63,417 matches
-
din ce în ce mai frecvente pe drumul din Armenească spre Universitate doar peste două mii de ani la radio va fi amintită din nou ora cinci și cinci într-o zi de mai din al cincilea an al unui mileniu oarecare cei cinci heruvimi plini de praf fără instrumente muzicale fără aripi fără surîsuri vor rămîne tot atît de indiferenți la stările noastre înainte și după trecerea prin fața Bisericii Ruse dar toate astea se vor întîmpla înainte de a călca vitejește în băltoaca ingenios camuflată de
Poezie by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/11452_a_12777]
-
Parcă-i sfârșitul lumii: în creierul nopții, cum poate să fie luna asta caldă ca mintea coaptă. III. Mort de vis Când somnul era mai dulce slavă Domnului, slavă Domnului, am mai venit pe pământ am mai venit pe pământul plin de belele ca inima de piatră să-mi fie. De-o fi, o fi mort de somn și beat mort de vis una peste alta în tăcere în marea tăcere. V. În golul de pământ O comoară de om mi-
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
Dis-de-dimineață Murind pe loc în zorile albe, mireasă-a somnului meu putred de bogată de joi pân'mai apoi în mijlocul tăcerii, te-ai culcat pe lauri sau pe butoiul de pulbere cât ai bate din palme ca oul lui Columb, plină până peste marginea lumii dis-de-dimineață paznic de nădejde al nopții ai fost. XVII. Cobai în noapte Cobai, cobai în noapte până la moarte, de-a fir-a-păr fiecare-și poartă crucea, pas cu pas; am murit sărind de la una la alta apă
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
și gnomi, mai mult sau mai puțin transfigurați. Există printre desenele lui Hyeronimus Bosch unele care ilustrează perfect aceste ,deliruri" sub control artistic. Omul - arbore în peisaj amintește de statuile - femei din Artiștii din insulă, cărora le dăduseră crengi subțiri, pline de frunze. Din coapse, din umeri, din șolduri, din sîni, de pretutindenea creșteau mlădițe verzi". Imaginea nu îi este străină nici lui Șt. Bănulescu care, undeva în Cîntece de cîmpie, vede pe ciotul unei sălcii uscate cum cresc lăstare ,cu
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]
-
ce emana dinspre ea, un cîmp ce împrumuta oricărui bărbat ajuns în fața ei un profil ascuțit de lup avid, un lup pe al cărui chip se întrezărea o privire fixă de o acuitate hipnotică, ca într-o noapte cu lună plină cînd pornirile licantrope ale oamenilor se dezlănțuiesc atavic. Femeii acesteia, care se străduia atît de mult să-și supravegheze fetița și să-și îndeplinească rolul de mamă, nici nu-i trecea prin cap că lucrul la care se pricepea cel
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
Emil Brumaru Incomparabilei Profira O, servitoare, dulce servitoare Din îngereasca mea copilărie, Îți miroseam cu lăcomie fusta Plină de purici din bucătărie Și-ți căutam chiloții sub saltele Ca să le sorb cerescul lor parfum, Cu nara dilatată, cu ochi umezi, Cu inima făcînd trans-bara-bum! Sutienul tău mototolit și acru, Ham pentru țîța grea de arpacaș, Îl sărutam, mi
Suprema servitoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11494_a_12819]
-
culoar prea strâmt, și totuși frecventabil. Climatul acesta nu e de dată recentă și nu-l putem lega de un regim anume. Este suficient să parcurgem Agendele lui E. Lovinescu pentru a ne face o idee despre viesparul literelor în plină democrație interbelică. ,Olimpianul" Lovinescu, un monument de răbdare, atenție participativă, căldură umană și exigență critică, își revărsa în paginile secrete întreaga amărăciune provocată de veleitarii agresivi ori de scriitorii buni, dar dificili. Cum procedează, oare, Gabriel Dimisianu atunci când face un
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
ieșea și pace. A știut, totdeauna (puneți la socoteală că orgoliul auctorial, chiar și al criticilor-cronicari-gazetari, e, îndeobște, mare...), să îndrepte delicat și să laude convingător, dar cumpătat. Mi-e și greu să-i găsesc altă muză decît justa și plina măsură. Aceeași, în viață și în cărți. Iarăși, nu-mi aduc aminte cînd i-am citit prima dată una din scrieri. În tot cazul, să fie cîțiva ani (mai mulți decît cei de cunoștință face ŕ face), și cred că
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
cu dedicațiile primite!", va decide vreun cititor. Mais parfaitement, dar în acest caz aș fi reprodus autografe de la autori sub a căror pană eu șiroiesc de geniu și de alte calități. Or, m-am ferit de ele, reținând doar rânduri pline de măsură, de prietenie și de umor.
Ars dedicatoria by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11460_a_12785]
-
ciuperci nervul ischias mă fulgera din priviri simplele și sfintele-mi ritualuri deveneau complicate și banale tabieturi și colac peste pupăză nevasta îmi zicea vai ce mătăsoasă ți s-a făcut pielea te cred și eu când sunt un dud plin de viermi de mătase de panait istrati s-ar întoarce în mormânt la atâta așezare lipsită de zare dar ce noroc cu melodia adusă de cai care n-au fost condamnați constatându-se că au un cuantum de inteligență redus
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
A preferat în schimb să dea publicității un text care colcăie de viață (societatea socialistă multilateral dezvoltată prin sondaj, între București și triunghiul Bocșa Montană/ Dognecea/ Caransebeș) și dosare de existență, stilul fiind când incisiv, când neutru, când tandru și plin de omenie (mai ales în cazul evocării membrilor familiei). Chiar dacă atacurile antipartinice și antisocialiste fățișe par lipite, adică adăugate după 1990, meritorie rămâne reasamblarea acestor fragmente cu o sută de figuranți și protagnist (în fond, o frescă a destrămării entropice
Geologul, antierou și scrib by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11404_a_12729]
-
celor pe care nimeni nu-i umilește e ca un zid singur în cîmp poate că-mi bate cineva la ușă în timp ce eu zbor cu avionul spre berna unde-mi fac un prieten tocmai atunci cînd nu mai speram viață plină de zile ca o cutie poștală doldora de reclame după ce-ai lipsit un timp de-acasă și ridurile ți s-au adîncit pe sub alți nori iar degetele tale în soarele străin erau stîngace ca păpușile de cîrpă ieftine de
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
la odăița ta de lucru te simți hotarul a mai multe vieți imaginezi din scaunele din pod o sculptură modernă un stîlp printre copacii policlinicii cîndva ai stat pe-aceste scaune și acum te simți ușor ca puștiul cu buzunarele pline de pietre ce-l însoțea pe geamgiul din copilărie 8. Cel ce deschide ușa spre zilele ce nu-l vor recunoaște cel ce se-nsorește lîngă zidul casei în brațe cu o pălărie plină cu iarbă cel ce înșiră scaune pe
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
te simți ușor ca puștiul cu buzunarele pline de pietre ce-l însoțea pe geamgiul din copilărie 8. Cel ce deschide ușa spre zilele ce nu-l vor recunoaște cel ce se-nsorește lîngă zidul casei în brațe cu o pălărie plină cu iarbă cel ce înșiră scaune pe malul unui rîu și invită norii să se-așeze pe ele cel ce ascultă cum țiuie ferestrele cabanei părăsite și-și privește chipul într-un pahar cu apă cel ce a zburat cu
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
trup lung și inert, răstignit în sine, cu o mie de cuie în inimă, cu o mie de cuie în palme, cu o mie de cuie în tălpi călătorind spre o singură dimineață din care te vei întoarce cu plasele pline, ca în poveștile din care scoți cîte un spiriduș pentru a-l arunca în supa de morcovi, un trup de umbră peste cearșaful boțit, atingînd cuta ce încă mai are memorie, galben, arzînd fără flacără, ca într-o candelă din
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
liliecii în biserici de ceară, - vei auzi, atît, vei auzi cum vor duce la spălat, într-un rîu tulbure, cearșaful ca pe un giulgiu din care se vor desprinde chipurile noastre, carcase de aer tranșate de îngeri în congelatoarele lor pline de noi, ca insulele în care sunt duși deportații care au încercat să afle inima și trupul din care ne-am înălțat pînă la căderea în lume, îl vor pune la uscat ca pe o piele de lup hăituit, vor
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
specialist în limbi moarte. I-am dat ascultare și astfel am ajuns în gara Termini, un omfalos roșu și păgubos, ticist de călători cu suflet păros. Din Termini porneau toate drumurile Romei spre oriunde și nicăieri, era o gară inițiatică, plină de ușieri care dădeau mecanic din cap și arătau cu mâinile în toate direcțiile, ca niște moriști stricate cu aripi vivisecționate. Eram neagră de trecerea puhoiului de ani, dar Astrologul spunea că doar acum mă copsesem pentru a-l afla
Căutarea bunicului în Vară by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/11133_a_12458]
-
de a șnuț ajunge tîrziu la gară (locuia cam în dreptul actualei halte I.C. Frimu), unde reprezenta, fără strălucire, forța publică la trecerea trenurilor de călători". în varianta încredințată regizorului, mențiunea din paranteză dispare, și odată cu ea proba redactării textului în plină epocă socialistă. Tot astfel, în Venin : , Pe atunci exista un joc, analog fotbalului, dar vădit superior" (datul cîinilor în tărbacă, obicei evocat de Caragiale în Garda civică și în Grand Hôtel ,Victoria Română"); explicația detaliată ocupă un întreg alineat, care
Caragiale și vițelul turbat by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11097_a_12422]
-
taină." Scrisoare I înaintez prin pădurea cu feciorelnicii tei, cu feciorelnice raze. Pe deal ei plopii, magnificii îmi aruncă umbrele lor prelungi Giacometti i-a desenat de mult, într-un vis și iată cum apar ei deodat în Moldova cea plină de mir și de pace din Săptămîna Luminată. Berzele au scos pui. Ziua se îngîna cu noaptea și cu respirația acestui poem. Și cu focul domol de pe coasta dealului unde am citit psalmi. Mai tîrziu, din jăratecul lui voi hrăni
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
leagăn de vîntoase. E și făina dulce, și lamă de oțel în care se retează dorințe dușmănoase. Parodia, în fine, după Maiakovski obligă fanfara tumultuosului poet să celebreze un eveniment derizoriu - cumpărarea unui bec electric: De dorul luminii cu sufletul plin pășesc prin mulțime discret în al "Victoriei" vast magazin (cîndva "Galeries Lafayette"). Nu trebuie vreme-ndelungă să cați - săgeți sînt în orișice colț - "Dați-mi un bec de 40 wați și-o sută și douăzeci volți!" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . în neguri n-oi
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
ajuns acasă. Am început să citesc. în fața plutonului de execuție al cuvintelor sale am încercat atunci un tumult, asemenea sufletului, pe care Dumnezeu l-a creat pentru a nu-l încheia. Și ambele s-au preschimbat pe dată în ecouri pline de nașterea lor seducătoare. N-aveam idee de cum se pierd sau se cîștigă nopțile, iar romanul lui García Márquez m-a făcut să descopăr lucruri pe care nu le știam închipui. Patul, foarte jos, se identifica orizontului, cerul - pămîntului, marea
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
care nu le știam închipui. Patul, foarte jos, se identifica orizontului, cerul - pămîntului, marea - mătăsii. Cartea asta mi-a smuls noaptea cea dintîi, extatic, și-a aruncat-o undeva încotro pașii m-au dus de-atunci încoace, într-un loc plin de viitoruri ca un pește de apele mării. Atunci am uitat că viitorul nu ne merita; că adevărul putea fi pur și simplu, mi se părea o utopie, o regularitate a dorințelor care ar traversa pasiunea cu forța imposibilității sale
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
abandoneze acest subiect delicat și să vorbească despre ultimele sale călătorii. Lucru care m-a bucurat. Dar n-a trecut multă vreme și-a început să ne spună că în străinătate a văzut niște filme documentare în care tinerii germani plini de entuziasm mergeau cîntînd pe șantierele deschise pentru refacerea țării aflate la pămînt și a constatat că drăguțul de Dolfi nu ar fi fost așa cum se crede acum că era. Atunci a intervenit prietenul ei, arhitectul, care, dacă nu mă
Riscul de a privi memoria ca zestre by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11154_a_12479]
-
saltul în gol. cine/ce face acțiunea și cine/ce o suportă. după o zi de muncă stelele reci se uită fix la mijloacele de producție și se literaturizează (crezi tu). așa cum stau acum la o masă joasă-n localul plin cu picturi de gang și metri de sticle în rafturi. fac propoziții ,vreau o pizza cu ciuperci și-un pahar cu vin roșu." instinctul de conservare se strînge dulceamar pe cerul gurii ca o bomboană după mult timp dezlipită de
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
se pricepea să cheme, la drumul mare, năpîrcile și să arunce cu piatra în geamuri luminate. un bărbat care-ar fi putut să vîndă lumînări, rachiu și mătănii în prăvălia tatălui, așteptînd să-i fie purtat cadavrul într-un vagon plin cu stridii spre ținutul barbarilor. stau lîngă mangalul stins și privesc cerul ca o burtă vînătă în care bolborosește rugăciunea dublă a scrisului lor: ,despre oameni știm că se nasc, le este frică și mor". 8 ne culcăm în poeme
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]