21,807 matches
-
la nivelul contextului istoric, cultural, social și politic, urmată însă imediat de o lectură a contextului ca text. Cu alte cuvinte: dacă noul istorism nu zăbovește asupra prozodiei sonetului shakespearean (aleg un exemplu arbitrar, nu-mi sînt cunoscute studii de poetică întreprinse de noul istorism), cu siguranță va aplica într-un fel sau altul un anumit tip de sensibilitate lirică la explicarea lumii în care aceste sonete au fost produse. Această abordare a literaturii e rezultatul unei adevărate revelații disciplinare și
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
sensurile pe care le are prefixul con- în mai multe cuvinte, etimonul cuvîntului diletant sau amator și judecată, expresiile în care intră cuvîntul albastru în diferite limbi și ciudata divergență între folosirile în general peiorative din limba comună și sensurile poetice și simbolice ale cuvîntului). Descoperim pledoarii pentru călătorie ca mod de cunoaștere, pentru privirea proaspătă care să înlăture monotonia obișnuinței cu locurile, pentru cumpănirea între idei, fapte, aspecte opuse ș.a.m.d. Un singur exemplu, detronarea tiraniei gîndirii în linie
Pledoarie pentru bucurii mărunte by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16430_a_17755]
-
scrupulul datării automate a oricărui episod. Formula cîștigă însă în virtuozitate și datorită imaginii semnate de Dermott D. Downs. Maniera video-clip izbutește să creeze un dinamic sentiment al verosimilității, imperios necesar pentru orice fabulație oricît de fantezistă, cît și aura poetică de basm care fascinează neobosit publicul de orice vîrstă, din orice epocă... Fără să abuzeze de stereotipiile superproducțiilor și fără risipă de efecte speciale, se filmează armonios acordînd atenție deopotrivă și firului ierbii și freamătului din priviri, tumultului unei piețe
DRACULA revine! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16438_a_17763]
-
Vă place să vi se spună poet, romancier, poate amândouă? Vă complicați voit povestirea, ori e spontan și inevitabil procesul? GS.: Cel mai important lucru e istoria, narațiunea, dar mă bucură dacă se simte în proza mea și un element poetic. Am scris prea puțină poezie ca atare. Cred că prefer să scriu genul de proză care poate deveni poezie decât genul de poezie care poate aluneca în proză! Oricum, nu cred că 'poezia' ține doar de vers. Scrisul meu e
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
care se scurge, alunecă, se pierde în înălțimi, întocmai ca zmeul pe care il fură cerurile. O singurătate prea zgomotoasă e un roman conceput în cheie lirica, povestea are doar un precar eșafodaj epic, în rest ea trăiește din fulgurații poetice, din metafore, scene alegorice, aluzii și sugestii. Ciudat, Hrabal scrie despre rezistență prin cultură în codul în care s-a făcut, cel puțin în România, rezistența prin cultură. Însă ambiguitatea, la el, nu e justificată de precauție, de necesitatea de
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
Andrei Cornea Finalul "icoanei de cultură" pe care Karl Emil Franzos o dedica "Femeilor române", în versiunea dintîi, publicată deja în ianuarie 1869 în foiletonul ziarului "Tagespost" din Graz, constituie o simptomatică profesie de credință a autorului cu privire la propria-i poetică: "Am încercat, spune dînsul, să zugrăvesc tipuri ". La încă foarte tînărul Franzos, absolvent strălucit, cu doar doi ani și jumătate mai devreme, al gimnaziului din Cernăuți, termenul pe care acesta îl utilizează ("tipuri") atestă deja o îndeletnicire serioasă cu conceptele
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
conștient" și intenționat "tipuri generale" și nu de a modela personaje prin simpla descripție, "copie după natură", a unor individualități, ba chiar a unor indivizi anume, nemijlocit identificabili. Va fi fost revendicarea explicită a lui Karl Emil Franzos de la o poetică a "tipurilor",- el însuși, în proza publicată odată cu prima parte a deceniului al optulea, un realist de registru minor, apăsat și de un anume epigonism eclectic, ce combină, pe lîngă rețetele verificate ale prozei realiste contemporane lui (vezi propriile-i
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
în legătură cu această "constrîngere" teoretică pe care și-o impune tînărul Franzos o reprezintă sursa, - directă sau indirectă, este mai puțin important în situația de față, - a întregii dezbateri din a doua jumătate a secolului al XIX-lea german cu privire la o poetică a "tipurilor": ea pornește de la Goethe, și, dacă Franzos este unul dintre multiplii receptori și "interpreți" ai esteticii acestuia, faptul dă măsura atît a substratului fertil pe care estetica weimariană, alături de idealismul filosofic romantic, l-a reprezentat pentru întreaga producție
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
este îngăduit să o recunoaștem în forme vizibile și palpabile". "Tipurile", formele "originare" și "ideale" pe care naturalistul Goethe le identifica grație aceleiași medieri la pragul dintre ontogeneză și filogeneză devin, iată, accesibile, prin creația artistică! Este aici însuși sîmburele poeticii clasicismului weimarian, ce tinde a fixa universalul în particular, permanența, prezentul continuu, în procesualitatea devenirii: ceea ce este "tipic" este concomitent necesar și normativ, este ideea ce se întrupează, dar care, fără trup, nu poate fi. Revenim pe pămînt: dacă, în
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
două ori modificat, odată cu rețetele preconcepute ale coloritului local adecvat fiecăruia, din Podolia pînă în Gorizzia și apoi în Bucovina contemporană, cu tot cu ceea ce Michel Foucault va numi, mai tîrziu, "rețeaua de formule discursive". Pretenția lui Franzos de a practica o poetică a "tipurilor" în descendența lui Goethe nu constituie, în consecință, decît o infatuată iluzie. Acele "constructe" ideatice, de care vorbesc exegeții săi, teze pe care se mulțumește să le ilustreze obsesiv în propriile texte, coincid cu așa-numitele "Bilder im
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
Mincu (Note la Bacovia), Gabriel Cosoveanu (Psihismul involutiv bacovian), George Popescu (Horror vacui sau Absolută Mimesis), George Constantinescu (Fragmentarismul prozastic). * Într-o frumoasă tabletă confesiva, pusă bine în valoare de limbajul "specializat" al contextului (ce face din Bacovia un actant poetic și stăruie "asupra procesului de aglutinare/anihilare a elementelor realului ce conduce la invertirea semiozică(?) a acestuia"), Nora Iuga își povestește simplu apropierea în timp de autorul Scînteilor galbene, de la respingerea juvenila că "prea trist", la descoperirea modernității lui: "Tot
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
începe didactic, printr-o schematizare: " Dacă simplificam rezonabil, urmărind anumite linii de forță, dincolo de opțiunile personale și stilurile inerent-divergente, lăsând de o parte tematicile și/sau inserția autorilor într-o paradigmă sau alta, putem accepta oarecum jakobsonian - că generarea formelor poetice în literatura noastră a urmat două mari axe: mitologizanta și realistă." Simplificînd la rîndul nostru explicațiile, prima axa ar urmări invenția figurala și pe cea a lumilor poetice, cea de a doua, bazată pe observație și "descriere" ar viza descoperirea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
într-o paradigmă sau alta, putem accepta oarecum jakobsonian - că generarea formelor poetice în literatura noastră a urmat două mari axe: mitologizanta și realistă." Simplificînd la rîndul nostru explicațiile, prima axa ar urmări invenția figurala și pe cea a lumilor poetice, cea de a doua, bazată pe observație și "descriere" ar viza descoperirea lumii: "Versantul I.H.Rădulescu-Bolintineanu-Blaga-Barbu-Gellu Naum-Doinas-Nichita Stănescu, pe de o parte și Anton Pann-Grigore Alexandrescu-V. Alecsandri-Arghezi-Geo Dumitrescu-Marin Sorescu-Mircea Cărtărescu, pe de alta, definesc două tipuri de cogniție poetica, două
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
stau lucrurile, din păcate, cu Anna Karenina, spectacol pus în scenă de Alexandru Vasilache. Am văzut, de-a lungul timpului, Legături primejdioase, Anna Karenina, Frații Karamazov făcute de acest talentat și inspirat regizor la Chișinău. O plasticitate aparte, o comunicare poetică între teatru și dans existau profund în acele montări. Silvia Luca și Emil Gaju erau doi piloni formidabili. Un anumit spirit îmbogățea totul pe dedesubt. Versiunea scenică mult prea reducționistă de acum nu urmărește decît pe deasupra povestea romanului lui Tolstoi
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
de care se folosesc în mod curent îndrăgostiții. " Un act erotic - recită din când în când eseistul - nu este pur și simplu un gest, fie el și plăcut, de împerechere exclusiv fizică, ci o fuziune totală între două ființe." Sună poetic. Din nefericire, însă, autorul alunecă repede în prozaism. Liviu Antonesei ține să evidențieze avantajele practice ale erotismului în raport cu sexualitatea:" Spre deosebire de sexualitate, în erotism, niciodată nu se intră în post coitum triste, niciodată nu intervine șsic!ț cu adevărat epuizarea fizică
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
care strigă: "Vivat Prinz Rokoko!" Poezia se încheie cu avertismentul: "lasă pădurile neatinse"! Nefolosit în sens strict istoric, termenul "rococo" e mai degrabă identificat de către Eichendorff cu orice tip de raționalism ce tinde să "tundă" elanurile sensibilității. în Istoria literaturii poetice a Germaniei face analogie între gustul peisagist și cel literar al vremii, evocând un bătrân și celebru teoretician ca pe un "Prinț Rococo însoțit de suită" preumblându-se prin grădina ordonată (Mai înainte, Schiller comparase dramaturgia cu grădina, cerând ca ambele
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
umple cu sensuri profunde existența sa, provocînd și îmbogățind mereu ființa interioară. este titlul unui poem din ultimul său volum de versuri, Donatorul de umbră (Editura Junimea, 2000), o carte frumoasă în înțelesul propriu al cuvîntului: tipar elegant, ilustrații foarte "poetice" - în sensul poeziei, adică - semnate de sensibilul plastician Ion Truică. Autorul și-a gîndit, așa cum ne-a obișnuit, cu multă grijă arhitectura cărții; segmentele ei "curg" pe un palier tematic bogat care începe de la înțelesurile raportului nu o dată tensionat dintre
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]
-
ale iubirii efigii,/ am învățat să cred și-n Dumnezeu,/ devenind umili slujitori/ a două religii", scrie poetul în Convertiri, descriind calea: prin iubire spre divin, așa cum ne învață Noul Testament și textele Sfinților Părinți. Foarte interesantă în economia perceperii limbajului poetic și a succesivelor sale transformări este secțiunea a doua a cărții, Respirații între paranteze; se vorbește aici despre "viciile metaforei" și ale ornamentului stilistic, despre poezia ca o "dichisită ichebană", poetul e un "profesionist al melancoliei", pendulînd între elixirul din
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]
-
Zamfirescu care te cucerește cu textele ei, creându-ți senzația că citești pentru prima dată versuri. Ea nu este o poetă naivă, dar te transformă într-un cititor naiv. Din cauza ei, te surprinzi entuziasmându-te chiar și în fața unor scamatorii poetice cărora le cunoșteai de multă vreme secretul. De unde a apărut Zamfira Zamfirescu? Nu se știe. Din volumul ei de debut, Da, lipsește orice fișă bio-bibliografică. Există doar o fotografie, pe ultima copertă, fotografia unei femei frumoase, elegante și triste, descinse
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
și își pregătește în prezent doctoratul, își face un portret în aqua-forte: "Semnalmente: înalt, slab, bâlbâit (astfel încât să pot comunica), cu ochelari (în ciuda fotografiei), neîndemânatic, neatent, egoist, uneori rău." Această renunțare la ambiția de a poza reprezintă premiza aventurii lui poetice. Eliberat de obligația de a-și promova propria imagine, tânărul sensibilizat și interiorizat căruia i s-a transmis fără îndoială ceva din dramatismul paroxistic al trăirilor mamei sale (poeta Angela Marinescu) își descrie cu minuție și cu o surprinzătoare cruzime
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
și Alexandru Matei, își fac intrarea în lume prin arcul de triumf al unor prefețe semnate de Al. Cistelecan. Nu este o întâmplare. De multă vreme, criticul din Târgu-Mureș (de fapt, din România) supraveghează cu o mereu reconfirmată competență fenomenul poetic românesc și semnalează prompt orice apariție care dă speranțe. Zamfira Zamfirescu, Da, prefață de Al. Cistelecan, București, Ed. Vinea, col. "Debut", 2000. 88 pag. Alexandru Matei, Tractir, prefață de Al. Cistelecan, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, col. "Poeți de azi", 2000 (debut
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
o lectură nouă. Se vede că incompatibilitățile de sensibilitate sunt incitante și productive. În legătură cu opera lui Ion Pillat, majoritatea interpreților, aflați, de altfel, în deplin acord cu scriitorul însuși, au susținut existența a trei mari perioade distincte ale operei sale poetice. Cea dintîi, așezată sub emblemă parnasiano-simbolistă, ar fi definită ca stadiu de ucenicie la școala poeziei franceze de la sfârșitul secolului trecut, perioadă în care tânărul poet și-a însușit deopotrivă un univers imaginar și niște tehnici definitorii pentru aceste orientări
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
sfârșitul secolului trecut, perioadă în care tânărul poet și-a însușit deopotrivă un univers imaginar și niște tehnici definitorii pentru aceste orientări. Personal, am situat cândva această etapă sub semnul unei "disponibilități recapitulative" caracteristice, vorbind despre "un conservator de muzeu poetic" capabil de performanțe remarcabile în limitele formulelor însușite cu diligență și cu o dexteritate de netăgăduit. Este epoca definită chiar de Pillat drept una a "devierii" de la matcă printr-un "aport străin". A doua, tradiționalistă, ar fi marcat autentica regăsire
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
stare să reconstituie o "unitate ignorată, o coerență clandestină", și, încă mai direct, "forțele imaginației materiale ce determină profunzimile și inervează suprafețele". Înțelegem astfel că perspectiva în care se angajează studiul este una "tematistă", de inspirație bachelardian-richardiană, orientată de o poetică a elementelor. Trimiterile frecvente la autorul unor cărți precum Apa și visele sau Poetica reveriei vor întări, de altfel, liniile demersului de lectură. Surpriza pe care o aduce, de la primele pagini, cartea lui Al. Cistelecan este contrazicerea, cu argumente desfășurate
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
imperiul adeziunilor de ordinul ideologiei literare. Pornit, așadar, în căutarea "nivelelor 'pulsatile', sub-ideologice, sub-ideatice și sub-formale ale poemului", autorul studiului scoate la iveală numeroase probe care argumentează în favoarea "preeminenței acvaticului asupra teluricului", chiar și în etapa de acumulări ale experienței poetice inițiale, prin punerea în lumină a motivului unduirii, ca modelator al materiei telurice, a ceea ce numește - de exemplu, în legătură cu Cântecele stepei din volumul Eternității de-o clipă (1917), "doctrina virilă încurajând feminismul elementelor" sau a numeroaselor metafore marine în chiar
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]