar asta e o insultă, se cutremură Vipsania. Istoricul continuă: — Se pare că perfecțiunea marilor secole trecute, odată reali zată conform limitelor omenești, i-a obsedat pe cei veniți prea târ ziu pe lume... Vipsania se încruntă. Ce vrea să spună? Titus Livius adaugă suav, încântat de nemulțumirea pe care le-o va provoca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fii curajos în aceste condiții. Se întreabă apoi de ce totuși astăzi se simte mai scârbit ca în alte dăți. Poate pentru că nu participă activ. Când arbitrează în arenă privește luptele doar sub aspect tehnic, cu un ochi profesionist. Caută atunci perfecțiunea. Astăzi însă, nesiguranța zilei de mâine îl face mai sensibil. Se întoarce către Pusio: — Ce trebuie deci să fac...? Un vuiet surd și ritmic ca talazurile mării îl întrerupe. — Ce-i asta? întreabă călărețul, ușor alarmat. Rufus ciulește și el
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
copil pe lume. Preocupată doar să-și crească progenitura și să țeasă. Nu e de mirare că bărbată-său se ocupă în timpul liber cu traduceri din grecește și compune comedii! Să trăiești zi de zi lângă un asemenea paragon de perfecțiune umană n-are cum să fie ușor. Și nici plăcut. Noaptea cu siguranță, când se strecoară în pat lângă ea, o aude șoptindu-i: „Hai să ne facem datoria față de imperiu și de bunicu’!“ Imaginea plăsmuită îl înveselește peste măsură
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
chiar în componența conceptuală a creațiilor artistice contemporane, urâtul însumează calitățile unei teme fundamantale atât în existența pur cotidiană (mascat sau accentuat de banalul experiențelor umanității) precum și în artă (cunoscută în special ca definiție a tot ceea ce tinde către desăvârșire, perfecțiune prin nenumăratele sale ramificații). Manifestația urâtului în conștientul omenesc iși are rădăcinile din cele mai îndepărtate ere ale evoluției noastre,transpunerea lui sub forma unui motiv literar sau drept una dintre esențele umane reprezentând doar o revoluție în special de
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
Geraldine cu una ca mine? Nu e vorba că aș disprețui-o (până la urmă e una dintre puținele persoane care m-au tratat întotdeauna ca pe o ființă umană) doar că nu mă pot abține să nu fiu intimidată de perfecțiunea ei. ― Sigur că nu, a spus Geraldine. Prostia aia nu începe mai devreme de 10.30, așa că o să trec să te iau pe la 10. Ce zici? Zic că e fantastic, așa că iată cum stau acum în sufragerie, răsfoind paginile unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dă părul pe spate și spune: ― Crede-mă, arăt groaznic. Dar îi face plăcere ce i-am spus, pentru că, la fel ca în cazul tuturor fetelor ca scoase din cutie, și la ea există o masă dureroasă de nesiguranță dincolo de perfecțiune, și atunci îi place să audă că este frumoasă; o ajută s-o și creadă. ― Deci ce s-a întâmplat aseară? ― O, Doamne, se vaită Geraldine. Dimitri m-a scos la cină și am băut atât de multă șampanie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
s-a întâmplat după aceea, la ce a spus Brad, pentru că de fiecare dată când mă gândesc la asta, îmi năvălesc în minte tot felul de gânduri pesimiste, și nu vreau să meargă nimic rău, nu vreau să zdruncin această perfecțiune. Nu acum. Dar a fost bizar. Bine, vă spun. Vă spun. Stăteam la o masă în barul de la Mondrian, la lumina lumânărilor care arunca umbre pe figurile oamenilor frumoși - dar nici unul mai frumos ca Brad, cel puțin nu după părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
el, „nu era mai mare decât un deget de-al meu, nu puteam să-i contemplu rădăcinile delicate, frunzele și capsulele fără să simt o profundă admirație. Ar putea aceea Ființă care a plantat, a udat și a adus la perfecțiune, În ținutul acesta uitat de lume, un lucru care pare așa de lipsit de importanță, ar putea ea să nu ia În considerare suferințele pe care le Îndură și situația În care se află o creatură făcută după chipul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]