52,877 matches
-
profetică. Prin Al doilea mesager, am anticipat tot ce am trăit ulteorior. Întîi am scris și apoi am trăit ce am scris, sau, scriind o carte mi-am scris viața: dublă forță creativă. Romanul este forma prin care dăm spirit... pietrei. Visați în românește? Scrieți în franceză? Nu! Exact invers! Visez în franceză pentru că sînt atît de obsedat de această limbă încît atunci cînd o vorbesc o și aud: rostitor și ascultător. În schimb, scriu în franceză articole, eseuri, meditații. Am
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
de neștiințifică pe atît de vehementă, ajungîndu-se la un fel apodictic de a trata lucrurile, care nu mai admite nuanțe. Caut cu lumînarea în textul din Cronica acele noi dovezi sau măcar noi argumente în favoarea ideii nebune aruncate ca o piatră în apă de către dl Georgescu și pe care tot mai mulți înțelepți sar s-o scoată. Și nu găsesc decît un ton din ce în ce mai sigur și mai puțin doritor de replică pe care ni se cîntă trista poveste a poetului. Citez
Politizarea bolii lui Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16815_a_18140]
-
raluca așteaptă acasă în căutarea acaseiț/ să credem în cavalerism și onoare în lancea care se-nfige-n/ uriașii endemici și curge totuși sînge din coastele morii/ dar trebuie să fim încă de aici ca și cum am fi dincolo să/ curățăm piatra ca să putem întrezări stelele drumului:" (Imn 79). Unicitatea acestui proiect lirico-narativ are mai ales înțelesul de organicitate, de tot din care aproape nu se poate cita, nu se poate selecta. Semnificativă în acest sens e finalizarea majorității poemelor cu ":". Narativitatea
Poemele cărturarului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16821_a_18146]
-
Paris, dar în cu totul alte condiții de cât v-ați îmaginat sau ați fi dorit voi. Înainte de întrarea în Râmnic mă trezeam pentru a vedea trenul ce venea de la Ocnița și Ocnele Mari, făcând cruce la Râureni, fie spre Piatra Olt-Slatina-Pitești-București-fie spre Râmnic-Sibiu. Și dacă aveam norocul să fie bariera pusă, înseamnă că trenul trebuia să vină. Prilej de a se mai odihni caii iar eu să mă înfior fără să știu de ce ori de câte ori auzeam șueratul locomotivei înainte de barieră și
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
naziștilor fiind un paradox, întrucît și stalinismul și nazismul erau, de fapt, ambele contra democrației capitaliste, după cum s-a văzut ulterior. Cartea lui Ernst Nolte, apărută în 1989, cu puțin înainte de căderea cortinei de fier e, prin complexitatea ei, o piatră de hotar în istoria recentă a Europei secolului XX. Ea pune capăt unui fenomen, acela al supraviețuirii ideologiei totalitariste din Est; cînd un fenomen obscur se explică, el își pierde interesul, precum și atracția pe care o produce. Ca și Tocqueville
Marchizul în răsărit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16863_a_18188]
-
de fapt, încercînd să-i reliefez, evident, figura, față de a măruntului lui adversar. Ei, socotesc că asta am făcut. Nu i-am mințit în ceea ce privește sistemul de valori, pentru că aici, mă întorc iar la o obsesie a mea, sîntem pe o piatră de încercare. - Cînd sistemul de valori s-a bulversat, cînd au început valorile să fie întoarse pe dos și a apărut confuzia, care din păcate continuă la fel de vesel și astăzi? - Prima dată a fost după invazia rusească din 1944, că
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
prin natura viziunii și prin tonul său poetic, de o enormă puritate, și prin mișcarea lentă a lumii ei interioare, asemenea levitației din vis. Lumea sordidă și abrutizată, lumea aceea colcăitoare a mahalalelor unui imperiu secătuit și muribund, în care piatra, carnea și sufletele putrezesc deopotrivă, agonizează grotesc și exhală fără întrerupere miasmele agoniei și ale morții, se întrepătrunde cu lumea lăuntrică a unei conștiințe fragilizate, a unei sensibilități ultragiate și a unei aspirații irepresibile către puritatea eterului și către transparența
Spovedania unui înger by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16880_a_18205]
-
mai poți vedea nici cu lupa". PNȚCD a condus tot mai prost Convenția în ultimii ani pe care a manevrat-o cu ajutorul partidelor minuscule, dar cu drept de vot, PER și MER, partide care îi atârnă acum de gât, ca piatra de moară. Ecologiștii se urăsc între ei, iar dl. Weber, președintele PER, a găsit cu cale să declare că refuză să fuzioneze cu MER, motivând că partidul condus de dl. Marcian Bleahu are în frunte un fost informator dovedit al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
breaslă. Nu știu ca Păunescu să-i fi oferit, fie și provizoriu, un ungher în căsoiul său din Dionisie Lupu. Ar fi putut s-o facă, măcar sub formă de daune morale: în loc să fi promovat până la greață discutabila "Inscripție pe piatra de hotar", ar fi putut să dea citire mult mai expresivului manifest "Câinele de lângă pod". (în treacă fie spus, acest poem cuprinde și dramatic-premonitoriile versuri: "- Pleacă - i-am strigat intrigat -/ fugi, du-te acasă! - deși era cu totul vădit/ că
Problema spinoasă a yalelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16922_a_18247]
-
blocul de marmură a fost în mai mare măsură o colaborare, o negociere discretă, și într-o măsură mult mai mică o acțiune de forță. Dacă pînă acum comportamentul sculptorilor era unul autoritar, plecîndu-se, oarecum, de la premisa că blocul de piatră este doar o carcasă, un fel de temniță-sarcofag în care forma zace latent, așteptînd în mod pasiv momentul eliberării, de această dată s-a plecat de la prezumția formei explicite, a formei manifeste în materia brută care nu așteaptă decît un
Cărbunari 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16898_a_18223]
-
indivizi/ cred în culori - iubesc anumite culori)/...dar acești cunoscuți care împușcă casele albe/ pînă ne întîlnim îmi scriu eu primesc cărțile lor" (Cunosc oamenii care împușcă străzile albe). E o violență în efigie: "ghearele leului care nu mai fărîmițează pietrele pustiului/ și nu mai amenință picioarele miriapozilor în goana spre Fata Morgana/ ascultă de un stăpîn îmbrăcat în negru de un diavol îmbrăcat în alb/ înconjurat de animale blînde ridici o mînă deasupra celeilalte/ și desenezi un cerc de lumină
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
Elysée, fiind fetele unor mari potentați români. Amândouă fac cumpărături extravagante. Șei arăbești cu monograme de platină, colecții tropicale de fluturi, belciuge africane de aur de prins la nări, biciuști de piele bătute cu rubine la mîner, sau cu alte pietre scumpe. În România, la cîrma țării, era guvernul I. G. Duca. Amîndouă cheltuiesc în contul statului român. Îi cumpără cadouri grele și fiicei unui demnitar francez cu care se împrieteniseră,... c'etait trés moldave!... După aproape o jumătate de secol
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
ureche,/ o broască îmi iese din gură,/ o broască mi se-nfășoară în păr/ și râsul meu e un orăcăit de apă/ posedată de lună.// Am fost o dată eu/ un zeu primitiv,/ decapitat la piciorul trestiilor?/ Capul mi-e o piatră/ pe care apele au spălat toate liniile./ îngenunchez în mlaștină,/ căutându-mă în începuturi/ și dincolo de ele./ Numai mormolocii/ îmi alunecă printre degete/ și mi-e frică de propria-mi atingere/ ca de veșnicie." (Oglinda) Alunecarea rapidă din proza vieții
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
Șincai. Cu aceleași fervori și cu aceleași decepții. Și unul și altul și-au purtat "opera" în desagă, sperînd s-o vadă tipărită nu pentru ei, ci pentru cei pe care opera îi "atesta". Aveau, și unul și celălalt, vocația pietrei de temelie, a întemeierii construcției. Pînă la urmă, n-a fost o simplă similitudine biografică. A fost mult mai mult: un fel de coincidență destinală. Opera i-a omorît pe amîndoi. "Zidul neisprăvit", această metaforă a destinului și vocațiilor românești
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16974_a_18299]
-
a dreptul, de bucăți și rînduri întregi" - "imitație prin derivare".) Manualul e un genial exercițiu de stil, de digitație pe claviatura cuvintelor, încercînd toate combinațiile și epuizîndu-le efectele, o paganiniadă verbală, cînd jucăușă, ușoară, ca fulgul, cînd grea, apăsătoare, ca piatra, cînd plină de lirismul cel mai înaripat, cînd tîrîtoare, terestră, cînd mușcătoare și rea, cînd duioasă și mîngîietoare. îndefinitiv, două sînt zonele limbii în care lucrează cu asupra de măsură imaginația lui Arghezi: vocabularul și topica. El își are lexicul
Inutile silogisme de morală practică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17032_a_18357]
-
de rost. Comentariul călinescian, mai în verva că niciodată, constituie o fantastică punere în valoare a poemului lui Dimitrie Bolintineanu. Criticul montează cu măiestrie bijuteria și, tot admițându-i imperfecțiunile, le escamotează prin rostire, îndreptându-ne mereu privirea spre focurile pietrei prețioase. El ne seduce intelectual față cu spărturile, imperfecțiunile și lipsa de inspirație a unui însemnat procentaj din scriere. La nevoie, G. Călinescu nu ezită a inventa halóuri (verbale) pentru a ne fascina cu fantasme de-ale sale în jurul textului
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
rigurosului stil clasic și îndrăznind să abordeze, cale de 2h37', un unic subiect: arta actorului. În Londra secolului trecut, povestea unei tinere de extracție socială modestă, o fată cu un spirit amorf, cu un aer somnambulic, care devine, dintr-o piatră - o actriță adevărată; cum? cu ce preț? Dacă nu ești interesat, în principiu, de subiect, filmul te lasă absolut indiferent; altfel, ți se pare unul dintre cele mai pasionante filme care s-au făcut vreodată despre misterul artei actorului, despre
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
ajungând să cultive, la extrema cealaltă a registrului liric, un patetism artificial, aparent incompatibil cu temperamentul său. Dar acest patetism artificial impune respect prin ceea ce s-ar putea numi profesionalismul simulării și, mai ales, prin eficiența estetică. Poemul Inscripție pe piatra de hotar, de pildă, a ajuns un fel de șlagăr al poeziei românești postbelice și a făcut de multe ori să curgă câte o lacrimă pe obrajii unor cititori - sau ascultători - sentimentali: "Slav aș fi fost, de nu eram latin
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
trece pragul inhibiției ce se luptă cu sine, abia fiind în măsură a se înfățișa ca atare, prin grila imaginilor ce se vor dure. Frecvent însă ele se înmoaie sentimental, ca și cum gratiile s-ar transforma în vrejuri vegetale elastice, iar pietrele în mingi. Ironia însăși capătă un aer inofensiv, amabil: "Atențiune poate trece tot convoiul întregul convoi de cuvinte minele dedesubt stau cuminți o eventuală declanșare nu ar stîrni decît o ușoară adiere ironică o briză albastră de pescăruși ați împachetat
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
la bun sfârșit acțiunea de reevaluare a vieții literare de după război. Tenacitatea sa o amintește pe aceea a abatelui Faria, care cu o coadă de lingură a reușit să sape, în decursul a zece ani, un tunel prin zidul de piatră al temniței lui. Totul este ca la sfârșit Gheorghe Grigurcu să nu constate, ca și personajul lui Alexandre Dumas, că a calculat greșit direcția de înaintare... De ce nu este ovaționat un erou al revizuirii Indiferent cât de mult ne incomodează
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
soclu. Dar dacă te hotărăști să o pui pe un soclu, trebuie ca soclul tău să fie și el o operă de artă, încât să așezi două opere una peste alta, și nu ceva foarte convențional, un soclu mare, cu pietre sculptate, cu basoreliefuri, făpturi în bronz, de marmură și tot bazarul artificial socotit frumos, tot așa cum în jurul unui biet tablouaș se pune o enormă ramă care-l strivește, crezându-se că asta îl face mai interesant. El a înțeles foarte
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
nume). Locuințele erau de două feluri, în mediul rural: bordeie (și semibordeie) și de suprafață. Și unele, și altele, construite din chirpici și lemn, chiar și în cazul reședințelor boierești. Abia din secolul al XVI-lea începe să fie folosită piatra. Casele țărănești obișnuite aveau o singură încăpere, destul de mică și aceasta, servind drept adăpost atît oamenilor, cît și, uneori, animalelor, de care oamenii profitau și spre a se încălzi. Clădirile-anexă (hambare, grajduri etc.) sînt caracteristice inițial doar reședințelor boierești. Din
Cum trăiau românii în Evul Mediu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17083_a_18408]
-
a romanelor lui José Saramago și de cîteva versiuni franțuzești (toate, din anii '80-'90, căci și francezii l-au descoperit tîrziu pe cel mai celebru scriitor portughez de după Pessoa), mi-am făcut o anumită idee despre autorul Plutei de piatră și al Orbirii (a nu se confunda cu aceea a lui Canetti!), deși unele lucruri continuă să-mi rămînă neclare. Nu e în discuție valoarea operei romanești a lui Saramago. Premiul Nobel ce i-a fost acordat în 1998 este
Evanghelia după Saramago by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17101_a_18426]
-
cît negru sub unghie de soarta miilor de prunci ai căror părinți ignorau primejdia și pe care un cuvînt al său i-ar fi putut salva. Iată o opoziție la curent care nu mă tulbură deloc. Dar în Pluta de piatră, un cataclism rupe peninsula iberică de continent și o angajează în derivă spre sud. în toiul procesului de integrare europeană (și de pe urma căreia Portugalia a beneficiat imens), romanul lui Saramago a fost interpretat ca un protest anticomunitar. Pe bună dreptate
Evanghelia după Saramago by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17101_a_18426]
-
o fac, apoi R. N. mă anunță că marți voi avea Istoria lui Călinescu, în amfiteatrul Odobescu. Adela stă cu două bănci în fața mea și, privind-o cînd întoarce capul, nu disting nimic în ochii ei - atît de frumoși, mari pietre prețioase, verzi, în monturi de aur, apoi întîlnesc în hol pe Timotei - și pe Creția, pe care îl părăsesc îndată pentru Oana. După masă, cu Timotei și Țoncu la Zambaccian unde era și doamna Z. într-o lungă rochie roșie
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]