2,535 matches
-
care se ștergea la fund. Când îi tăiaseră moțul, îi puseseră-n față o tavă cu mai multe lucrușoare: bani, un pachet de cărți de joc, un stilou, un pahar cu vin, un patent... Asta ca să vadă ce-o să-i placă copilului în viață. El se repezise, cică, din prima clipă la stilou, și nici că-i mai dăduse drumul. Dar compunerea cu copiii murdari ai muncitorilor din trecut îl cam dezumf lase: dacă nu era bun la compuneri, cum avea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
buza lor. Ajunsă lângă mormântul ce scânteia curcubean, Coca ezită un moment, își scoase de pe ea toate hainele, apoi împinse capacul, o placă de cristal de stâncă groasă de-o palmă, intră în cutia cea limpede și trase, cu palmele, placa înapoi. Rămase așa, întinsă pe suprafața tare și neașteptat de caldă, privind, prin sticlă, bolta încăperii. Văzu atunci, pentru prima dată, plafonul pictat din punctul central al sălii, singurul adevărat, singurul ce ordona corect liniile de fugă ale minunatei imagini
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
într-o tăcere care îi semnaliza Abatelui că lanțul raționamentelor bătrânului împărat nu se oprise. - La ce te gîndești? - Continui logica asta, îi confirmă Kasser bănuielile. - Fă-o măcar cu voce tare, fiindcă oricum am presimțirea că nu o să-mi placă... - Nu mă lămuresc ce anume te-a făcut să meditezi tocmai în zilele trecute la toate astea. Sper că nu vei avea inabilitatea de a susține că gândurile ăstea ți-au venit pur și simplu. Abatele schiță un gest care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
stai de vorbă? Oamenii mei au dus în dimineața asta o lungă bătălie și pe drept vor să fie răsplătiți: le e foame și sete. La noapte o să ne așezăm tabăra în sihăstria ta și o să luăm ce-o să ne placă. — Dar... sihăstria e deja plină de lume. Balamber râse: — Nu-ți fie teamă, o să ne facem loc. Dădu să se întoarcă spre ai săi ca să le dea ordine și să-i pună în mișcare, dar Canzianus întinse brațul și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
satisfaci plăcerea, așa-i? Iar pentru asta sunt bună și eu: „Iapa tristă“ poate să-ți slujească scopul, de ce nu? Ba chiar trebuie să mă simt onorată. Da, bineînțeles; poftim, simte-te ca acasă, clarissime, o să vezi că o să-ți placă. Acum sunt obișnuită să-i consolez pe războinici! De două luni nu fac altceva, închipuie-ți! Ca pălmuit, Sebastianus se retrase. Deși era aproape întuneric, văzu fulgere țâșnind din ochii Lidaniei. Pentru o clipă, se simți jignit, învinuit pe nedrept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
altfel decât Sorin? Ei, nu sună frumos? Sorin și Sorina. Ei, vorbă lungă, sărăcie. Uite că s-a făcut ziuă. Hai să-ncepem noi să facem puțină ordine-n casă, că acum vine frățiorul tău și de n-o să-i placă ... Auzi, bunico, dar cum e Sorin ăsta al nostru? Eu sunt sigură că este foarte frumos. Așa-i. Ce fel de ochi are? încearcă Sorina s-o descoase. Nu știu, că nu l-am văzut încă. Nu e voie să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și păreau părăsite. Era de neconceput ca vreo ființă vie să fi locuit cândva în ele. Pereții lor albi răspândeau o lumină morbidă și, lucru bizar, incredibil, de fiecare dată când mă opream în dreptul unuia dintre acești pereți, lumina lunii placa pe suprafața lui umbra mea, imensă și compactă, dar lipsită de cap. Umbra mea era fără cap! Auzisem spunându-se că dacă îți vezi pe un perete umbra fără cap, în anul acela mori. Înspăimântat, am intrat în casă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
unei plăcuțe pe care scria simplu: „Morga. Intrarea interzisă“. Am crăpat ușa și m-am uitat Înăuntru. În mijlocul unei Încăperi macabre și jilave se afla o masă de operație care avea o porțiune concavă. Pe părțile laterale ale unei scurgeri placate cu ceramică pătată se aflau, față În față, două plăci de marmură, așezate Într-un unghi care să permită scurgerea fluidelor dintr-un cadavru spre centru, sub presiunea unui jet de apă dintr-unul din cele două robinete Înalte care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mai degrabă un impresar. Închiriază locurile din sală și, de data asta, măcar, o să apuc să văd spectacolul. — Și Întâmplător are În rândul personalului câțiva soldați prietenoși care să te Îndrume la locul tău, nu-i așa? N-o să-ți placă. — Dacă o să Încep să mă strâmb de nemulțumire, o să mă doară, bine? Mi-am aprins o țigară. Am dat cu banul În gând și am pierdut. Urma să-i spun fără ocolișuri: Îți mai aduci aminte de bărbatul mort din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de fapt o placă de scândură. Pe el sunt așezate materiale și diverse zdrențe. Are vreo cinci picioare lățime și opt picioare lungime. Și e la vreo șapte picioare înălțime de la pământ, aproape de tavan. Fairlynn propune ca eu să iau placa și ea să ia patul. Eu nu sunt ca tine, ușoară ca un fulg, zice ea. Scândura n-o să-mi țină greutatea - o să-ți fărâm oasele, de cade. Când mă uit la placă, mă ia imediat durerea de cap. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nu prea au treabă cu dovezile. Îmi pare rău să aud asta. —Zău? Se ridică în scaun și se aplecă în față. Super Dodge Ram roșu-cireașă din ’84. Blocul motor refăcut. Arborele de comandă modificat. Meșterită ca lumea. O să-ți placă. Vorbea ca un bărbat american tipic la vreo douăzeci de ani, din oricare stat mare și pustiu. Weber arătă cu degetul îndoit către coridorul gol. —Povestește-mi despre ea. Mâinile lui Mark trăgeau de căciula tricotată. —Ei, doctore. Știi ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mândră de mine. Se întoarse cu fața spre el. Vorbele lui se iviseră din senin, din capul ei, atât de profund nemeritate, încât îi dădură lacrimile. Întotdeauna visase că vreo câțiva ani de absență l-ar putea face s-o placă mai mult. Se sprijini cu un braț, trăgând aer în piept și apăsându-și cealaltă palmă pe un ochi. Prea pe față - trebuia să se oprească. El îi puse mâna pe gât și apăsarea unei jumătăți de an de anihilare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vedeam fetele apropiindu-se pe o cărare îngustă, dincolo de zona interzisă, atunci venea pentru mine momentul să-mi schimb hainele. Așa era înțelegerea între noi, camarazii de companie, și de fiecare dată ei mă îmboldeau să îmbrac uniforma, ca să mă placă fetele, pentru că, dacă mă plăceau fetele, mă alegeam cu o întâlnire, iar fata nu venea niciodată singură la o întâlnire și pentru însoțitoarea ei era nevoie să aduc și eu un însoțitor. Deci eu alergam într-un suflet la vestiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
repetat eu crispată. Respiră, respiră, respiră. —Să mergem atunci? —Grozav, da, e grozav. Ă, Brenda? Vii și tu, nu-i așa? — O să te ajut să pornești și apoi o să te las singură până când începe să-ți placă. — N-o să-mi placă niciodată pe calul ăsta. Niciodată! i-am șoptit eu. Nu mă lăsa singură, orice-ar fi. Aș fi apucat-o de mână sau chiar de păr ca să o conving, dar nu puteam să dau drumul frâielor pentru că, dacă aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în cea de-a doua categorie pentru o perioadă. Și totuși, informația asta nu-l va înveseli pe Tom. Mă întreb dacă el își dădea seama în ce direcție se îndreaptă de fapt afecțiunea Juliei. Nu cred că o să-i placă prea mult când o să afle. Lee a spus că e obosită și gata să se ducă acasă, așa că ne-am ridicat și ne-am sărutat de rămas-bun. Valuri de invidie veneau din partea Juliei Seddon ca un câmp magnetic care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ienicerul măriei sale împăratului de la Stambul. Ținea Hamie cafenea mare, cu felurite odăi, unele mari cu mai multe măsuțe, altele mici, tainice, cu tavanele lucrate meșteșugit din lemn de cireș și păr, frumos cioplit și rânduit după moda de la Constantinopol, ca să placă ochiului atât îmbinarea măiestrită a grinzilor cât și cea a culorilor delicate ale celor două esențe de lemn. Meșter mare, Hamie, instruise cu grijă cafegii și ciubuccii, în așa fel încât băutura aromată clocotită să fie servită cu un ritual
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
anteriorul (Unchiul Sam În Mioriția), Îl recomandă fără dubii. Poetul și eseistul Valeriu Stancu mi-a propus să-i fac prefața noii sale alcătuiri editoriale , Lecția de teatru (ed. Cronica, 2008). Văzînd că mă codesc, Valeriu a plusat :”O să-ți placă!”. Și a avut dreptate. Mi-a plăcut, fără rezerve... Silvian Floarea are trei calități, indispensabile unui scriitor pentru scenă :1) are dialog ; 2) vede scenic (propu nînd didascalii acroșante); 3) oferă roluri generoase, acto rilor. În plus, gîndește economicos scenografia
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o hârtie veche, cafenie, de caiet dictando, așa cum foloseam în gimnaziu la doamna Watkins. Dragă Mae, Am vești bune pentru noi. Bill mi-a spus că ne va folosi pe amândoi aici, la emisiunea lui de radio. Dacă o să-i placă de noi. Și cred că o săi placă Mae. Nu trebuie să te grăbești să vii aici. Ai la dispoziție o săptămână. Am o cameră frumoasă aici. Bill spunea că poate și înregistrăm niște discuri. Poa să iasă mulți bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
foloseam în gimnaziu la doamna Watkins. Dragă Mae, Am vești bune pentru noi. Bill mi-a spus că ne va folosi pe amândoi aici, la emisiunea lui de radio. Dacă o să-i placă de noi. Și cred că o săi placă Mae. Nu trebuie să te grăbești să vii aici. Ai la dispoziție o săptămână. Am o cameră frumoasă aici. Bill spunea că poate și înregistrăm niște discuri. Poa să iasă mulți bani din asta. Sunt sigur. Îți va plăcea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
încadrăm în sumele fixe. Statul este sărac. Nu se poate. Iar preoții, draga mea, sînt destul de costisitori. Unde mai pui că mă deprimă. JENI: Dar cînd o să muriți? MlNISTRUL: Eu? JENI: Da, dumneavoastră. Sau vă credeți veșnic? N-o să vă placă să aveți acolo, la înmormîntare, doi-trei preoți? Sau chiar patru? Ca să nu zic, de fapt, că vreo cinci s-ar putea să vi se pară puțini. Unul mare, cu barbă albă. Unul mic, mic, mic și roșcovan. Unul brunet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și-o întemeieze lui însuși. Cei care vi l-au oferit pe Harry Golden cu Pentru numai doi cenți vă oferă acum Spectacolul Alexander Portnoy! Dacă v-a plăcut Arthur Miller în rolul de mântuitor de șikse, Alex o să vă placă și mai mult! Vezi tu, mediul din care proveneam eu era, în toate privințele care prezentau interes pentru Maimuța, exact opusul celui pe care a trebuit să-l înghită ea la optsprezece mile sud de Wheeling, într-un orășel minier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o trăgeam la fel ca-n prima zi, eu o asaltam și ea capitula, iar căldura generată pe patul ei din mahon, cu baldachin (o moștenire de familie a clanului Maulsby) era considerabilă. Singura noastră plăcere colaterală era oglinda ce placa întreaga ușă din baie. Acolo, stând lipiți coapsă lângă coapsă, îi șopteam: — Uită-te, Sarah, uită-te! La început era sfioasă, lăsa privitul în seama mea, la început era timidă și supusă numai fiindcă așa o doream eu, dar, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și totuși, este! Iar asta mă farmecă în cea mai mare măsură. Oricât de crâncenă ar fi întrecerea, nu se pot stăpâni să nu facă giumbușlucuri și să nu chibițeze. Să nu se dea în spectacol! Ce mult o să-mi placă să ajung și eu bărbat evreu! Să locuiesc de-a pururi în cartierul Weequahic și să joc softball pe Chancellor Avenue duminica de la nouă la unu, într-o combinație perfectă de măscărici și luptător, de chibiț șmecheraș și jucător la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
decât un evreu care se urăște pe sine! — Of, Naomi, poate că ăsta-i soiul cel mai bun. — Lașule! — Băiețoaico! — Șlemie 2! Și o porni spre ușă, numai că eu am sărit din spate și, cu un plonjon spectaculos, am placat-o pe gagica asta babană, roșcată și moralistă, trântind-o la pământ. Las’ că-i arăt eu cine-i șlemiel! Și bebeluș! Da’ dacă am vreo boală venerică? Grozav! Trăsnet! Cu-atât mai bine! N-are decât s-o care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
afecțiune nu mă irită:pentru mama ei. E primordială: n-a început să i-o dea niciodată. Nu are ca principiu selecția. ...Seamăn cu prințul Andrei? Nu știu. Și pentru ce mi-a spus-o? Ca un argument ca să-mi placă prințul, ori ca motiv pentru care prințul îi place ei? Oricum, nu-mi convine să împart simpatiile ei cu nimeni, nici chiar cu un alter ego al meu! Și nici chiar cu mine însumi... Nu vreau să țină la calitățile
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]