15,900 matches
-
creșterea tipului I la mai mult de 80% pe seama scăderii tipului III. Colecistografia orală nu opacifiază colecistul, pe când cea iv, îl evidențiază. În sindromul Dubin-Johnson, defectul fiind în excreția și nu în preluarea anionilor organici, după administrarea de BSP nivelul plasmatic la 45 minute este normal dar, datorită refluxului din hepatocite apare un al doilea vârf plasmatic la 90 minute, aspect care face ca testul BSP să fie util pentru diagnostic. Scintigrafia cu Tc99HIDA indică ficat, veziculă biliară și arbore biliar
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
colecistul, pe când cea iv, îl evidențiază. În sindromul Dubin-Johnson, defectul fiind în excreția și nu în preluarea anionilor organici, după administrarea de BSP nivelul plasmatic la 45 minute este normal dar, datorită refluxului din hepatocite apare un al doilea vârf plasmatic la 90 minute, aspect care face ca testul BSP să fie util pentru diagnostic. Scintigrafia cu Tc99HIDA indică ficat, veziculă biliară și arbore biliar normale. La laparoscopie ficatul arată negru-verzui cu suprafață netedă, lucioasă, iar la PBH se observă depozite
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
se opacifiază, dar nu se obține nici o imagine la scintigrafia cu Tc99-HIDA. Excreția urinară a coproporfirinelor este crescută, iar cea tip I reprezintă mai puțin de 80%. La testul BSP aspectul este normal, nu există al doilea vârf al nivelului plasmatic al pigmentului. Prognosticul este excelent și nu necesită tratament. - COLESTAZA INTRAHEPATICĂ RECURENTĂ BENIGNĂ este o condiție patologică puțin înțeleasă, cu caracter familial, dar al cărei mod de transmitere nu a fost descifrat; se caracterizează prin cicluri formate din: 2-4 săptămâni
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
de colestază sau de afecțiunea ce o determină. - Icterul este posibil, dar nu obligatoriu.Xantelasmele și xantoamele apar datorită deficitului în excreție a colesterolului și scăderii catabolismului acestuia. Este necesară o perioadă de cel puțin 3 luni cu o valoare plasmatică a colesterolului peste 400mg/dl, pentru ca aceste leziuni să se producă. - Steatoreea este o consecință directă a absenței sărurilor biliare din intestin și prin urmare a unei emulsionări ineficiente a grăsimilor cu scăderea absorbției lor. Diareea cu steatoree duce la
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
vitamina K i.v. 10mg/lună - vitamina A i.m. 100000ui/1-3lunivitamina D i.m. 100000ui/lună - vitamina E p.o. 200mg/zi sau i.m. 10mg/zi. Tulburările osoase Tatamentul se face sub controlul osteodensitometriei (malacie, osteoporoză) și a nivelului plasmatic a 25hidroxivitaminei D. Se administrează când s-a dovedit că este deficientă, p.o. 50 000 UI x3/săptămână sau i.m. 100000UI/lună. Se recomandă 1,5g Calciu elementar /zi. Se recomandă expunerea moderată la soare și exercițiu fizic
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
a jeun. Toate aceste anomalii sunt întâlnite în diabetul uman (tip 2) și sugerează o contribuție majoră a hiperglicemiei în producerea lor. În acest sens pledează argumente care sugerează că expunerea cronică a celulelor beta-pancreatice la concentrații crescute ale glucozei plasmatice determină instalarea acestor anomalii. Este posibil ca hiperglicemia în cursul sarcinii să influențeze dezvoltarea pancreasului beta celular fetal. Între Indienii Pima, aproape 50% din copiii mamelor care erau diabetice în cursul sarcinii față de numai 9% din copii mamelor care au
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
insulinosecreției contribuie la hiperglicemia postprandială și la hiperinsulinemia tardivă în diabetul zaharat insulinoindependent (13). Prima fază a răspunsului insulinosecretor este pierdută treptat în intervalul de timp, din istoria naturală a bolii, în care se produce o creștere a nivelului glicemiei plasmatice à jeun de la 99 mg/dl la 115 mg/dl. Din momentul în care nivelul glicemiei plasmatice atinge o valoare à jeun de 115 mg/dl (14) prima fază a răspunsului insulinosecretor nu se mai produce. Scăderea fazei precoce a
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
răspunsului insulinosecretor este pierdută treptat în intervalul de timp, din istoria naturală a bolii, în care se produce o creștere a nivelului glicemiei plasmatice à jeun de la 99 mg/dl la 115 mg/dl. Din momentul în care nivelul glicemiei plasmatice atinge o valoare à jeun de 115 mg/dl (14) prima fază a răspunsului insulinosecretor nu se mai produce. Scăderea fazei precoce a răspunsului insulinosecretor la glucoză este observată însă în faze preliminare diabetului zaharat. La subiecți cu scădere a
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
celular inadecvat (scăzut) care a fost corelat cu o insuficientă supresie a producției endogene hepatice de glucoză și cu o rată crescută a creșterii glicemiei. La acești subiecți s-a observat existența unei corelații de tip invers între nivelele insulinemiei plasmatice la 30 minute și nivelele glicemiei la 120 minute după glucoza oral (104). În cursul unor studii prin metoda "hyperglycaemic clamp" efectuate asupra unor subiecți normali, s-a constatat o asociere puternică între prima fază a răspunsului insulinosecretor și supresia
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
la stimulii neglucozici sunt dependente de concentrația glucozei la care sunt expuse insulele pancreatice. La subiecții normali mărimea răspunsului insulinosecretor la stimuli neglucozici este dependentă de nivelul concomitent al glicemiei (54), crescând cu creșterea glicemiei și scăzând atunci când nivelul glicemiei plasmatice este scăzut (de exemplu prin administrare de insulină exogenă). Acest efect este denumit „efectul de potențare al glucozei”. Efectul de potențare al glucozei este studiat prin măsurarea răspunsului insulinosecretor acut (faza I) după administrare de secretagogi neglucidici (de exemplu arginina
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
diabet zaharat insulinoindependent. Efectul de potențare al glucozei este diminuat la pacienții cu diabet zaharat tip 2. Astfel, panta efectului de potențare al glucozei este mai joasă la subiecții diabetici (comparativ cu indivizii normali) la care o creștere a glicemiei plasmatice, de aceiași mărime, produce o creștere mai mică a răspunsului insulinosecretor acut la stimuli neglucozici (54). La niveluri glicemice egale, subiecții normali prezintă un răspuns insulinosecretor la stimularea cu glucagon i.v. de 7 ori mai mare decât pacienții cu
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
glucoză nu este pe deplin cunoscut. 2.2.3. Creșterea concentrației proinsulinei și a produșilor ei intermediari de clivare Multe din studiile care descriu asocierea hiperinsulinemiei cu rezistența la insulină în diabetul zaharat tip 2 (T2DM) au supraevaluat nivelul insulinemiei plasmatice datorită faptului că insulina a fost dozată printr-o metodă în care aceasta reacționează încrucișat cu proinsulina. Insulina imunoreactivă totală reprezintă, în condițiile în care măsura se face prin utilizarea unui anticorp care reacționează încrucișat cu proinsulina, suma nivelelor insulinei
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
nu mai mult decât 2% din imunoreactivitatea insulin-like totală (66, 162), dar proporția lor poate crește de 2-3 ori la pacienți cu diabet zaharat tip 2. Studiile care au utilizat tehnici cromatografice au arătat că, la pacienții cu T2DM, nivelul plasmatic al proinsulinei este proporțional crescut în raport cu cel al insulinei (44, 95) fapt confirmat ulterior prin dozările specifice ale proinsulinei (152). Astfel, Temple și colab. au arătat că, la pacienții cu diabet zaharat tip 2, o parte însemnată a insulinei imunoreactive
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
depleție relativă a PC2 în granulele de secreție nou formate fapt care se va reflecta în compoziția peptidelor insulare secretate prin creșterea relativă a proinsulinei și a proinsulinei clivate 31,32 pe măsură ce toleranța la glucoză scade și glicemia crește. Concentrația plasmatică a proinsulinei clivate 31,32 furnizează astfel indicii asupra intensității stimulării prin glucoză a celulelor beta-pancreatice și capacității celulelor beta de a se adapta la creșterea nevoii de insulină. Deoarece concentrația proinsulinei clivate 31,32 este în relație cu gradul
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
pentru AGL și la reducerea conținutului în trigliceride, prevenind apoptoza și apariția anomaliilor funcționale și histologice. Țesuturile neadipocitare au o capacitate foarte limitată de a stoca excesul de grăsimi. În situațiile în care sunt expuse la nivele ridicate ale lipidelor plasmatice supraîncărcarea lor cu lipide duce la instalarea steatozei și, în final, la apoptoza indusă de acizii grași cu lanț lung. Supraîncărcarea lipidică a celulelor beta pancreatice determină moartea celulară prin apoptoză, a țesutului muscular se însoțește de rezistență la insulină
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
celui uman, nu este clar încă în ce măsură aceste date experimentale sunt relevante pentru om, dar în mod sigur acestea deschid perspective noi în abordarea diabetului uman. O serie de studii clinice crossecționale (139) au evidențiat o corelație inversă între nivelul plasmatic al AGL à jeun și sensibilitatea la insulină. Creșterea nivelului AGL, indusă experimental ( prin infuzie cu heparină + intralipid) a dus, după o latență de 2-3 ore, la scăderea marcată a captării (stimulată de insulină) glucozei (101, 128). Acest efect a
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
În timpul operației de by-pass aortocoronarian desfășurată pe cord deschis, sângele, care în mod normal este în contact cu celulele endoteliale, ia contact cu suprafețele de plastic și metal ale aparatului cord-pulmon și cu plaga chirurgicală. Acest contact activează sistemele enzimatice plasmatice și celulele sanguine, diluează și denaturează proteinele plasmatice și introduce în perfuzat o serie de materiale străine. Sunt generate astfel o serie de substanțe vasoactive (84) care afectează permeabilitatea capilară și tonusul vasomotor. Perfuzatul devine astfel un mediu enzimatic extrem de
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
deschis, sângele, care în mod normal este în contact cu celulele endoteliale, ia contact cu suprafețele de plastic și metal ale aparatului cord-pulmon și cu plaga chirurgicală. Acest contact activează sistemele enzimatice plasmatice și celulele sanguine, diluează și denaturează proteinele plasmatice și introduce în perfuzat o serie de materiale străine. Sunt generate astfel o serie de substanțe vasoactive (84) care afectează permeabilitatea capilară și tonusul vasomotor. Perfuzatul devine astfel un mediu enzimatic extrem de agresiv care determină o retenție masivă a fluidelor
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
arterial și a celui venos central (sau după caz, a cateterului Swan-Ganz). Dacă inserția cateterului arterial se realizează înainte de inducția anesteziei, acest lucru trebuie precedat de explicarea manevrei ce urmează a fi efectuată și de o anestezie locală eficientă. Volumul plasmatic este redus la majoritatea pacienților cu boală coronariană (100) și acesta este unul din motivele apariției hipotensiunii arteriale în timpul inducției anesteziei (la aceasta se mai adaugă și efectul hipotensiv al drogurilor folosite). Neasigurarea unui volum circulant adecvat în această fază
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
după revascularizarea chirurgicală a miocardului. Principala caracteristică a hipertensiunii arteriale postoperatorii o constituie vasoconstricția arteriolară, asociată cu diferite grade de hipovolemie intravasculară. Printre factorii incriminați în perturbarea tonusului vascular sunt reducerea nivelului de anestezie, creșterea titrului catecolaminelor endogene, activarea sistemului plasmatic renină-angiotensină, reflexele neurovegetative (având ca punct de plecare inima, arterele coronare, marile vase), hipotermia (124). Hipertensiunea arterială postoperatorie netratată corespunzător se asociază cu afectarea performanței ventriculului stâng, creșterea consumului miocardic de oxigen, apariția accidentelor cerebrale vasculare și a infarctului miocardic
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
au diabet zaharat, vârsta medie depășește 60 de ani și majoritatea dintre aceștia au o serie de factori de risc importanți pentru mortalitatea cardiovasculară printre care hipertensiune arterială, disfuncție miocardică, hipertrofie ventriculară, tulburări ale metabolismului lipidic, anemie și creșterea nivelului plasmatic al homocisteinei. Indicațiile pentru revascularizarea chirurgicală a miocardului la această categorie de pacienți sunt similare celor pentru bolnavii fără disfuncție renală: disfuncție moderată a ventriculului stâng, leziune semnificativă de left main, leziuni tricoronariene și angină instabilă (236). Deși rata mortalității
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
acceptabil în ceea ce privește mortalitatea și morbiditatea perioperatorie. Tulburări de coagulare induse de circulația extracorporeală Îmbunătățirea materialelor utilizate în circulația extracorporeală a dus la diminuarea agresiunii mecanice la care sunt supuse componentele sângelui în timpul perfuziei (distrugerea eritrocitelor și a trombocitelor, denaturarea proteinelor plasmatice). Cu toate acestea coagulopatia indusă de circulația extracorporeală este o realitate ce nu poate fi ignorată, în cadrul ei fiind incluse alterări ale factorilor de coagulare, fibrinoliză, coagulopatia de consum, disfuncția trombocitară post-by-pass cardiopulmonar. Factorii coagulării Anomaliile cauzate de circulația extracorporeală
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
glucoză (cu determinarea glicemiei la 1 h), propus în 1973 de O´Sullivan (53) și recomandat apoi de ADA (Asociația Americană de Diabet) și ACOG (Colegiul American al Obstetricienilor și Ginecologilor) pentru screeningul DG în America. Valoarea limită a glicemiei plasmatice, peste care se recomandă efectuarea testului de diagnostic al DG, este de 140 mg/dl (7,8 mmol/l), valoare ce asigură testului o sensibilitate de 79% și o specificitate de 87%. Există cercetători ce au propus scăderea pragului glicemic
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
aparate (ușor de folosit, ieftine, oferă rezultatele imediat), urmând a se stabili dacă sunt și suficient de precise. 2.3. DIAGNOSTICUL DG Descoperirea unei glicemii à jeun mai mare de 126 mg/dl (7 mmol/l) sau a unei glicemii plasmatice de peste 200 mg/dl (11,1 mmol/l) în orice moment al zilei, reconfirmate de o determinare ulterioară, pune diagnosticul de DG și face inutilă orice altă testare. În absența acestor determinări, diagnosticul DG se poate pune pe două căi
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
jeun este comparabilă sau chiar mai mare decât cea a gravidelor cu toleranță normală la glucoză, nivelele cele mai mari fiind întâlnite la obeze. Totuși, creșterea relativă a secreției de insulină este semnificativ mai mică la femeile cu DG. Nivelul plasmatic al proinsulinei și al precursorilor proinsulinei este crescut atât în sarcina normală cât și în cea complicată cu DG, iar secreția excesivă de proinsulină din prima jumătate a sarcinii la femeile cu DG este un indicator al deteriorării suplimentare a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]