2,966 matches
-
o conversație despre el, am vorbit bineînțeles despre Găsit de mai multe ori, dar nu am avut o conversație propriu-zisă despre el. Cipriano Algor își plecă ochii, Am venit să te rog să-l ții pe Găsit în absența mea, Plecați, întrebă Isaura, Chiar acum, cum îți închipui, nu putem lua câinele, în Centru nu primesc animale, Sunt de acord, Știu c-o să ai grijă de el ca și cum ar fi al dumitale, O să-l îngrijesc mai bine decât dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
șofer arțăgos m-a înjurat. Ce căutam acolo? îi încurcam și se putea să-mi cadă ceva în cap. N-am protestat. Avea dreptate, ce căutam? O amintire? Amintirile nu mai existau. Erau amestecate cu noroi. 24 decembrie Augusta e plecată. M-a lăsat singur. E ceață, seară? Uneori se aude câte un autobuz trecând. Apoi liniște. O pâclă umedă învăluie zidurile și copacii. Ieslea e rece. Christos se naște mort. 25 decembrie Fratele Augustei a venit să-mi reproșeze că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vedeți ce-i cu bufnița aia bătrână care se ascunde între oglinzi, poate e ăla care ți-a smuls ție limba, Profetule. Măsurați-vă cu el, nu cu o femeie fără apărare, târâie brâu ce sunteți”. Pescarii așteptau cu capetele plecate să se potolească ocările care semănau cu un puhoi de primăvară ce târa un mâl greu de vorbe cu el. În cele din urmă n-au avut încotro, s-au ridicat cu toții de la mese și au plecat, lăsând-o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Călugărul devenea serios, tușea de două, trei ori ca să-și dreagă glasul și începea ceremonia funebră. Un cor prăpădit de bătrâni, dirijat de Dodo, se străduia din răsputeri să fie la înălțimea situației, în timp ce, în asistență, toți stăteau cu capetele plecate, așteptând să se termine corvoada, căci corvoadă era pentru ei, păstrând totuși o atmosferă de reculegere. Mai mult dintr-un spirit de prevedere decât din respect. Se gândeau că și ei aveau să fie într-o zi în locul mortului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Mâine, domnilor, mâine. Acum mă duc să fac o baie. Lungit la soare, m-am întrebat de ce nu mi se arăta totuși Bătrânul. N-avea încredere? Mă studia în continuare din spatele oglinzilor ca să vadă cum reacționez? Sau era într-adevăr plecat? Cu Dinu, care aflase între timp totul, m-am rezumat la o ironie: „I-am propus Bătrânului să organizeze dumineca excursii, pe grupuri, în sala cu oglinzi. Mi-a zis: «Mai târziu, domnule sculptor, când va deveni muzeu»”. A zâmbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fiindcă în realitate nu aștepta decât să fie silit să-mi relateze scena grotescă la care asistase și care mă face și azi să mă cutremur de dezgust de câte ori îmi imaginez ce s-a întâmplat acolo în bălării unde Laura, plecată să caute niște ierburi de ceai, fusese surprinsă și atacată de un grup de bătrâni. Dominic, Nelson, Filip, Mopsul și Leon se luaseră după ea și când nu mai putuseră fi văzuți din azil săriseră asupra Laurei și o trântiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
timp. Acolo, în adănc,sînt urme de tristețe,de doruri înăbușite după oameni dragi,dispăruți. Sînt departe de casă,dar trăiesc în sufletul nostru. Vine o vreme în care simți nevoia să fii aproape de cei dragi,să vorbești despre cei plecați ca să poți continua să trăiești. Între semne și vise,inima mea s a rugat fără de cuvinte ...și s a rugat îndelung...căci timpului i s a făcut dor de ochii de copil. Știu că lăngă mine se află o ființă
Pentru un înger desprins prematur dintr o ploaie tăcută. In: În amintirea Teodorei Mareș by Iulia Bostan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/489_a_850]
-
lucrează. Wakefield devine interesat. — Cum poate să-ți crească chiria cu atîta dintr-odată? Taximetristul pleacă capul În pămînt. — Acum două săptămîni o străineză cumpărat casa mea cu o valiză plin de bani. A doua zi, toți care muncește acolo - plecați, Îngrijitorii, fochistul, administratorul, toți. Și vine oamenii ăștia În loc, toți străini, nu vorbește engleză, nici o boabă, poartă costume noi, pantofi negri, ochelari de soare, toți tineri, nu zîmbește, foarte, foarte speriat. Apoi chiria crește. Chiriașii, poate de cincisprezece de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
trebui să dea o telegramă la banca lui din Bahamas să ceară niște cash. Apoi se vor sui În patul pregătit pentru noapte cu cearceafuri din in fin și vor face sex din obișnuință, mecanic. Dimineața, ea va fi deja plecată, iar bilețelul pe care i-l va lăsa lîngă capul ce Începe să chelească va spune „Ajunge.“ CÎnd bătrînul Îl va găsi, va face o baie Îndelungă, va trage pe el un halat gros de bumbac, din cele ale hotelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fără greș. Se bucură că, oricare ar fi fost așteptările narative ale lui Margot de la un tată, au fost Îndeplinite, chiar și pentru scurt timp. Îi urează În gînd multe, multe filme Înainte, cu finaluri din ce În ce mai fericite. Cu Margot odată plecată și cu ciocănitul infernal care nu dă nici un semn că s-ar ostoi, Wakefield Începe să fantazeze despre cum ar fi să trăiască undeva, pe un maidan pustiu, sau, și mai bine, În mlaștină sau Într-un parc național. Citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vită în sânge, pâinici de Yorkshire, cartofi copți și hrean. Părea că-și depune ofrandele dinaintea unui suveran. — Ai adus lucrurile pe care le ai de spălat? Aș putea să le pun la mașină acum și vor fi gata până când plecați. — Mamă, îi reaminti Laurence pe un ton răbdător, am treizeci și șapte de ani. Îmi duc hainele la spălătorie. În sufragerie masa era așezată impecabil, cu vase de cristal și șervete de in, făcând-o pe Fran să se simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Cred că o să mă duc la culcare, anunță Ralph de îndată ce ajunseră. Phyllis nu spuse nimic. — Bună idee, tată, încuviință Fran. A fost un șoc teribil. Îți aduc imediat un ceai. Simți că maică-sa nu aștepta decât să-l vadă plecat. — Uite ce e, mamă, Henrietta cunoaște o femeie minunată, care a avut grijă de o doamnă în vârstă, și crede că s-ar putea să fie disponibilă. O s-o sun mâine - vrei? - poate ar fi interesată să vină să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de-acasă. Bani cât de mulți, că trebuie să dau pentru pașaport. Și mi-o trimis ăia de-acasă vreo două-trei mii. O luat de pe la bancă. N-aveau, nu-i împungeau banii. Am plecat la Brașov. Iar adus înapoi, iar plecat. Până la urmă, am plecat. Când o venit să mă mai aducă, eram la pușcărie. Am bătut un milițian. (Reporterul râde.) La Piatra. Căpitanul ne cere actele. L-am luat și l-am bătut. Opt ani pentru ultraj. În ’73. Fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Tomoe-san. Am vorbit cu fratele tău. Mulțumesc pentru tot ce-ai făcut pentru mine, dar eu îi spun lui Tomoe-san au revoir. Atât Takamori, cât și Tomoe, au insistat să mai stea la ei. Gaston a ascultat politicos, cu capul plecat, iar apoi a răspuns: — Mulțumesc, mulțumesc, dar eu... A continuat să repete ca un papagal „dar eu...“, însă nu s-a simțit în stare să continue. — Gas, spui că vrei să cunoști mulți japonezi, dar poți face asta și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Fratele meu... a fost executat pentru crime de război. — Criminal de război? — Cum se spune în limba ta? Guerre criminel? — Da, da. Endō a căutat să-l lămurească pe Gaston asupra motivelor, amestecând și cuvinte franțuzești. Gaston asculta cu ochii plecați. Când și când, îi mai arunca câte o privire și se întreba: „De ce a ajuns un om care a învățat o limbă străină să se apuce de mizerabila profesie de ucigaș?“ Nu putea înțelege. — S-a întâmplat acum doisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
sînt convinsă. Michael ridică din umeri. Chiar nu contează, dragă, spuse el pe un ton delicat. Dan e adult și Îmi vine greu să cred că se va repeta incidentul În care a dat o petrecere cît am fost noi plecați. — Mamă, tată, exclamă Dan grăbit, nu știu ce să zic. Un zîmbet i se lăți pe chip și rămase atîrnat acolo. O vilă de lux În sudul Franței, chiar lîngă Mougins, la dispoziția noastră două săptămîni Încheiate. Sigur că ne doream cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ea să continue. Astfel, În loc să discut despre asta, să explorez opțiunile, am preferat să mă retrag. Ah, nu e tocmai evident. CÎnd mă sună, las robotul să răspundă, după care o sun eu În momentele În care știu că e plecată. Las mesaje vesele pe robot, În care Îi spun cît mi-ar plăcea să ne vedem, deși sînt extrem de ocupată, și sper că ele vor ajunge și la urechile lui Dan și că el Își va Închipui că, de la plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
aici? Ce faci În apartamentul meu? Întreabă ea, iar eu nu pot să simt decît dezgust. — Aveam nevoie de un fax, răspund cu răceală. Dacă o să-ți verifici telefonul mobil, o să găsești un mesaj de la mine. Am crezut că ești plecată, dar e clar că nu mi-am dat seama În ce mincinoasă te-ai transformat. SÎnt mulțumită să constat că Michael nu mă mai poate privi În ochi. Dar Lisa se uită țintă și e pe cale să spună ceva În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să te rog ceva. Urmăm două căi diferite pentru a ajunge la Adevăr, dar tu îmi inspiri încredere. Vrei să spui în numele meu rugăciunile morților pentru doi prieteni și să implori eliberarea unui alt prieten? Stătea în fața mea cu ochii plecați, cu brațele încrucișate și cu umerii aduși. Nu mi-a răspuns pe loc, mărginindu-se să mormăie ceva ca pentru sine. După care și-a fixat arătătorul de la mâna dreaptă în pieptul meu, în dreptul inimii, și a spus: - Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Acolo nici unul de-ai noștri nu intră, așa că nici măcar de ușă nu ne-atingem. Mâncare n-avem, dar o să găsiți tot ce trebuie ca să faceți focul și o candelă, totul adus de-afară. Stați acolo în noaptea asta, și mâine plecați. Zicând acestea, bărbatul împreună cu ai săi s-au retras în colibele lor, sprijinindu-se unul de altul sub ploaia de-acum pătrunzătoare. Am aprins opaițul atârnat de grinda pe care se sprijinea acoperișul de paie al casei, după care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
m-a sărutat pe obraji. - Așa își iau rămas-bun prietenii, Stiliano. În privința lui Rotari, nu-ți face griji, se bucură de mult timp de simpatia mea. Precum un intrigant și un păcătos, am părăsit Brescia pe furiș și cu capul plecat. Am plecat surghiunit de bunăvoie, cu părul tăiat ca romanii și cu barba rasă. IX Episcopul Giovanni din Concordia, care a fugit la sosirea longobarzilor pe insula Caorle, a început să înalțe acolo noua bazilică cu hramul Sf. Ștefan martir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
era și Cipriano din Grado. În jurul lor, un sobor de preoți, alături de numeroși oficiali bizantini. - Ce dorești de la mine, Stiliano, eretic și violator de biserici ce ești? În acest fel am fost apostrofat de Claudio, în loc de bun venit. Cu capul plecat, i-am întins scrisoarea de la Gundeperga. A citit-o, după care a dat-o unui secretar dotat cu o tăbliță cernită. Acesta, presând bila de plumb în ceară cu palma mâinii stângi, a rotit-o într-un anume fel, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
judeca inima lui Romilde? Cu aceeași înțelegere pe care voi o să mi-o îngăduiți mie. Gaila s-a uitat la el uluită, fericită și uluită. Nu atât pentru neașteptata îngăduință, cât pentru dovada de schimbare din sufletul său. Cu ochii plecați și cu mâinile în poală, a spus cu voce tremurătoare: - Dacă pe tine te încearcă mila pentru faptele Gundepergăi și ale lui Romilde, eu n-aș fi demnă de tine dacă nu m-aș răzgândi la rândul meu în privința gestului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
miște, iar Antonio Îl programă la timpul maxim admis. Începu să alerge, pedalând din picioare. Alerga de parcă ar fi trebuit să ajungă undeva sau să fugă de ceva care Îl urmărea. Încă mai avea unghiile roșii de sânge. Ținea capul plecat. Nu voia să se privească În enorma oglindă de pe perete, nici să-și Întâlnească privirea. Am Încercat s-o ucid pe Emma. Și dacă se gândea la ea, Îi crăpa capul. Simțea că ar fi fost În stare să zdrobească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de planurile amănunțite pentru noaptea aceea. Se uitase discret spre cele două răni micuțe de pe gât, iar în cele din urmă îl întrebase: - Unde crezi că ne întâlnim noi la noapte? - Te găsesc eu. 3. Spătarul Gongea era mai mult plecat. În special către seară punea caii la trăsură și pleca doar cu vizitiul peste deal, la Dafina Băleanu. Era un om fără multe griji. Încă de la 17 ani se înrolase în armata lui Vlad Dracul, Bătrânul. Plecase din Braniște împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]