64,416 matches
-
prozei o altă șansă. Deșertul roșu este un roman soft, susținut în întregime de experiența tragică a lui Stelian Teodorescu din final. în rest, un povestitor talentat nesusținut de un arhitect experimentat al narațiunii și de un stilist fin al personajelor.
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
de formule și procedee de construcție și de montaj textual, cu inserții metatextuale, de poetică topită în fluxul narativ, un joc de adeziuni și desprinderi, de afișare a convențiilor epice, a unor toposuri descriptive, a unor moduri de portretizare a personajelor - totul într-o desfășurare de mare dinamism, când pe tonuri grave, când alert-jucăușă și ironică, parodică etc. De aici impresia de mozaic în mișcare, de răsfrângere reciprocă a imaginilor într-un univers mereu reverberant, instabil, fluent, cumva capricios, căci dependent
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
fluent, cumva capricios, căci dependent de amintitele impulsuri ale fanteziei prinse adesea într-un fel de automatism asociativ de elemente disparate, incongruente, apărute în orizontul scriiturii ca în virtutea hazardului. Și nu e deloc întâmplător că romanul debutează cu întâlnirea dintre personajul narator și ființa marginală a "omului cu perucă de comediant" care-l introduce în "refugiul" lui Goya, autor, cum se știe al celebrelor "caprichos", unde s-ar păstra lucrări ascunse, necunoscute ale pictorului; unul, așadar, din acele "locuri impracticabile", unde
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
cugetări fanteziste despre dispariție și inexistență. La alte pagini, apare "o zi cu vedenii" (mai toate zilele sunt, de fapt, așa), aerul se încarcă de imagini ale obiectelor, "viețile se agită în timpul furtunilor", când "destinul nostru migrează"; într-o după-amiază personajul presimte "aventura unei alte dimensiuni, el se arată dispus să "accepte toate vizitele și toate întâlnirile", vizitează un Luna-Park ce devine un fel de emblemă a lumii derizoriu-spectaculare ("trista și adevărata parodie a progresului uman"); altădată personaje adunate într-o
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
într-o după-amiază personajul presimte "aventura unei alte dimensiuni, el se arată dispus să "accepte toate vizitele și toate întâlnirile", vizitează un Luna-Park ce devine un fel de emblemă a lumii derizoriu-spectaculare ("trista și adevărata parodie a progresului uman"); altădată personaje adunate într-o încăpere au stranietatea figurilor de ceară dintr-un muzeu Grévin, reactualizând gustul suprarealist pentru manechine și aerul de pictură "metafizică" din tablourile unui De Chirico; cutare casă e "plină de fragmente de conversații diferite", iar aceste fărâme
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
spicuit absolut la întâmplare doar un mic număr de exemple ilustrative pentru acest univers de bazar obiectual și intelectual, în care secvențe de realitate se amestecă cu momente onirice, viul întâlnește inanimatul și mecanicul, un cuvânt poate căpăta consistență de personaj, textele își împrumută reciproc înțelesuri și reverberații sonore etc. În cele din urmă, se impune conștiința extremei precarități a tuturor lucrurilor, sentimentul că omul trăiește într-o lume absurdă, cu structuri dereglate sau ușor dereglabile, dezorientat și "pierdut" în labirintul
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
și cu ferestre pe care le poate deschide către miracol. Căci pe acest parcurs ne întâmpină la fiecare pas un spectacol de sclipitoare fantezie și inteligență, prin care Ramón Gómez de la Serna propune o suită nesfârșită de situații, scene, dialoguri, personaje de comedie absurdă, obiecte însuflețite de o viață secretă, peisaje impregnate de neliniște și melancolie... Într-un asemenea peisaj se încheie, simbolic, și romanul "omului pierdut", culcat în final printre liniile crezute moarte ale unei căi ferate, loc de repaus
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
secolul al XVII-lea, povestind "uimitoare întâmplări care-au avut loc în anul Domnului 1683 pe via Orso, la hanul lui Donzello". Și intri în "abisul" anului 1683, adică te-adâncești, coborî în trecut și în lectură. Unde dai de personaje care par să-ți vorbească pe mai multe voci și din mai multe puncte ale istoriei. Se coboară și literal în român, adică din hanul unde explodează epidemia de ciumă, cum se crede, catre subteranele române. E o scenă foarte
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
-ți vorbească pe mai multe voci și din mai multe puncte ale istoriei. Se coboară și literal în român, adică din hanul unde explodează epidemia de ciumă, cum se crede, catre subteranele române. E o scenă foarte comică, unde patru personaje se trezesc subit în... cloaca maximă. Depozitar al "vestigiilor" nu doar antic române, ci și contemporane. MN: Cum de ajung în halul ăsta? VZ: Ajung ghidați de niște planuri amănunțite. Întreg românul este o căutare pe bâjbâite: există un cadavru
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
criminalul. Detectivul nostru, Atto Mélani, spion la curtea Regelui Soare, se aventurează prin toate ungherele nebănuite ale hanului în căutare de indicii, pana cand descoperă un pasaj secret către subterane. Și-acolo începe un alt român, pentru că sunt introduse două personaje monstruoase, așa-ziși "căutători de relicve". Tipi care vânau, uneori dezgropau rămășițe pământești ale foștilor sfinți, adică foști oameni, deveniți sfinți, pe care mai apoi le puteau comercializa. Mari afaceriști! Ei bine, unul nu poate vorbi articulat, nu scoate decât
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
nu poate vorbi articulat, nu scoate decât niște sunete bizare, mereu aceleași, iar celălalt îi decriptează vorbirea oraculara, vorbind, la rându-i, într-o limbă care nu e nici italiană, nici latină, ci un amestec foarte hilar. MN: Sunt multe personaje? VZ: Multe. Dacă nu ești atentă, riști să le încurci, să le confunzi identitățile și profesiile. Francezi, italieni, englezi... Nici unul nu apare întâmplător, trebuie să urmărești ce spun, ce fac. Unul e muzician. Se numește Devizé și a trăit cu
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
degajă din ritmul obstinat de baș, din sincope și din refrenul care revine ("ritournelle"). Să fii atentă la aceste "baricade", pe care muzicianul francez le interpretează cu obstinație încontinuu, devenind el însuși un rondo, aproape. MN: Așadar, muzica e un personaj în toată puterea cuvântului. Se simte aici mâna lui Francesco Sorți, despre care am citit că a fost muzicolog. VZ: Da, sunt tot felul de citate și nu doar din muzică. Sunt salturi peste timp care-ți fac cu ochiul
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
aici mâna lui Francesco Sorți, despre care am citit că a fost muzicolog. VZ: Da, sunt tot felul de citate și nu doar din muzică. Sunt salturi peste timp care-ți fac cu ochiul. De pildă, la un moment dat, personajul care bolborosește ininteligibil, spune, înainte de a-și da duhul, ceva ce "interpretul" reda în latino-italiană (latino-română, în frumoasa traducere a lui Geo Vasile), astfele: "Că lacrimile în ploaie". Întreaga scenă și frază din final sunt citate din filmul Blade Runner
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
epuizează energiile nediferențiați într-un grup de mediu, într-un anturaj de circumstanță. Nu e nici mai furios, nici mai "calm" decât oricare alt tânăr extras la întâmplare dintr-un cămin studențesc, oricare din România. Aici se înscriu toate trăsăturile personajelor "nemulțumite", împreună cu codul, limbajul, stilul de viață: în comun, dar în comunul neinteresant, care nu poate fi un caz. Pentru cei care știu cât de cât ce înseamnă viața de student căminist, romanul lui Dan }ăranu e plat ca apa
Hoinăreli, trăncăneli and îmbrâceli by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12618_a_13943]
-
bine cum e cu hip-hop-ul și cu grunge-ul, dar scriu despre muzică și culturi alternative sau underground. Deficitul de proză pe această zonă se cere rezolvat, dar nu oricum. Altfel se compromite însăși demersul și, mai ales, conceptul. Faptul că personajele romanului sunt tineri fără căpătâi care pleacă dimineața chercheliți de la un chef trăncănind gratuit întruna, îl determină pe Andrei Bodiu să vorbească despre diferite chei de lectură: "E un (fals) roman de aventuri, e o oglindă "mateină" la început de
Hoinăreli, trăncăneli and îmbrâceli by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12618_a_13943]
-
din urmă se și citează: Eroul... este un portret, dar nu al unui singur om; e un portret alcătuit din toate viciile generației noastre, în deplina lor evoluție". Cercul intertextual se lărgește mereu. O linie narativă secundară zugrăvește destinul fratelui personajului principal, pictor talentat în tinerețe, a cărui viață a fost distrusă de KGB prin internarea forțată într-o clinică de psihiatrie, unde a fost tratat de o "disidență" pe care nici n-a avut-o; regăsim aici sugestii din Maestrul
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
care cred - onoarea, justiția, democrația (știu, sună pompos ca dracu'!)-, simt că am și eu mica mea dreptate: prea își bat joc mărimile zilei de tot ce înseamnă normalitate, generozitate, inteligență și bun simț. Caut de mai multă vreme un personaj care să întruchipeze în viața publică românească măcar o parte din aceste calități. Calitățile există, cu siguranță. Există, dar sunt prost distribuite: de-aceea, vei vedea adeseori oameni inteligenți completamente lipsiți de caracter, și proști plini de bunăvoință; savanți cretinizați
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
terminat și acolo!) printre oamenii simpli, printre locatarii blocurilor sau ai cartierelor mărginașe, cărora nu le-ar trece însă în vecii-vecilor prin cap să fie altceva decât sunt: oameni. Tot acest preambul riscă să micșoreze, și nu să mărească, imaginea personajului despre care mă gândesc de mai multă vreme să scriu. Cu atât mai mult cu cât nu e vorba nici de un politician, artist sau fotbalist, și nici de-un om obișnuit - în sensul categoriei pomenite mai sus. E vorba
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
comandant în ajunul unei bătălii decisive. Nu mă miră că la emisiunile ei prompterul televizoarelor înfățișează mesajele atâtor femei care-ar dori să-i urmeze calea. Ce-ar mai fi de zis? Că nu e totul pierdut, atâta vreme cât astfel de personaje vii se află printre noi. Că mai există speranța de a ne cuceri normalitatea, oricât de atroce ar fi asediile prostiei, nebuniei și lăcomiei. Că frumusețea poate salva lumea - spus-a Dostoievski -, iar bunătatea, întrupată și în vibrația stranie, în
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
din Florida condamnată la moarte pentru uciderea a șapte dintre clienții săi. Filmul nu face eforturi să-și ascundă partizanatul; el împrumută o tehnică tipică documentarului (vocea lui Lee, care explică și comentează imaginile) pentru a transpune spectatorul în proximitatea personajului. Pe de altă parte, nici nu alunecă în determinism: nu elucidează conduita lui Lee doar pe baza trecutului ei (abuz sexual în copilărie, sărăcie, alungarea de-acasă etc.), ci mai degrabă arată cum presiunile ce derivă din relația ei lesbiană
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
o privire retrospectivă, analitică, se dovedesc a fi purtătoarele semnelor destinului. Chiar dacă biografia lui Ludovic (Louis) Veghe (Nachtigal) seamănă pe alocuri cu cea a lui Toma Pavel, romanul nu trebuie citit ca o scriere autobiografică. Scriitorul se folosește de un personaj cu date biografice asemănătoare cu ale sale (origine semită, cam de aceeași vîrstă cu el, emigrat aproximativ în aceeași perioadă din România în Canada), pe care îl pune însă să evolueze în situații fictive dintre cele mai complicate. S-ar
A povesti și a înțelege viața by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12619_a_13944]
-
aproximativ în aceeași perioadă din România în Canada), pe care îl pune însă să evolueze în situații fictive dintre cele mai complicate. S-ar putea spune că romanul lui Toma Pavel este autobiografic la nivelul judecăților de ansamblu, al trăirilor personajului și al cadrului de desfășurare a acțiunii (sînt excelent surprinse realitatea bucureșteană din scurta perioadă de destindere care a urmat morții lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, primele semne ale noului îngheț ideologic de la începutul anilor '70, precum și elementele care făceau specificitatea societății
A povesti și a înțelege viața by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12619_a_13944]
-
zămislit ca să auzim și să înțelegem". Ea trebuie să rămînă neaprinsă pentru a ne reaminti că "duhul ne este îndărătnic, că rămîne orb la înțelepciune și că, din această pricină, Reîntoarcerea va fi nesfîrșit de anevoioasă și plină de durere". Personajul lui Toma Pavel face eforturi să își înțeleagă viața povestind-o. Viața lui, ca cele ale tuturor oamenilor, este o înșiruire de fapte accidentale, mai mult sau mai puțin glorioase (mai degrabă, mai puțin), de sentimente și de revelații intelectuale
A povesti și a înțelege viața by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12619_a_13944]
-
franceză, la editura Fayard, în anul 2003) și foarte bogat tematic, romanul A șasea lumină este departe de ceea ce s-ar putea numi o lectură facilă. Dimpotrivă, acțiunea sa destul de alambicată, întinsă pe două continente, și numărul relativ mare de personaje (chiar dacă, în scurta sa prefață la ediția românească autorul recunoaște că doar trei sau patru dintre ele contează cu adevărat în economia cărții), veșnicul balans � în maniera Umberto Eco - între un factual aflat la limita romanului polițist și spiritual, trimiterile
A povesti și a înțelege viața by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12619_a_13944]
-
și spiritual, trimiterile livrești și reflecțiile filozofice, însemnările eseistice, pot deruta cititorul indicîndu-i piste false de lectură. E drept, în buna tradiție modernă, finalul dă un sens unitar întregii structuri arborescente a romanului și restabilește coerența liniilor de legătură dintre personaje, care, la un moment dat, deveniseră imposibil de sesizat. De altfel, ultimele capitole, cele legate de presupusa infidelitate a Barbarei și revelațiile lui Louis asupra propriei căsnicii și, prin extensie, asupra propriei sale existențe sînt, în opinia mea, cele mai
A povesti și a înțelege viața by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12619_a_13944]