5,484 matches
-
Neșterse așchii de speranță apoi un rând fiert la focul mic al zilei apoi, apoi, reversul medaliei iubire credință, așa ca dictatorii care vin și se duc ei la fel ca și bufonii mă fac să râd. Râsul plânsul, râsul plânsul Nichita vorbea de dânsul. Proștii încă râd... de ce am părul meu cărunt? Izvoare pecetluite febra părului, murmurul unui acord, surd...! De dragul amăgirii noastre nu rachetele ne rănesc noi ne spargem capetele, între noi. Referință Bibliografică: Limită / Petru Jipa : Confluențe Literare
LIMITĂ de PETRU JIPA în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352813_a_354142]
-
jalnic, dragă domnule! Se vede de la o poștă că sunt picături de interes, care otrăvesc petalele de trandafir... Cum Mărășteanu rămăsese ca un bleg cu buchetul de trandafiri în mâna întinsă și fără replică, pe doamna Virginica a podidit-o plânsul. Gândi că poate mai există un strop de sentiment în sufletul prostului din fața sa, prost, la care, descoperi cu uimire, că...tot mai ținea. Ce să-i faci?.. Inimă slabă de femeie care cedează în fața unui buchet de trandafiri. --Bine
SRL AMARU-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352832_a_354161]
-
în întunericul din care fasciculul radiază groază, lumina descoperă straniul. În povestirea sa muntele își exercită rolul de colector malefic al sufletelor nevinovate: “Era trecut de miezul nopții, iar noi ne pierduserăm prietenii în mijlocul unui lac din străfundul căruia auzeam plânsul, ca și cum cineva ar fi căutat să îi îndepărteze de noi.” Mihaela Drăgan concentrează acțiunea povestirii sale în spațiul unei biblioteci, într-o “zi frumoasă de martie”, când “soarele strălucea destul de puternic” pentru perioada în care autoarea și-a dorit să
„PAŞI ÎN IMAGINAR”, O INCURSIUNE ÎN IMAGINAŢIA FANTASTICĂ A STUDENŢILOR FILOLOGI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352986_a_354315]
-
ne-am întâlnit, Nu e nici o întâmplare, Că ne-am regăsit. Ne căutăm părinții, Plecați în Paradis, În limita credinței, Îi vedem în vis. Noi vom continua, În pace să trăim, Nimeni nu ne va lua, Dreptul să iubim. Nu plânsul ne e viața, Ci mersul înainte, Așteptăm iar dimineața, Prea Înaltule Părinte. 26 iunie 2006 Referință Bibliografică: Nu e vreo mirare / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 495, Anul II, 09 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
NU E VREO MIRARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354322_a_355651]
-
Iisus și gândul la viață viitoare, Mi-așează fruntea-n palme, de dincolo de geamuri. Mai pot gândi la tine ? Mă-ntreb și n-am răspuns, Mi-e frică să oftez de-atâta supărare, Cănd ochii mi se spală în urma unui plâns, Îi șterg cu amintirea ce-atât de rău mă doare. Copacii țin cu mine, dar eu nu țin cu ei, Lor cu singurătatea de toamnă le convine, Sunt prea blânzi caii rămași fără de șei, Sunt prea blânzi caii rămași fără de
POEM de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354342_a_355671]
-
lepădam păcate grele Prin jertfa sa m‐am ridicat Dorind să fug din cele rele Dar ca‐ntr‐o chingă mă țineau Întoarcerile la plăcere Chemându‐mă, atât de lin, Mierlos și tainic, plin de vrere. Am adunat și suferinți, Plâns, lipsuri și dureri amare Și mi‐au adus scrâșniri din dinți Păcate vechi, reci, secular L‐am cunoscut pe Dumnezeu Și Maica Sa cea iubitoare În zi cu soare și iubiri De semeni, țară și de floare M‐a îmbăiat
RENAŞTE PRIMĂVARA (POEZII) de LIGYA DIACONESCU în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354374_a_355703]
-
cu pas, înspre esență. Și fiecare pas, fiecare etapă, fiecare secvență sau subsecventa, adunate și clasate, oarecum tematic, în mai multe secțiuni (Prin capitalele lumii, Simfonie senzorială, Secvențe de la Festivalul George Enescu, Felurimi, Scrinul cu amintiri, Contraste. Spulber de vis, Plânsul bucuriei perfecte, Vârste și anotimpuri, Sevență la Balcic, Anotimpuri spirituale etc.) sunt fixate în crochiuri rapide - repere lirice, urme, semne, într-o înaintare fără sfârșit. Transcriem, deocamdată, primul pas: Un glob de lumină a aprins un copac fără flăcări. Soarele
DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354360_a_355689]
-
a anului (toamna), iar din ceea ce reușește să transmită acest sonet, din maturitatea lui filozofică, se pare că și poetul ar fi în vârsta a treia a vieții - toamna existenței. O poezie frumoasă, melancolică... Melancolia are și ea dulceața ei. Plânsul naturii e un plâns necesar, uneori folositor, o descărcare de energii acumulate în verile toride... Și omul plânge, după care apare liniștea... Lacrima oricărei tristeți a naturii este de fapt stropul de apă care va face ca un nou fir
PROF. GEORGIA LANDUR VINTILĂ. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354396_a_355725]
-
din ceea ce reușește să transmită acest sonet, din maturitatea lui filozofică, se pare că și poetul ar fi în vârsta a treia a vieții - toamna existenței. O poezie frumoasă, melancolică... Melancolia are și ea dulceața ei. Plânsul naturii e un plâns necesar, uneori folositor, o descărcare de energii acumulate în verile toride... Și omul plânge, după care apare liniștea... Lacrima oricărei tristeți a naturii este de fapt stropul de apă care va face ca un nou fir de iarbă să apară
PROF. GEORGIA LANDUR VINTILĂ. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354396_a_355725]
-
imagine artistică aceea a frunzelor, care, ”în amorțire”, privesc ”cu jale” potecile, ca pe mormântul în care vor intra ”îmbălsămate cu rugină”! Ramurile sunt „triste” pentru că vântul „strânge frunzele-n ponoare” și le presează în ”straturi veștejite”. ”Stropii reci”, ”amorțirea”, plânsul naturii, sugerează o înfrigurare a lumii materiei, dar și a celei spirituale, interioare. Seara ”grăbește”soarele către asfințit, alungă lumina, ca pentru a pregăti totul pentru intrarea într-o etapă de somn adânc, de retragere din dansul vieții vegetale, din
PROF. GEORGIA LANDUR VINTILĂ. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354396_a_355725]
-
torid, aprins... Muzicalitatea interioară a versurilor, dar și cea exterioară, impusă de rima specifică sonetului (abba, abba, ccd, dcc) creează un efect adormitor, oniric, specific retragerii din spectrul luminii, solar, și al intrării în cel al umbrei, al umezelii, al plânsului, ca descărcare energetică... Deși poeziile cu formă fixă sunt dificil de abordat, impunând, de multe ori, o încorsetare în rigorile schemei structurale, nepermițând zborul liber al ideilor ca în poeziile moderne, ați reușit, domnule Marian Malciu, un sonet sonor, nu
PROF. GEORGIA LANDUR VINTILĂ. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354396_a_355725]
-
lut, Departye ești, aproape cauți, Unul e Mickey, altu-i Mouse. Nu-mi fac iluzii, Don Juan E mort de trei sute de ani, Dar Don Quijote sunt mereu, Cu Dulcineea-n gineceu. Cum moare lupul? Pe ascuns. Nu se aud nici jale, plâns. Întreb și eu, răspunzi subtil, Un tra, un la, aproape tril. Dezvăluită de atlaz, Tu redevii o Șahrezad. Îmi spui povești în stihuri calme, Sunt aripi negre, aripi albe, De porumbel, de corb, de angel, Iubita mea mânca sparanghel. Dar
ROMAN TRE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354409_a_355738]
-
sânge am cuvinte în vine Și trebuie pe toate să vi le spun... Preaplinul din inima mea își revarsă Răcoarea, să stâmpere setea din ploi, Uneori mi-e câmpia atâta de arsă! Dorul de Munte mă cheamă înapoi... Vrea fluierul, plânsul, în brațe să-l strâng, Tainele lui ne-nuntite rămân, Ce liniște sfântă e-acolo în crâng! Peste ea, Doamne, fă-mă stăpân... EU VĂD CUVINTE Nici tu nu m-ai crezut, ți-aduci aminte Când îți scriam cu verbul
CARTEA CU FILELE NETĂIATE (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354430_a_355759]
-
și servea masa de prânz. Din receptorul telefonului se auzeau doar niște păcănituri și o voce feminină necunoscută parcă, pe care nu o putea înțelege ce spune. - Alo! Cine sunteți vă rog? Ridică el glasul nervos. Parcă distingea hohote de plâns. Deslușind aceste stări sufletești ale persoanei de la celălalt capăt al firului, prin corpul său au început să-l înțepe niște ace nevăzute. - Săndica, tu ești? Ce s-a întâmplat, iubito, de nu poți vorbi? - Mircea, abia reuși fata să murmure
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
sufletești ale persoanei de la celălalt capăt al firului, prin corpul său au început să-l înțepe niște ace nevăzute. - Săndica, tu ești? Ce s-a întâmplat, iubito, de nu poți vorbi? - Mircea, abia reuși fata să murmure printre hohotele de plâns. Mama este în spital într-o stare foarte gravă. - Ce a pățit? Pe Mircea l-au trecut fiori și o transpirație rece i-a umezit șira spinării. - Comoție cerebrală. Este în comă la serviciul de urgență. - Când s-a întâmplat
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
07 august 2014 Toate Articolele Autorului Și-n sufletul meu înmulțitu-s-au nebunii Doamne De prea frumoase deșertăciuni însetat-am foarte Ziua și noaptea grăiesc numai coșmaruri Fără nu măr lenevitu-m-au mângâierile muierii Loc n-am găsit plânsului meu Că beznă-i Doamne și-n mine Cu toate că stele prea multe-mi îngreunează pleoa pele O dar frica-i cel mai tandru instinct de con servare al speciei Al oricărei specii politice Hai la vot la vot la vot
EREZIA LACRIMILOR DIURNE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353881_a_355210]
-
prea frumoasă Sunt ostenit de-atâta regret pe care-l port pe-ai sufletului umeri de o vreme, dar inima mea încă mai speră, nu se teme și-ntâmpină râzând orice efort. E viața prea frumoasă ca să m-ascund în plâns. Trăiesc cu pasiune orice clipă chiar dacă cucuveaua sfârșitului meu țipă din iarna ce nămeți în jur a strâns. Sunt trist câteodată, dar nu dau îndărăt. Sar peste piedici ca în tinerețe. Ca lacrimile-n ochii mei triști să nu înghețe
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353936_a_355265]
-
ce-o să vină Cuvintelor frumoase, le va urma tăcerea! A fost poveste și iată se sfârșește Și prințul și prințesa s-au rătăcit pe drum, Se-mbată noaptea de-a teilor parfum E clipa despărțirii venită fără veste. De-atâta plâns și lacrimi și oftat, Privighetoare-n crâng, să cânte a-ncetat! Referință Bibliografică: Când tac privighetori / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 236, Anul I, 24 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile
CÂND TAC PRIVIGHETORI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354084_a_355413]
-
cu școala, cu parohia, cu pământul. Faptul că am rămas fără mama a făcut ca eu și sora mea să fim foarte uniți. Ea nu a putut suporta să rămână fără mine. Când am venit acasă, își pierduse graiul de plâns și atunci tatăl meu mi-a zis: Ori o iei și pe soră-ta, ori nu mai pleci nici tu. - Ați luat-o de acolo pe sora dumneavoastră? Tatăl a rămas în sat? - Am luat-o. Așa a vrut Dumnezeu
CU ŞI DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353012_a_354341]
-
de întrebări care nici nu aveau legătură cu scopul principal al interogatoriului propriu zis, sărind de la un moment la altul, aparent fără nicio legătură Nemulțumită, Silvia nu a mai putut respecta promisiunea de a nu interveni și a izbucnit în plâns. L-a privit pe procuror cu dușmănie, și-a șters lacrimile cu podul palmei într-un gest reflex și s-a repezit cu gura la el, aproape țipând: - Dar dumneata nu ai pic de milă, dom’le! Nu vezi că
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
mângâiat mâna liberă cu blândețe. Procurorul și-a luat lua grăbit geanta de pe patul de alături, ofițerul de poliție le-a salutat pe femei cu o ușoară înclinare a capului și, amândoi, s-au îndreptat cu mare grabă spre ușă. Plânsul și vorbele pline de năduf ale Silviei au izbucnit brusc în tot salonul, făcându-i să se oprească înainte de a apăsa clanța. Au rămas lângă ușă și au privit-o contrariați. Ea se adresa procurorului cu vădită durere în voce
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
o părere. Neînfrățite sfere, ca sânii unui nud, O clipă, te ascunde un întuneric crud, Zâmbești, culori, palete sub ochiul tremurat, Iar vălul cade liber, trăiești neîmpăcat. Din umbre crește cercul, ne înconjoară strâns, Același țărm așteaptă, același râs și plâns, Iar fulgerele toate se-adună la final, Îmbrățișați rămânem în gerul sideral. Fiecare are o boală, O coală, o oală, hanul lui Mânjoală, Dar înțelegerea-i limitată La două vorbe, una e lată, Exemplu -sus, jos, dreapta, stânga, Rotiri din
DUHULUI MEU, DIAVOLE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353133_a_354462]
-
o icoană Ca o lumină -ntre pereți de lut. DIN CÂND ÎN CÂND Din când în când să-mi spui câte-o poveste Cu feți frumoși, cu zâne și cu zmei, Și să mă porți spre albe creste Lângă tăcerea plânsului de miei. Să mă alinți cu roua dimineții, Când din pocalul primăverii curg Cuvintele ce le-au țesut poeții, Sub umbrele durerii, în amurg. Din când în când să mă săruți pe frunte, Să simt zvâcnirea clipei de apoi Și
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
promis. STRAI DE LUMINĂ Trecutul din umbră vulcanii i-a stins Sădind în cenușă reci boabe de rouă, Și-n arca iubirii cuvintele-au nins Ducându-și trecutul spre lumea cea nouă. Se-aude un scâncet, ori poate-i un plâns, Tristețea-i ascunsă în strai de lumină Și-n suflet iubire, și doruri au strâns Pescari fără vise - copii fără vină. Arena cu lei rămasă-i pustie, Se nasc galaxii din ochiuri de apă, Dar rostul durerii nici Iov nu
O LUME DEGHIZATĂ (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353107_a_354436]
-
m-am împotrivit, încât până și acum îmi amintesc fiece clipă din cumplitul calvar: tras și împins, fără speranță de-a mă întoarce din drum, nedrept sacrificat pe al egoismului altar. O maladie e viața de-aici, fără vindecare, un plâns gol de lacrimi pentru condiția ta cea dintâi. Iar eu pe pilot automat o trăiesc, ca răzbunare pentru că "vino aici" mi s-a spus cândva, nu "rămâi. Referință Bibliografica: Pilot automat / Râul Bâz : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1364
PILOT AUTOMAT de RAUL BAZ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353162_a_354491]