2,516 matches
-
stemă, Eu sunt un geniu, tu o problemă, Privesc în ochi-ți să te ghicesc - Și te iubesc! IUBITA Îți par o noapte, îți par o taină Muiată-n pala a umbrei haină, Îți par un cântec sublim încet - Iubit poet? {EminescuOpIV 50} O tot ce-i mistic, iubite barde, În acest suflet ce ție-ți arde, Nimica nu e, nimic al meu - E tot al tău. {EminescuOpIV 51} BASMUL CE I L-AȘ SPUNE EI O, dă-mi arpa de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
la nevolnici el merit-un azil Într-un spital... Acolo cârpească cu minuni Păreții de chilie și spună la minciuni... Da! ticălos e omul născut în alte vremi... Sincer, îți vine soartea s-o sudui, s-o blestemi: Blăstămurile însăși poet te-arată iarăși, Al veacului de mijloc blestemul e tovarăș. Între-un poet nemernic, ce vorbele înnoadă Ca în cadență rară să sune trist din coadă Și-ntre-ofițerul țanțoș cu spada subsuoară Alegere nu este, alegerea-i ușoară. Pocnind în a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bătând, Și-apoi pe luciu, pe unda d-oglinde Le-ntinde: O barcă de vânt. 6. GENAIA (cca 1868) Creațiunea pământului după o mitologie proprie română. Pământul gând al poetului Rom. În 20 de cânturi. {EminescuOpIV 460} CÎNT I Orbul poet Rom care-a-nvățat să cânte amorul de la filomelă - disperarea de la vijeliile înfiorătoare ale cerului - durerea din mirosul florilor mormântului de sfinți își paște oile de aur ale gândurilor sale; - dă aripi moi pe plaiurile cerului și într-o noapte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
De ce? Întreabă de ce a scuipat Satan veninul său cel mai amar - când a eșittu în lume, de ce înainte d-a fi te cugetase infernul întreg - te pusese să figurezi în toate țesăturile sale infernale. Creatură a Iadului - femee fățarnică. Demonul poet te-a visat în eppopeea sa - care sfărmă toate blestemele sub ființa Dumnezeu - te visase ca să seci cel mai nobil sânge din vinele omenirii - ca să sugi ca un vânt cald și ommorîtor, ce neacă or-ce simțire din inimă - or-ce idee
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
leul ce-a învis, Iar tu lucește pală al deșteptărei vis!! (Șade, cugetă, mînile sale se lasă-ncrucișate peste coardele lirei) SILFII DE LUMINĂ (pe când se lasă negura rosă) În marea Somniei ce-n unda-i combină Tristeță cu râs, Cufunda, poete, gîndirea-ți senină, Seninul tău vis! (pe când se lasă negura neagră) Adormi când lumina se stinge cu jale Prin vânturi răcori, Când visu-ți își moaiă aripele sale În noaptea cu nori! Musica urmează misterioso. Negura lăsată cu desăvârșire. - O pausă. - Când
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nu poate pleca în țările calde. Creația înseamnă ferment generator de inedit. După acordarea premiilor literare, se dezlănțuie canonada frustraților. Sunt incinerate cărțile periculoase epocii. Niciodată - cele mediocre. Marii artiști sunt bântuiți de obsesii, nu doar de idile. Altădată numai poeții boemi aveau aspect de boschetari. Acum... Arta ne - ar putea înnobila măcar o parte din timpul risipit. Nu - i accept pe toți oniricii. Unii parcă au mâncat găini zăpăcite. Mă tem că drumul de la Bach spre manele e cu sens
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nici cu amenințarea Inchiziției. În generoasa rețetă a postmodernismului încape atât plagiatul cât și impostura. Veleitarii - acești talibani ai artei. În artă nu este mereu soare. Oricând poți intra în ceață. Cititorii sunt mai puțini, dar mult mai mofturoși. Tinerii poeți par întotdeauna ca niște exploratori fără hartă. Hamlet citește în craniul lui Yorik ca într-un străvechi manuscris. Și superlucizii au nevoie uneori de poezie. Poeții actuali, acești colindători pe care nimeni nu - i mai răsplătește măcar cu nuci și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
la întrebarea anchetei. Urmând toate etapele arătate de mine aici, cineva poate să devină sau nu poet. Rămân deci la a doua întrebare, pe care mi-am pus-o singur și care-o să mă urmărească, bănuiesc, întotdeauna: sânt oare poet? Unde merge poetul gonit din cetate Recitesc, de două luni încoace, cu o încîntare copilărească și cu mândria puțin absurdă și dezinteresată pe care o ai când echipa ta favorită câștigă un meci, pagini literare care par acum profetice. Când
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în viața lor. 81 O artă fără public Trebuie s-o recunoaștem: poezia este astăzi una dintre artele cel mai puțin atrăgătoare pentru public. Mai mult, aș spune că este o artă compromisă în ochii acestuia. Și nu (doar) din cauza poeților colaboraționiști din regimul trecut, cum s-a spus. Ei, de fapt, n-au fost nici mulți și nici de primă mână. Explicația decadenței fără precedent a poeziei în ultimele decenii, practic a ieșirii ei de pe piață, constă în insuportabilul ei
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
despre "Croh". Citeam epistolele făcând de gardă la drapelul unității militare, cu automatul pe piept și cățărat pe un podium, de unde, în afară de drapel, mai puteam vedea și pozele eroilor militari. între ei se distingea tuciuriul Belate Alexandru, căruia un tovarăș poet îi dedicase o odă cu un final patetic: "Răpus cu mișelie pe la spate/ La datorie a căzut inert / Viteazul, dârzul caporal Belate... Și i-a rămas țigara fumată doar pe sfert 1." îl cunoșteam din vedere și pe profesorul Crohmălniceanu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
oricât de nobilă și de omenească. Ai scris sau n-ai scris. Ai înșfăcat vremea ta sau ai lăsat-o să-ți curgă printre degete. De-a-ceea, într-un fel, n-ar trebui să ne supere excesele, aroganța, suficiența, agresivitatea tinerilor poeți. Sânt dârdorile artei, prin care am trecut cu toții. Grav este să rămâi așa până la capăt, crezând că-ți rămâi astfel fidel ție însuți, în realitate, fiecare vârstă are lumea ei, decența ei, poate chiar și arta ei. Puștii nu mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu un fel de laitmotiv: ,, Te vei duce, te vei întoarce/ Niciodată vei muri!" Cu acest lichid poetul amețește doar Tenebra ce ne surpă, face atmosfera terapeutică, transformă viața în vis și poezia în medicament alintător. Dintre toți prietenii lui poeți, cu care a hălăduit prin timpuri de tot felul, el, singurul, a turnat și cimentat în literă un zbor prin Iași al unei generații ce și-a stins năduful în ulcica izbită de pământ, în vinul ce se prelingea prin
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93055]
-
compara cu un fagure de miere și spunea că avem o limbă sonoră și aptă, ce exprimă prin sunete, noțiuni, prin șir și accent logiccugete, prin accent etnic sentimente. Arghezi ne îndeamnă să stăruim mai mult asupra cuvântului. Toată viața poetul împletește cuvintele și din împletirea lor iese mătase sau frânghie. Limba este un mijloc de comunicare, un instrument cu ajutorul căruia comunică între ei și își transmit gândurile, se înțeleg. Cultivarea limbii se înscrie azi pe coordonatele majore ale preocupării popoarelor
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
reverențioase precum "domnul", "domnia sa", iar pe de alta, cea distorsionată, a unui adversar socialmente redutabil: "(...) profesor universitar, om cu tendințe de unitate, cu metodă, cu ordine (expresii citate din discursul preopinentului, n.n.), cu acces la tribuna întâietăților, rând pe rând poet, critic, istoric, reformator, conducător etc.". Cu cât imaginea acestuia este mai impozantă, iar enumerația ironică și deci polemică a funcțiilor și calităților preopinentului o hipertrofiază strategic, cu atât culpa de a fi trunchiat adevărul este mai impardonabilă. Acest joc al
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în substanța sa antiretoric și antiproclamativ) face haz, prin ironie antifrastică, de situația deplorabilă a vieții intelectuale și artistice românești. Comicul expunerii anunță, în unele pasaje, surâsul zeflemitor al denunțului public arghezian: "Societatea noastră a progresat! Astăzi românul este născut poet și critic, câteodată și biciclist: El mânuiește, cu aceeași dexteritate, versul și proza; el înțelege, cu o egală siguranță, niciodată dezmințită, toate ramurile de artă tot ce e mare bun adevărat și frumos!". La Arghezi, intenția descalificantă este abil sugerată
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
proza; el înțelege, cu o egală siguranță, niciodată dezmințită, toate ramurile de artă tot ce e mare bun adevărat și frumos!". La Arghezi, intenția descalificantă este abil sugerată de alăturarea nepotrivită a celor trei termeni calificativi, în care primii doi (poet și critic) trimit la talent și vocație, iar ultimul (biciclist) la automatismul deprinderilor motrice sau, mai subtil, la abilitățile culturaliștilor-echilibriști pentru care mersul pe bicicletă a devenit o bagatelă. Iată, la aproximativ două decenii distanță, cum sună critica, la fel de subiectivă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
figura de bază, recurge, aici, la tehnici descriptive specifice polemistului, bazate pe ironie subversivă, cum ar fi acumularea: "la domnul Iorga, profesor universitar, om cu tendințe de unitate, cu "metodă", cu "ordine", cu acces la tribuna întâietăților; rând pe rând poet, critic, istoric, reformator, conducător etc. etc. etc., (De omni re scibili et quibusdam aliisi) reacțiunile retrograde, bizareriile, capriciile nu se îngăduiesc"289. Sau portretul moral, fictivizat prin augmentare (care, aici, se înscrie, evident, în tropologia polemică): Există un bărbat în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
of an inappropriate word, the contortions of the sentence, the brutality of expression, etc, being always tempted to reconstitute the gesture behind the word, to reach to the intrinsic spirit of not the idea, but the ideology of the pamphlet-writing poet. Zusammenfassung Was wir vielleicht von Anfang an erläutern möchten ist wieso wir von der polemischen Dimension der Publizistik von Arghezi sprechen und nicht über den pamphletarischen Diskurs, denn auf ein ersten Blick scheint beides das gleiche zu bedeuten. Die nuancierten
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
eterală, cu gusturi și preocupări patriciene sofisticate care nu puteau fi pe placul unui prinț moștenitor mai degrabă terre à terre, cu gusturi epicureene și destul de plebee. Așa se face că Anglia a pierdut, iar România a cîștigat, o regină poetă. Înrudirea dintre casele domnitoare ale Marii Britanii și României s-a realizat în generația următoare, așa cum se știe, prin căsătoria Mariei de Edinburgh cu prințul moștenitor Ferdinand, căsătorie care a avut loc la castelul Sigmaringen la 10 ianuarie 1893 și la
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
5 au între 7-10 silabe fiecare, și rimează între ele, iar versurile 3 și 4 au între 5-7 silabe fiecare care rimează și ele unul cu celălalt. Creatorul acestui gen de versuri a fost Edward Lear (1812-1888), artist ilustrator și poet al absurdului. Originile limerick-urilor, ca forme ale poeziei populare, încep în secolul XIII. Le găsim chiar la Shakespeare și chiar în tragedii precum Othello și Regele Lear. Iată un exemplu de limerick scris de Edward Lear: There was an Old
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
concurați de Théâtre du Marais, își pierd monopolul asupra spectacolelor pariziene. Pe perioada celor treizeci de ani ce corespunde înfloririi teatrului clasic, sub Richelieu și sub Mazarin, în 1661, Colbert, mai puțin cultivat decât predecesorii săi, îi încredințează lui Chapelle, poet și critic literar, grija de a-i selecționa pe cei mai buni artiști pentru rege. Astfel vor fi introduși la curte Molière și Lulli. Dar, din 1665, janseniștii și devoții, la instigarea unor oameni ca Nicole, Conti sau Bossuet, atacă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Vega, Ogier insistă asupra relativității gustului, diferit la fiecare popor. Privirea asupra operelor antice se schimbă cu epocile. Nu rețin întotdeauna atenția aceleași aspecte. "...ardoarea prea violentă de a vrea să-i imite pe Antici a făcut ca primii noștri poeți să nu fi atins gloria, nici calitatea excelentă a Anticilor. Ei nu considerau că gustul națiunilor este diferit, atât față de obiectele spiritului, cât și față de cele ale trupului, și că la fel ca maurii dar fără să meargă atât de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
năstrușnicului frate, original adolescent întârziat în conflict cu lumea anchilozată în cutume, în personajul Ciribiș din piesa Capul de rățoi a lui George Ciprian, bunul lui prieten. În plus, atunci când va formula rezerve în privința aprecierilor critice mitologizante, prin care tinerii poeți din jurul revistei Unu, deveniți apologeți ai cultului urmuzian, încercau să propage imaginea Neînțelesului, a Damnatului și a Revoltatului Urmuz, exagerând tragismul vieții lui, Eliza Vorvoreanu va preciza că, dimpotrivă, "din joc, râs, glumă... din exuberanța vieții lui plină de bucurii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de barzi".32 Creatorul miturilor timpurii rămâne însă considerată "conștiința populară colectivă", "mintea umană luptând în masă cu misterele, încercând să facă pământul conștient de sine", chiar dacă anumite forme au fost creionate și modelate de către acești șamani, preoți, barzi sau poeți (ei înșiși dobândind rangul de figuri mitice, ca Homer ori Vyasa, cei care au convertit povestea umană generic valabilă în termenii calibrați pe propria lor cultură).33 " Într-un sens, creatorii de mit timpurii spuneau povești pe care conștiința colectivă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
film de animație românesc (Păcală în Lună din 1920), implicat de asemenea în producția de bandă desenată, este și el înlăturat de pe scena publică, deoarece colaborase cu Radu Gyr, considerat poet legionar.822 George Voinescu, cel care desenase periodic Aventurile poetului Mazăre începând din 1943, în care realizase o frescă de succes a moravurilor boemei bucureștene, a fost și el persecutat de către Securitate, emigrând în Franța în anul 1968.823 Fig. 29 Soldatul Neață ridiculizând Armata Roșie (Neagu Rădulescu, 1942) Marea
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]