2,055 matches
-
fugă de-acolo cu mașina, tinerii sînt oarecum furioși, ca-ntotdeauna, din nou desene animate, ea-l momește pe-un mecanic auto la o cunilincție pe capota unui automobil splendid, el se execută și fata Îl Împușcă cu pistolul din poșetă, nu i-o fi plăcut modul lui de exprimare, poliția găsește la locul crimei un fir de păr pubian, rezistent la tracțiuni și tornade, și astfel Își dau seama cu cine au de-a face odată cu noi, cînd privim ursuleții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Trup și suflet Încă mă mai desfată cu reproduceri care frizează irealul. Nu se văd decît pete de tuș, cîteva spații albe și, uneori, linii. Dacă ai răbdare și le unești Între ele cu creionul, apare o bătrînică dezbrăcată, cu poșetă. Bătrînica stă cu spatele la noi. O putem colora. În ceva cu „play-boy” mic, nudurile sînt atît de clare, Încît s-au șters de pe pagină. Totuși sînt prezente peste tot, stînd lîngă, lucru nemaivăzut, oameni de stat și de partid. Rămîn cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prima ei scenă arată că se pricepe și la mașini: Îmbrăcată ultra elegant, Într-un taior negru mulat peste ce-a mai rămas din ea, privește-n jur cu ochi de cunoscătoare, cade pe neașteptate-n patru labe, scoate din poșetă o șurubelniță și strînge un șurub de la stopul din stînga spate al unui Cadillac roz. Fiica ei este și mai directă În abordarea spectatorului, a lui Depp, căruia-i spune că s-a săturat de viață, e prea bogată, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai întoarse o dată în primul salon, șovăind în fața vitrinelor, se îndreptă hoțărîtă către ascensor și apăsă pe buton. Câteva clipe în urmă, ușa ascensorului se deschise, și era gata să intre, când auzi șoapte precipitate în spatele ei. Femeia deschise repede poșeta și, ca și când și-ar fi dat seama că a uitat ceva, se întoarse brusc, îndreptîndu-se grăbită spre bar. Privi ca din întîmplare femeia palidă, cu un mic șorț verde, care-și stăpânea anevoie emoția, și tânărul care-i vorbea în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
oraș. Ies În oraș cu Carole. Iarăși Carole? Am trecut prin multe, de fapt poate prea multe, dar i-o perioadă nasoală a anului. E frig și mă bucur că mi-am pus paltonul meu cel masiv. Am la mine poșeta cea nouă și drăguță, cea pe care mi-a luat-o Bruce de Crăciunul trecut, ei bine acum e de fapt penultimul Crăciun, dar Încă nu m-am obișnuit total cu ea. The Tron e segmentat, iar centrul orașului freamătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ușă zbierînd amenințări. Ha ha ha. Mă duc să țip la ei, dar am ceva În gură. Îmi bag degetele Înăuntru și o scot. O bucată de limbă. Întind mîna, văd pe jos geanta lui Carole și o pun În poșetă. Urlu și eu la ei prin ușă: Cine-i următorul bulangii Împuțiți ce sînteți! Noi sîntem poliția din Edinburgh! Noi omorîm bulangii! NOI ÎI URÎM PE NEGROTEI! MAI ALES PE CEI ALBI CĂRORA LI SE SPUNE ȘMECHERAȘI! Apoi totul Încetează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
mama din răsputeri. Cristoase, tare nu se îndura să spargă o bancnotă de o sută de lei! De cîte ori citesc facturile cu sume din ce în ce mai umflate, îmi aduc aminte de palmele Ettei lipite de geam, de rochiile ei răstransformate, de poșeta Vuitton, cum nu mai purta nimeni. Își scria cheltuielile cu cifre ordonate, străduindu-se să gătească bine și ieftin. Îmi lipesc palmele de fereastra rece, la fel cum le lipea ea. Străzile lașului mi se păreau-obosite, anoste, oropsite. Zidurile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
iluzia c-aș mai fi "fata de sticlă"** din primele tale acuarele. Tu ai spus-o: "Gloria-i o femeie extrem de capricioasă. Dacă e să vină, vine de la sine, ca dragostea. Altfel e prostituție. Sonată de noiembrie (II) "pe fundul poșetei mai găsești o monedă o aruncăm cu nepăsarea de prinț a săracului". Petre Stoica, Roata norocului luni, 4 noiembrie, 2002 Mitul cu pasărea aia care reînvie din cenușă. Cîtă putere mi-ar fi trebuit să fiu pasărea Phönix. Cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lîngă mașina Erika. Cel puțin îi știam caracterul. Mai precis, caracterele. Trăiam din ce-am trăit eu însămi (dacă aveam noroc, îl auzeam pe tata fredonînd, în timp ce se bărbierea, un șlagăr de Jean Moscopol; o vedeam pe Liselle strecurînd în poșeta îngustă ceva cumpărat de la Droguerie; pe mama, apăsînd ritmic mînerul înfășurat în sîrmă al cuțitului de bucătărie, să taie cartofii paille), dar trăiam mai ales telepatic, din biografiile altora. E mai simplu să-ți închipui vieți decît s-o trăiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
goană, iar el alergă imediat după ea. - Iubire, ai greșit atunci când ai decis să te iei la întrecere cu un iepure! He, he, sunt în spatele tău, acum te ajung! Un-doi, un-doi, faceți toți la fel ca noi! * Țipă și aruncă poșeta. Abandonase umbrela mai devreme, pentru a nu o incomoda în timpul alergării, dar simțea pe urmele ei, iar confirmarea veni imediat: - Iubire, ai greșit atunci când ai decis să te iei la întrecere cu un iepure! He, he, sunt în spatele tău, acum
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de secție, medicul Pencu, pentru ca sectorul lor să fie cotat așa cum se cuvine, pe un loc meritat în ierarhia acestei instituții medicale. Veni acasă frântă de oboseală. - Mamă, nu mai pot, spuse ea de cum intră pe ușă, aruncând pe pat poșeta și pardesiul. - Ce s-a întâmplat? De ce anume nu mai poți, fata mea? - Sunt obosită, nervoasă, de multe ale mele și, pe deasupra, la spital se așteaptă și o inspecție de la minister. - Stai un pic. Spală-te pe mâini, și apoi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ai suferit... Dar spune tu, am eu vreo vină? - Tocmai de asta vreau să te rog să trecem peste toată această poveste, ca relațiile noastre să nu sufere, de vreme ce nici una dintre noi nu poartă vreo vină. Și Olga scoase din poșetă un covrig, îl frânse în două și-i întinse Inei o jumătate din el. - E ca un fel de pipă a păcii, nu? Ina luă jumătatea de covrig oferită și schiță un zâmbet de bunăvoință. - Să fie și acesta un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
plicul pe verso. Se arătă nedumerită. Părea a fi de la Olga. Dar ea scria de obicei adresa cu majuscule. De data aceasta însă, schimbase stilul, caligrafiase cu minuție fiecare literă și adresa exactă. Cum ajunse în casă, aruncă pe pat poșeta, pardesiul și dezlipi cu febrilitate plicul. Curseră din el câteva fotografii din care o privea o fetiță cu părul inelat, un îngeraș, căruia îi lipseau numai aripile. Îngerașul zâmbea bogat celor care, întâlnindu-i ochii mari, migdalați, îi ofereau un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Erau cu toții Într-o formă fizică perfectă - nu prea musculoși, pentru că „așa ceva nu e deloc sexy“ - iar puloverele pe gât cu dungi fine și pantaloni strâmți din piele scoteau la iveală o viață Întreagă de ședințe În sălile de sport. Poșete și pantofi pe care nu Îi văzusem niciodată purtați de oameni adevărați țipau de la o poștă Prada! Armani! Versace! din toate direcțiile. Auzisem de la prietenul unui prieten - asistentul unui editor la revista Chic - că din când În când produsele Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la revista Chic - că din când În când produsele Își Întâlneau chiar În aceste lifturi producătorii - Întâlniri pline de emoție, la care Minuccia, Giorgio sau Donatella Își puteau admira din nou pantofii cu toc cui din vara lui 2002 sau poșetele În formă de lacrimă din colecția de primăvară. Știam că pentru mine lucrurile erau pe cale să se schimbe - atâta că nu eram prea sigură că schimbarea era În bine. Primii douăzeci și trei de ani din viața mea fuseseră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de nurcă de la Miuccia Prada, o brățară Verdura cu mai multe rânduri de diamante din partea lui Aerin Lauders, un ceas Încrustat cu diamante de la Donatella Versace, o ladă de șampanie din partea Cynthiei Rowley, un set cu pulover fără mâneci și poșetă de la Mark Badgley și James Mischka, o colecție de pixuri Cartier de la Irv Ravitz, un șal de șinșila de la Vera Wang, o jachetă cu imprimeu zebră de la Alberto Ferretti, o pătură cu imprimeu Burberry de la Rosemarie Bravo. Iar acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Mischka, o colecție de pixuri Cartier de la Irv Ravitz, un șal de șinșila de la Vera Wang, o jachetă cu imprimeu zebră de la Alberto Ferretti, o pătură cu imprimeu Burberry de la Rosemarie Bravo. Iar acesta era doar Începutul. Citeai acolo despre poșete de toate formele și dimensiunile din partea tuturor celebrităților: Herb Ritts, Bruce Weber, Giselle Bundchen, Hillary Clinton, Tom Ford, Calvin Klein, Annie Leibovitz, Nicole Miller, Adrienne Vittadini, Michael Kors, Helmut Lang, Giorgio Armani, John Sahag, Bruno Magli, Mario Testino și Narcisco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Sahag, Bruno Magli, Mario Testino și Narcisco Rodriguez, ca să amintesc doar câțiva. Erau zeci de donații făcute În numele Mirandei pentru diverse organizații caritabile, o nesfârșită listă care părea a conține sute de sticle de vin și șampanie, opt sau zece poșete Dior, câteva zeci de lumânări parfumate, câteva vase orientale din lut, pijamale de mătase, cărți legate În piele, produse pentru baie, batoane de ciocolată, brățări, caviar, pulovere de cașmir, fotografii Înrămate și un număr suficient de aranjamente florale și ghivece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
-mi dau seama. Parcă nici nu prea seamănă a realitate, Înțelegi ce vreau să spun? — Nici o problemă, oricând Îți vine cheful să iei din nou legătura cu realitatea, știi unde mă găsești, a zis Lily și și-a scos din poșetă abonamentul de metrou. Dacă arzi de dorul ghetoului, dacă vrei cu ardoare să rămâi ancorată În realitatea Harlemului, luxoasa mea garsonieră de șaptezeci și șase de metri pătrați Îți stă la dispoziție. Am achitat consumația și ne-am Îmbrățișat, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
numai vinerea și numai cu pantofi cu toc. — M.J.? — Marc Jacobs, m-a lămurit ea exasperată. Ei bine, cu camerele și cu cardurile de acces, ei cam știu ce face toată lumea pe aici, a zis ea și și-a pus poșeta Gucci pe birou. A Început să se descheie la jacheta din piele, și ea foarte strânsă pe corp, haină care părea total inadecvată pentru condițiile meteorologice ale unui sfârșit de noiembrie. Nu cred că se uită cineva pe materialul filmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Înfruntat-o cu fruntea sus. O față răvășită și mânioasă mă privea de acolo. — Ce dracu’ faci aici? s-a răstit Emily la imaginea mea din oglindă. M-am răsucit În loc și am văzut-o trecându-și haina prin baierele poșetei Gucci și punându-și ochelarii de soare pe cap. Abia atunci mi-a trecut prin minte că Emily vorbise la propriu În urmă cu trei ore și jumătate când spusese că se duce afară să ia prânzul. Adică ieșise din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cap În ceva din care n-ai mai putea ieși. Dar m-am holbat, totuși, la mâna mea, Încercând să-mi reamintesc fiecare amănunt În legătură cu felul În care el mi-o sărutase, după care am vârât mâna cea păcătoasă În poșetă și am scos de acolo mobilul. Am format numărul lui Alex și m-am Întrebat ce anume o să-i spun - dacă o să reușesc să-i spun ceva. 9 Mi-au trebuit douăsprezece săptămâni până să mă Înfig și eu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un șef tiranic. Ha! Să fi știut! Mi-a venit să râd În gura mare. — Bună, bag de seamă că ești singura care vine așa devreme În fiecare zi, a murmurat el În direcția mea, În vreme ce eu făceam săpături prin poșetă să-mi găsesc rujul Înainte de a intra În lift. Care e treaba? Părea atât de obosit, așa bătut de soartă, Încât am simțit un val de simpatie pentru el. Pe urmă Însă am simțit că mi se taie picioarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de curând. Probabil. În majoritatea dimineților Îl trimitea Înainte pe Uri cu toate lucrurile ei, un amalgam de haine murdare care trebuiau duse la curățătorie, numere din revistă pe care le luase acasă să le citească, alte reviste, pantofi sau poșete care trebuiau reparate și Cartea. În acest fel putea aranja ca eu să vin la mașină, să car toate chestiile alea neimportante dis-de-dimineață și să le rezolv Înainte ca ea să vină la birou. De regulă, venea la vreo jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vin la birou Înaintea lui Emily și să ascult mesajele de pe robot. În fiecare noapte, fără excepție, Miranda lăsa Între opt și zece mesaje ambigue pentru noi, toate Între ora unu și șase dimineața. Chestii de genul: „Cassidy vrea o poșetă din cele de nylon, cum au toate fetițele. Comandă-i una mărime medie, Într-o culoare care i-ar plăcea“ și „O să-mi trebuiască adresa și numărul de telefon al magazinului acela de antichități de pe 70 Street sau așa ceva, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]