14,286 matches
-
faptul că am fost rănit, am ajuns și prizonier!” - mi-a fulgerat prin minte. Instinctiv, am vrut să apuc automatul, dar o mână ca un clește m-a oprit... „Fii calm, frate! Te-au lovit? Unde? Te poți mișca vreun pic?... ― Cine era? - a Întrebat Despina șoptit. ― Pe om Îl ai În fața ta, Despi - a răspuns Petrică, tot În șoaptă... Toți și-au Îndreptat privirea spre tata Toader. ― De ce nu ai trimis pe cineva dintre cei de sub comanda ta? - a Întrebat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Gruia - că din moment ce am descoperit cu ce se ocupă cu adevărat acest individ, să nu-l expulzăm din colectivul clinicii noaste, deși nu are pregătirea profesională necesară, ci să-l aducem la linia de plutire - adică să-l instruim un pic - și să rămână În clinică. Dacă l-am scoate, Securitatea nu va lăsa locul gol. Va găsi pe altul - posibil chiar dintre vechii membri ai colectivului nostru - care să-l Înlocuiască... Nu vreau să fac nici un proces de intenție, dar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Petrică. ― Cât de frig, cât de rușine, am intrat. ―Și te-ai așezat lângă sobă clănțănind din dinți până - În sfârșit - ți-ai revenit? ― Nici pomeneală, fiindcă bătrâna Dochița nu era o femeie oarecare. Ea era moașa satului și un pic de doftoroaie... Am uitat să spun că eram și vecini. ― Atunci? - l-a biciuit Petrică cu Întrebarea. ― A Început să-mi spună, așa, cu glas domol și sfătos: „Măi Toadere, de ce nu ești tu om de Înțeles? De ce o chinui
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fată mai frumoasă n-am văzut, Stăncuțo. Da’ acum știi tu ce urmează? ― Nu. Nu, știu doamna Lenuța - a răspuns țigăncușa, arătându-și dinții ca niște perle ce se Întrevedeau printre buzele pline și roșii... ― Trebuie să fii bărbierită un pic colo... jos... Așa se face la cei ce se operează de apendicită. Țigăncușa o asculta clipind des, ca și cum nu i-ar fi venit a crede ce aude. ― Și cine? - a Întrebat ea, ca speriată de lup. ― Este frizerul spitalului... Da
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
acum mi-am Întărit convingerea că ești un chirurg adevărat! ― Nu exagera, tati. ― Nu o spun fiindcă tu ești Despi, ci o spun ca cel prin mâna căruia au mai trecut și alți chirurgi... Acum, hai să ne odihnim un pic și apoi fiecare la treaba lui... * În cămăruța lui, Gruia revedea pentru a câta oară lucrările pregătite În vederea confruntării cu cei care vor hotărî dacă merită să urce pe treapta universitară următoare sau dacă mai are Încă nevoie de pregătire
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
au făcut cruce, mulțumind Celui de Sus pentru Îndestulare, Gruia și-a exprimat dorința: ― Scumpa mea, aș vrea să ieșim puțin În astă seară, fiindcă În ultima vreme am muncit fără preget și poimâine e ziua cea mai grea. Un pic de aer curat și de liniște mi-ar prinde bine. Și eu simt nevoia, fiindcă am stat mai mult În casă. Da’ să-i Întrebăm și pe ei dacă nu doresc să meargă - a arătat Maria spre bătrâni. ― Nici nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
idei, vrednice să intre în folclorul studențesc, Mircea Cartojan era un tip chibzuit și cumpănit, cu simțul sacrificiului individual pe altarul învățământului matematic, care nu numai că nu alerga, precum amicul Dobrescu, după fete, dar avea și o filozofie un pic misogină în această privință. A, obișnuia el să spună, când venea vorba despre colegele lor din facultate, ce-mi tot împuiați mie capul cu fetele?... Or fi ele bune la pat, dar matematica nu e de nasul lor!... Arătați-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ambiguitate a acestor vorbe îl făcu pe Victor să se înroșească ușor. Se putea, adică, înțelege că fata nu avea și alte motive pentru care să-i mulțumească. De scuze nu e nevoie..., adăugă ea. Poeții și matematicienii sunt un pic cu capu-n nori, draga mea! fu de părere Bianca Demian. Dar remarca ei fu urmată de o tăcere destul de stânjenitoare, de parcă s-ar fi adunat în acel loc ca să păstreze un moment de reculegere în memoria victimelor holocaustului nazist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ca la el acasă. Era un bătrân foarte înalt, uscățiv și cu părul albit complet, cu un aer demn și destul de distins, de fost funcționar în vreun minister interbelic sau ceva asemănător. Să ne scuzi, că la noi e un pic cam deranj, glăsui bătrânul, conducându-i printr-un mic coridor, unde se vedeau înșiruite pe lângă pereți teancuri de ziare îngălbenite și cărți, tablouri și o serie de obiecte de uz casnic. Tata s-a hotărât să dea jos din pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a accepta îmbătrânirea ? Sau să fie numai durerea veche că nu Justin, fiul lui, îi devine înlocuitor competent ? Atinsă din nou, struna asta dureroasă începe să vibreze cu o intensitate care se amplifică până la paroxism. Cu greu decide că un pic de mișcare i-ar face bine. Intră în vestiar și își schimbă din nou ținuta, de data asta în plăcutul costum de sport în care face alergări în parcul spitalului. Agenda deschisă pe biroul lui confirmă că îl așteaptă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
îi țineau fălcuțele înghețate: Ulaa-ulaa! Mamei i-a venit scul-sula! Tata ne cumpălă săni-uțăă! Când voi clește male, am să-l omol pe Îmbălatul Los! Mai încet, Dlagoș, că ne aude Petlișol și bunica! Vezi, dragă? Vezi?? Ceartă-i un pic, așa, mai bărbătește! Că pe cea mare o muștruluiesc eu... Văd și aud, aud și văd, dar chiar mâine le cumpărăm săniuță, ca s-o aibă tusșapte! Vai de pantalonii și de fundulețele lor! Cheamă-i de urgență în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
semnăturii promise îmi poți spune cine-i al treilea și în ce situație se află? Doresc doar câteva date dintr-o simplă curiozitate... și nicidecum să-ți zădărnicesc planul pe care-l văd deja conturat definitiv. O, da! E un pic mai înalt ca tine, puțin mai bine legat, ceva mai bine dotat, cu multă pasiune și de o tandrețe care amintește de amorezii medievali! O noapte cu el valorează cât un an de nopți cu tine... Bine, dar astea toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
viața trecută, nu și la cea viitoare... Înțelege, Iosefina! Însoțirea noastră ar fi o mare aberație! Eu sînt doar cu doi ani mai mare decât Sorina... Înțelege, Iosefina!.. Nu-mi pasă de nimeni și de nimic! Dar, omule, stai un pic!.. Tu ești plin de surprize... Tu însuți ești o mare surpriză pentru mine... După ce-mi turnași în scăldătoare parfum de trandafiri, de era să amețesc, după ce-mi făcuși pe suprafața apei acea inimă din petale de purpură, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Liz, că aproape acoperi huruitul tramvaielor, viermuiala străzii, cum crezi tu că o să fac sex cu tine?... Ei bine, chestia asta cu sexul mi se părea grozavă. Tocmai începusem să-l răsfoiesc pe Freud și puteam face acum și un pic de psihanaliză, luând ca material didactic spiritul lui Liz. E drept că spiritul ei nu era la fel de ispititor precum trupul, dar merita cercetat. Pentru mine era clar că Liz putea fi folosită și ca material didactic freudian. Ea, îmi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aflat că pe lume există și dicționarele explicative, după ce am priceput și care este rostul lor, primul cuvânt căutat a fost, ați ghicit, depravat. Nici nu știți ce piatră mi s-a luat de pe inimă. Dar am devenit și un pic bosumflat. Dacă aș fi știut ce înseamnă pe când eram doar un pici, i-aș fi înnebunit pe colegii mei de maidan cu aptitudinile mele precoce de macho irezistibil. Pierdusem o oportunitate rară. Mai târziu, aveam să fug de la o adunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
școală, dar am aflat că năpârca nu era pasăre, ci un fel de șarpe periculos. Nea Onuț era un om de poveste. Locuia singur și era cel mai bun prieten al copiilor. Nu știu de ce, dar omul îmi părea un pic altfel decât ceilalți. De pildă, obișnuia să iasă în fața blocului, în "țarc", într-un costum curios, de o culoare gri-deschis, cu dungi late și negre. Avea și o bonetă, în același ton, în vreme ce în picioare târa niște papuci ciudați, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că tremuram ca insul acela din fabula lui Esop, ca să nu încurc limba de pasăre cu limba de vacă, dar de fiecare dată Ucu era mulțumit și mă plătea și el, nu așa de generos ca doamna Valy, dar un pic de bun-simț aveam și eu, așa că nu mă plângeam. Când băcanul din colț m-a prins, într-un rând, de guler, și m-a întors cu josu-n sus, urlând ceva în genul "Împielițatule, dă-mi bilețelul de amor, că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
decât eram, și i-am spus omului că musai trebuie să-i suflu lui Ucu un secret pe care îl aștepta de mult, dar asta, știți cum e, numai între patru ochi, așa că ar face bine să ia soldații un pic pe loc repaus, la bucătărie, de pildă, până când eu îi voi șopti secretul. Dar civilul de ce, Dumnezeu, stăteau soldații sub porunca lui? nu și nu, că Ucu n-are chef de secrete, că trebuie să se odihnească, piciule drag chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
este, Doamne, Atotputernicule, speranța cea mare a noastră, acum și în veacul vecilor. Amin". Dacă ar mai trăi, probabil că bunicul ar înțelege că a sosit vremea unor rugăciuni noi... Altfel, toate-s vechi... A. 7 Când mai aveam un pic până la evadarea din copilărie, am fost copleșit, brusc, de un sentiment de panică. Pur și simplu nu voiam să evadez. Era ca și cum cineva m-ar fi aruncat din Eden. Mie mi-a plăcut atât de mult perioada aceasta a țâncismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
făcea timp și pentru o doamnă evlavioasă care, luată de grijile mari ale copiilor de la școală, nu putea ajunge la biserică, și tocmai de aceea îi vorbea despre cele sfinte când și pe unde putea. Adevărul este că eram un pic invidios pe doamna, așa că nu m-am dus un timp la biserică, așteptând ca preotul Alexa să-și facă timp și pentru mine, după slujbă, să mă plimbe pe ici, pe colo, ca pe doamna, dar asta nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vremea bărbătește. Ca mare confident al lui nea Onuț, nu se putea să nu particip la acest eveniment. Mi-am adus aminte că-l întrebasem pe nea Onuț unde fusese. Sincer, ca de obicei, mi-a mărturisit că poposise un pic la mititica. Am aruncat orgoliul meu de atotștiutor peste bord și am solicitat informații suplimentare. Mititica, m-a lămurit amicul, este un fel de vilă aflată într-o stațiune specială a unor foarte buni prieteni care se simt obligați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a deschis epistola, tata s-a încruntat și a aruncat către mine niște priviri de parcă... Oricum, erau niște priviri pe care nu le mai văzusem, nu prea știam cum să le interpretez, deși, sincer să fiu, simțeam în ele un pic de supărare, ba nu, greșesc, poate că era un fel de invidie... Nici mama n-a vrut să-mi spună ce-i cu plicul acela special. Cred că tata o câștigase inexplicabil pentru mine de partea sa. Tot Nineta m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a arătat jucărica, / Într-o noapte, la taifas,/ Fiind în pană de glas..." te asigur, n-o să mai auzi în veacul vecilor prin fața blocurilor sau... De ce nu și-a exprimat scumpul tău tătic bucuria față de acest premiu? Pentru că este un pic invidios pe tine; asta e. Ca fiu, cred că te doare atitudinea lui, dar trebuie înțeles, pentru că el, deși ar fi vrut, n-a fost premiat niciodată..." E de înțeles că mult timp nu l-am iertat pe tata pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
am zis, înțelegând în sfârșit totul, că moartea este o adevărată mană cerească pentru om. De-atunci nu m-am mai temut niciodată de moarte. Copil fiind, chiar îmi părea rău că nu voi putea supraviețui morții mele, măcar un pic, atât cât ține drumul de la capelă până la groapă, ca să aud și eu, în sfârșit, vorbindu-se foarte frumos despre mine, adică rostindu-se adevărul gol-goluț. Este o satisfacție deosebită să vezi atâta lume care o viață întreagă te-a ponegrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pur și simplu, să-l mai răsfoiască. Tăcerea devine jenantă. Nimeni nu se-ncumetă să interpreteze visul. Până și moderatoarea dezbaterii științifice, îngrijorată puțin de lipsa de apetit pentru provocarea unei furtuni de idei pe seama visului, pare să fie un pic nemulțumită, pentru că simt cum bate, puțin nervos, darabana, pe coperta cărțoiului. Dar nu deschide cărțoiul. Ciulesc și mai bine urechile, îndrăznesc să deschid ochii, pentru că simt apropierea unui triumf: Nineta va îndrăzni să tragă concluziile fără ca altcineva să riște formularea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]