12,831 matches
-
încăpere separată a casei modeste în care am fost generos găzduită, deja îmi este mai bine. Constat cu plăcere că de fapt tot ceea ce este prin jur e foarte vechi. Cum mă aștept să fie și firav, găsesc uimitoare starea perfectă în care se află obiectele și parcă acestea sunt chiar mai rezistente, poate indestructibile. Mai ciudat este indianul, întors cu spatele. Face yoga. Poate ar fi bine să nu-l deranjez. Pe de altă parte, cine gândește cum trebuie, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vezi realitatea adevărată, unde noțiunea de ființă își pierde înțelesul. Eu sper să tind spre un infinit de posibilități și să le cuprind pe toate o dată, dar eu fiind separat de ele, și în același timp parte a armoniei lor perfecte. Totul se vede roșu, o culoare sângerie, pe alocuri înnegrită de tot, ca și cum întregul spațiu ar fi un lucru sângerând cheaguri și eu aș fi în interiorul său, sub picăturile reci, grele și lipicioase, care mă obosesc câteodată atât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
găsești un loc, un rol pentru care numai el să fie potrivit, atunci ai armonie, o operă de artă. Spre asta tindem toți: să ne descoperim esența și să-i găsim absolutul. Iar despre a experimenta până a găsi mediul perfect: Atât cât să simți durerea, dar să nu te doară. Așa că găsim ce căutăm. Esența. A privi în ochi. Suntem făcuți pentru a primi universul, mare, infinit, dar nu-l putem pătrunde pe cel mic, iar ironia este tocmai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vorbi cu mine. Ui crede-mă, vei ști când o voi face. (Iarăși unei persoane ce vorbește fără să știe : Mă bucur că știi atâtea despre mine. Despre tine ce știi? Stare: furie, tăcere apăsată, gesturi, forme și figuri, sincronizare perfectă, forță extremă și mare, privire străpungătoare. Nu pot să fiu atentă să nu se întâmple lucruri neplăcute, eu trebuie să trăiesc cu cele plăcute. Soarele răsare pentru noi. Ce altă dovadă că ne iubește? A iubi soarele în deșert și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu ne plictisim și să nu uităm să luptăm pentru o lume mai bună, să nu uităm pentru ce au luptat strămoșii. Întocmai de aceea nemurirea e perfect să înceapă azi (și nu ieri ). Astfel încât în absolut, noi am fi perfecți pentru așa ceva. Și totuși momentul perfecțiunii nu va ține mult, dacă toți nu încercăm să înțelegem trecutul și să iubim viața. Înțeleg și concep, simt cum nu suntem vii, și de aceea murim. Ca perfecțiunea de care nu ne apropiem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
este neantul, neantul detaliilor până în cele măi mici forme. A trăi înseamnă a simți acele amestecuri de detalii care se confundă, și de a ne alege idealul. Atunci când vom fi reușit să-l atingem, fi-vom nemuritori ai unei clipe perfecte. Și you cannot achive imortality prin puterea gândului, spiritului, etc., ci doar prin norocul de a găsi o plantă magică. Așa că dacă nu există acea plantă, întrebarea se pune dacă există viață după moarte, Dumnezeu, sau dacă vom muri (și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nimic nu mișcă în mine. · Și știind că totul este rațiune, totul este biologie. Și citind o carte în carte, îmi amintesc: El era un împărat ce trecea drept ins de rând. Ea era o fată virgină, incredibil de frumoasă, perfectă. Iar el încrezut, ea mândră și sensibilă. Se văzură la o nuntă pa care ea o organiza, și de viitorul căreia depindea viitorul întregii sale familii. Timpul afară era dulce, se simțea firav când vremea se frângea în vântul săgeată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
invitație pe canapea. Îmi oferi un pahar cu apă, mă întrebă ce anume simt, îi spusei. Apartamentul său micuț de la etajul 6 al unui bloc înalt avea canapeaua cu spatele la hol și fața la geam. Perdeaua, covorul persan, prezența televizorului, vraja perfectă, plușul, privirea lui ce nu-mi provoca nici un fel de inhibiții, ci îmi mulțumea constant, acea nevoie de a fi cu el, potolită în promisiunea lui că așa fură urmate de un sărut, o apăsare fină pe buzele mele. Țineam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
rezista. Să știi c-ai reușit să mă liniștești. După această discuție mă pot duce de drag la serviciu. — Îmi pare bine că te-ai mai înseninat. Nu-ți mai face gânduri, gânduri, că n-are sens. Matei îi dădea perfectă dreptate mamei care reușise, prin discuția purtată, să-l determine că aibă încredere în sentimentele lor. Ceea ce-l frământa era faptul că el o dezamăgise chiar înainte de plecarea în Germania. Bine că n-apucase să-i mai spună și de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
făcut s-o iubească și mai mult și s o respecte gândindu-se cât de norocos este că a întâlnit o fată cinstită, sinceră și pură. — Uite c-am ajuns la destinație. Te-am plictisit cu pledoaria mea. —Deloc. Ai perfectă dreptate. Sunt de partea ta. În Sinaia, nu prea era multă mișcare. Au mers la hotel, au luat două camere, s-au spălat, s-au aranjat. Seara au cinat la restaurantul hotelului, au ieșit puțin la plimbare, apoi au mers
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
îi spune: Nu știam că ești o bună actriță. Un adevărat avocat, pe lângă o cultură generală solidă, pe lângă o ținută morală impecabilă, trebuie să fie și puțin actor pentru a influența instanța în sprijinirea adevărului pe care îl susține. — Ai perfectă dreptate. — Am dreptate și când spun că un șofer nu este bun, care în timpul când conduce ține o mână pe piciorul persoanei din dreapta sa, face aluzie Cecilia zâmbind la Matei care ținea mâna pe piciorul ei. Matei, prinzându-se, nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ești într-un moment greu peste care nu poți trece fără credință în Dumnezeu. Credința te va mântui. —Vezi? Asta este. După plecarea Leontinei, Natalia și-a făcut un proces de conștiință ajungând la concluzia că vară-sa a avut perfectă dreptate, deși cuvintele ei înțepătoare o cam deranjaseră. S-a hotărât să-și pună nădejdea în Dumnezeu, convinsă că poate o va ajuta mai mult decât doctorii. Leontina a trecut pe la Matei înainte de plecare. — Acum știu de ce mi-ai pus
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
în foarte scurt timp, dragostea vieții lui Marius, fiindcă el își dădea prea bine seama că nu există perfecțiune, căci, pentru firea umană, perfecțiunea este cea mai inaccesibilă și mai improbabil de atins virtute. Însă, în ochii săi, fata era perfectă, era o floare - prima floare cu adevărat admirabilă din viața sa! „Întreaga-mi viață, până acum, am fost un om rațional și cu capul pe umeri și am știut să aduc argumente pentru toate, însă, de când m-am îndrăgostit, parcă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în sufletul său, nu-și mai poate lepăda de pe el haina acesteia niciodată! Dragostea pentru o femeie, această ultima ratio mundi 1 a bărbatului, se pare, în cazul bătrânului despre care am făcut vorbire, nu mai semnifica demult acea ființă perfectă, inaccesibilă, complicată, misterioasă și greu de descifrat, despre care, de-a lungul timpului, mai toți scriitorii au amintit - ca și cel de față, de altfel - și care vor mai aminti încă, până când această îndeletnicire nobilă va dispărea în neguri de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
frumoasă, având formele cele mai încântătoare, pe care le are femeia în clipa când încă se mai îmbină cu cele mai naive gingășii ale copilului. Avea un minunat păr castaniu și creț, lăsat în valuri peste umerii săi de o perfectă rotunjime, o frunte ce părea a fi de marmură, obrajii făcuți parcă din petale de crin palid, tulburători de albi, o gură minunată, cu buze de coral, prin care vorba ieșea ca un tril dulce și zâmbetul ieșea ca o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
unul banal, ca atâția alții înaintea lui pe lume, pentru că avea oroare față de banalitate; banalitatea îi repugna. Așa încât, se gândi să facă o crimă aparte, una pe cât de teribilă, pe atât de transparentă. Silvestru punea la cale - pot spune - crima perfectă! Și, în felul acesta, ajunsese săși ocupe întreaga lui vreme, căci a fi criminal iscusit înseamnă a fi mare om de știință. În răstimpul ce a urmat, lucrând la el cu multă migală, diabolicul plan i se îndoia, i se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
udată de lacrimi fierbinți, de parcă acela ar fi fost cel mai sacru vestigiu dintre vestigiile pământului... Chiar dacă nimeni nu-l bănuia pe el ca fiind adevăratul asasin și chiar dacă el nu intrase la închisoare - căci așa se răsplătește o crimă perfectă -, amintirea fetei i se păstră mai vie decât niciodată în minte. O bună vreme rămase cu conștiința curată, deoarece credea hotărât că nu avusese deloc o alternativă mai bună de ales. Curând, însă, mustrările de conștiință și vedeniile cu ea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
alina afectuos deziluziile. În acest punct, însă, oarecum obosit și cu gura uscată, Osvald făcu o scurtă pauză, ca să-și tragă răsuflarea și ca să-și pună ordine în idei. Continuă: mi-aduc aminte că domnul Jorge Luis Borges definea biblioteca perfectă; eu aici, însă, voi opera prin tăiere: iluminată, solitară, infinită, incoruptibilă, secretă. Pe de altă parte, totuși, biblioteca îmbătrânește, însă eu nu sunt Istorisiri nesănătoase fericirii 115 deloc bătrân trupește, doar că, în forul meu interior, așa mă simt; și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ajungi să atingi acest pisc sacru și măreț al lucidității, poți fi pe deplin sigură că nimeni și nimic nu te va mai da jos de acolo. Vei fi ca un zeu! Iar această dorință (și cerință) reprezintă un sinonim perfect al vieții superioare, de care eu doresc, cu tot dinadinsul, să ai tu parte de acum înainte. Deocamdată, însă, nu se petrece nicidecum astfel, nici cu tine, nici cu ceilalți. Și totuși, dacă mă opresc să meditez un pic, să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
bârlogul întunecat, în care se găsesc de vânzare drogurile. Totuși, oricât de multă spurcăciune a-i vedea tu în faptul de a mă droga, eu n-am putut vedea niciodată în asta altceva, decât o plăcere fără margini, adică plăcerea perfectă. Am judecat totul logic, la rece, așa cum mă pricep eu: drogurile îmi provoacă pe loc fericirea, lipsa lor - nefericirea. Știam prea bine că a mă droga este cel mai prostesc lucru, pe care l-aș putea vreodată 186 Rareș Tiron
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
raportare la stările corporală și spirituală jaku sau "liniștea", proiectând în prim-plan dimensiunea psihologică a celor implicați în ritual. De asemenea, Sen Rikyu a stabilit un set simplu, compus din șapte reguli de bază, de fapt, instrucțiuni privind prepararea perfectă a ceaiului. El însuși afirma că este dispus să devină discipolul celui care ar putea să îndeplinească în chip desăvârșit aceste sarcini aparent triviale și nu ne este deloc greu să intuim aerul de falsă umilință care maschează ultimul enunț
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în etic și chiar în soteriologic. Să nu uităm, așadar, că ritualul elaborat al ceremoniei ceaiului provine din doctrina complexă a budismului zen, al cărei comandament central vizează contemplarea naturii interioare și armonizarea acesteia din urmă cu esența universală: integrarea perfectă a antropicului în cosmos. Epura insolitei simbioze chanoyu-zen este surprinsă în întreaga ei splendoare de unul dintre cei mai cunoscuți filosofi japonezi moderni, D. T. Suzuki, în eseul intitulat "Pictura, meșteșugul săbiilor, ceremonia ceaiului": "Acum, ascultăm sunetul apei care fierbe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de arcane legate de succesiunea anotimpurilor, învăluie artefactul nu pentru a-l ascunde, ci pentru a-i potența conturul, la fel cum trupul drapat de kimono devine mai irezistibil decât nudul vulgar. Mă surprind plonjat în transă de meditație, în perfectă comuniune cu obiectul contemplației și cu mediul care ne susține, fără autoritate, prezența fizică. Numai în Japonia, probabil, contemplarea unui cadou frumos ambalat este chiar mai importantă decât deschiderea lui (care nu se face niciodată în prezența donatorului). După cum tot
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
este norul suspendat între ființă și neființă, o trecere vaporoasă pe care nu știi dacă ai zărit-o aievea sau dacă ți s-a părut numai. Mă gândesc: poate fi numită frumoasă Keiko? Dacă frumusețea este tot una cu întruchiparea perfectei grații feciorelnice, cu siguranță. În Keiko, totul este început și promisiune, și aceea însă atât de vagă, încât ți se pare că, preț de o clipă, ai fost victima propriilor plăsmuiri. Femeia japoneză pare prinsă, pe vecie, în colivia translucidă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
adevărat mai mulțumită și mai împlinită în contururile propriei existențe decât surata ei occidentală, care are acces la pasiunea nestăvilită, la libertatea de acțiune, la posibilitatea de a-și ține în mâini propriul destin. Ah, îți spui, iată un exemplu perfect al acelui fatalism propriu sufletului asiatic, amor fati în plină acțiune! Este, și aceasta, adevărat. Totuși, mai mult decât atât, ne confruntăm aici, cred, cu un tip marcat de pragmatism generalizat, care însoțește modul de a gândi și de a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]