10,542 matches
-
Hegel scria despre Roma că prozaizează istoria. Eu cred că trebuie să-i menținem istoriei o flacără inatacabilă, dincolo de proza reușitei pragmatice. Și, iarăși, în sensul acesta trebuie să ne așezăm mai sus, în felul în care ne asumăm îndatoririle. Pomenea dl. prof. Zamfir, mai înainte, despre contractul funcționînd eficient între Domnitorul care, magnanim, distribuie sate după victorie acoliților săi, suitei feudale. Însă nu se limitează numai la asta. El, Ștefan, zidește deopotrivă, de fiecare dată, o vrednică biserică. El îi
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
imensă „comedie a literaturii” (Nicolae Manolescu). Următorul, cel politic, la care se oprește pe larg Ion Bogdan Lefter decriptează zecile de esopisme disimulate în versuri (și mai ales în bonusul dramatizat care e varianta cântului al unsprezecelea). Despre acest traseu pomenește și Ovid S. Crohmălniceanu în Amintirile sale deghizate atunci când rememorează ședințele cenaclului Junimea în care epopeea a fost citită pentru prima oară. Cel de-al treilea, biografic, sugerat tot de Lefter, dar lăsat cumva în suspensie în finalul cronicii din
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
cu cât unul dintre cânturi le redă, fiecăruia dintre ei, vocea, într-o pastișă de mare tandrețe. Prevalându-se de dimensiunile limitate ale paginii de revistă, criticii au luat, de obicei, caimacul. Dar sub acesta se află lucruri formidabile. Sunt pomeniți, explicit, și alți poeți. (Dacă nu mă înșel, cel mai tânăr dintre ei e Alexandru Mușina, colegul de generație al lui Cărtărescu.) Sunt, pe de altă parte, infuzați cu discreție alții. Repertoriul e imens. Cine lipsește, în mod frapant, nu
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
literară. Cronicarii activi de la acea dată erau invitați să nominalizeze, fiecare, câte un asemenea caz. Nu mai știu la cine m-am referit, nici la cine s-au referit ceilalți respondenți. Sigur e că nimeni nu se gândise s-o pomenească pe Angela Marinescu. Ceea ce poetei, atentă la tot ce se întâmplă în peisajul presei culturale, i s-a părut a fi o nedreptate în plus. Se considera, ea însăși, o victimă a conspirației tăcerii, conspirație cu atât mai tenace și
Probleme personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4352_a_5677]
-
exemplu de stil ironic, marca Genette, în termeni sportivi. Îi făcea curte, cum se spunea pe vremuri, unei făpturi. „Sătul de câteva zile de joc de pe fundul terenului, a crezut că venise vremea să urce la fileu, dar s-a pomenit îndată cu un passing shot sever pe care, după obiceiul lui, îl primi fără a intenționa să mai insiste, ca pe un răspuns provizoriu definitiv (...): pentru moment, era «minge de meci» și retur la vestiare - sau poate, cine știe, «partidă
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4373_a_5698]
-
Centrului Național american pentru Combaterea Terorismului, atacul asupra consulatului de pe 11 septembrie a fost "terorist" și comis "în manieră oportunistă". În decursul săptămânii, responsabilii americani au făcut unele declarații opozante, iar acum două zile Departamentul de Stat prefera să nu pomenească despre terorism, așteptând ancheta completă a FBI. Declarația făcută miercuri aparține directorul Centrului pentru Combaterea Terorismului, Matthew Olsen, înainte ca Secretarul de Stat Hillary Clinton să se adreseze parlamentarilor în ședință privată, relatează Mediafax: Avem indicii potrivit cărora indivizi implicați
Un oficial american califică atacul de la Benghazi drept "terorist" by Toma Teodora Antonia () [Corola-journal/Journalistic/57557_a_58882]
-
listele cu recapitulări. Sau despre absențele de pe aceste liste. De fapt ce m-a îndemnat să scriu rândurile de față este o absență: aceea a volumului Patria mea A4 de Ana Blandiana. Eu unul nu l-am văzut să fie pomenit, nici în bine, nici în rău de comentatorii anului literar trecut. Caut o explicație. Nu pot să evit, mai întîi, întrebarea: să fie lipsa de atenție arătată unei astfel de cărți o expresie a acelei rupturi dintre generațiile literare de
Revenirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5759_a_7084]
-
plăcere să fiu pe o listă alături de cei de felul lui Styron, Vonnegut, Mailer (...) Cred că ai fost prea blândă cu George Steiner care, din cauza snobismului lui cu lustru, este cel mai insuportabil dintre toți nesuferiții.” Pe John Updike îl pomenește doar de două ori și numai pentru a exprima un dispreț strivitor față de acest alt mare scriitor al vremii lui. În 1956, Saul Bellow a fost invitat să facă parte dintr-un comitet al scriitorilor menit să contracareze propaganda sovietică
A scrie – o datorie și un leac by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5762_a_7087]
-
după Caragiale, potrivit pe luni și zile de Călin- Andrei Mihăilescu, Liviu Papadima și Rodica Zafiu. Nu era, vorba autorilor lui, aniversar, ci fatal și, pe deasupra, cu ecou. În toate timpurile. O dată fără de care calendarul lumii lui Caragiale nu se pomenește este - comèdie! - ziua de față. , sau fevruarie, sau 11/23 Făurar, înainte de revărsatul zorilor, când lovitura de palat forțează abdicarea lui Cuza. Scena în sine - politică placată (sic!) peste adulter - este, la un alt nivel, apocalipsa lumii din comedii: ceea ce
11 februarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5768_a_7093]
-
Mai există în film cineva care se ocupă de viețile altora, doamna Crystal (Pauline Collins), o clairvoyante mai puțin șlefuită în arcane decât madame Sosostris, „famous clairvoyante”, pe care o invoca ironic T.S. Eliot în poemul The Waste Land. Îi pomenim pe toți acești englezi pentru că acțiunea se desfășoară în Anglia și pentru că uneori din film răzbate ceva din ceremonialul Tea Party al unei atmosfere victoriene pe care unele personaje o reclamă vădit ironic. Ironic nu din perspectiva lor, ci a
Zgomotul și furia farsei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5772_a_7097]
-
1883 (deci până cu un an înainte de a muri) a fost maestru de balet al Operei Regale. În această perioadă, între alte multe balete (circa 40, în care a jucat și el însuși), Paolo Taglioni a montat și baletul Satanella, pomenit în inscripția de pe sigiliul de la Muzeul Național de Artă al României. Satanella oder Metamorphosen, pe muzică de Cesare Pugni și de Peter Ludwig Hertel, a fost creat la Berlin în 1852, după ce coregraful mai pusese în scenă o altă variantă
Sigiliul lui Paolo Taglioni - O piesă prețioasă păstrată la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5773_a_7098]
-
Cărtărescu, Paul Cornea, studentele de la Litere, Tia Șerbănescu, Răzvan Petrescu, Marius Chivu, Dan C. Mihăilescu, Oana Bârna, Adriana Babeți, Andrei Pleșu, Adriana Bittel. Nu toate eseurile epistolare de aici conțin, propriu-zis, interpretări. Toate, însă, fac apel la interpretare. L-am pomenit deja pe cel despre poemul care deschide primul volum al lui Bacovia, considerat, cu argumente imbatabile, o artă poetică. I-aș adăuga imediat un altul, referitor la șaradismul (sau mai-mult-ca- șaradismul, fiindcă la capătul demonstrației se ivește un poet în
Viață și cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5852_a_7177]
-
gravă a adevăratei lirici e nu numai diversionistă, dar și profund eronată. Am dat un exemplu din Stratan. Mi-ar fi fost tot atât de ușor să găsesc unul la Cărtărescu, la Coșovei sau la Iaru. Iată, din Frica pe care o pomeneam adineauri: „«Pe onoarea mea! A ros paharul de cristal/ până la picior! L-am văzut eu! Un cristal/ de două sute de lei!»// Cu bărbia agonizând pe gaura unei țevi de pușcă.../ Cu sentimentele vraiște în gură de șarpe.../ Mâine va semăna
De-a wați ascunselea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5869_a_7194]
-
Crișan Andreescu, crisan andreescu Au trecut 15 ani de la dispariția unuia dintre cei mai mari duhovnici ai ortodoxiei române. Luni, la Catedrala Patriarhală, Ilie Cleopa a fost pomenit printr-o slujbă oficiată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ordoxe Române. Din soborul slujitor au făcut parte și: Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Înaltpreasfințitul Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, Înaltpreasfințitul Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, Înaltpreasfințitul Calinic
Slujbă de pomenire la 15 ani de la moartea părintelui Ilie Cleopa by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/58721_a_60046]
-
îl va resimiți desigur cititorul din 2010, cînd probabil vor apărea operele tale complete, mai mult sau mai puțin sub îngrijirea mea.” (p. 266) Retrospectiv vorbind, e uimitor cum Noica, care nu știa nimic de caietele secrete ale lui Dragomir, pomenește de eventuala publicare a operei acestuia. Cît despre 2010, coincidența face ca în acest an să se încheie publicarea operei lui (cinci volume) la Humanitas.
Extravagantul de rasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5885_a_7210]
-
fără imaginație, este un spirit retro. Așadar, un caz ciudat, care, la ultima mea lectură (de acum câțiva ani), mi-a sugerat ceva chiar pentru mine mult surprinzător, asemuirea cu Mateiu Caragiale, nu cu mult mai celebrul părinte al acestuia, pomenit de mai toți specialiștii. Cine extrage din acest ultim Caragiale paginile cele mai laice, momentele cele mai prozaice, îl regăsește pe Brătescu-Voinești: Conul Rache, amatorul de taclale și de povestiri din trecut, pare desprins din galeria pe care ne-a
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]
-
Cosmin Ciotloș „Din când în când, ne pomeneam cu razii. În fața porții se opreau mașinile Securității, casa se umplea de oameni în uniformă și în civil, care controlau, căpiați, tot, casa, șura, stogurile de paie, grajdul, chiar și fântâna. [...] Ticu, chemat la Cluj, la Securitate, reapărea acasă cu
Cronică de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5536_a_6861]
-
bulversat despre cine va fi bărbatul și cine femeia în proaspăta familie) și de critică socială la nivel macroscopic. Și, pentru a se respecta întru totul vechea zicală potrivit căreia o nenorocire nu vine niciodată singură, Benjamin R. Ford se pomenește că pierde avionul, fără un motiv evident. Cursa lui este amânată pe termen nedeterminat, omul se pomenește captiv într-un terminal aviatic, fără niciun control asupra viitorului său apropiat. Și astfel, plictisit, nervos și mai ales frustrat, protagonistul începe să
Cronica unui zbor amânat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5549_a_6874]
-
nivel macroscopic. Și, pentru a se respecta întru totul vechea zicală potrivit căreia o nenorocire nu vine niciodată singură, Benjamin R. Ford se pomenește că pierde avionul, fără un motiv evident. Cursa lui este amânată pe termen nedeterminat, omul se pomenește captiv într-un terminal aviatic, fără niciun control asupra viitorului său apropiat. Și astfel, plictisit, nervos și mai ales frustrat, protagonistul începe să scrie o lungă scrisoare adresată companiei American Airlines în care îngrămădește năvalnic bucăți de biografie, flux al
Cronica unui zbor amânat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5549_a_6874]
-
astfel o poveste clasică în ramă - poate prea evidentul cadru narativ constituind unul dintre puținele minusuri ale cărții. Sună cam cusută cu ață albă posibilitatea ca o persoană să scrie o astfel de scrisoare. Dar dacă acceptăm convenția, ne vom pomeni cu un text nespus de suculent, cu multe paliere de interpretare, scris cu mână sigură și care sună excelent în românește. Pentru acest fapt „vina” o poartă mai cu seamă traducătorul, Andrei Oprea, care a izbutit un balet aproape perfect
Cronica unui zbor amânat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5549_a_6874]
-
vorba. Yang fusese el însuși într-o comună populară. Am uitat data reîntâlnirii noastre, dar ea nu putea fi departe de evenimentele din decembrie 1989. Un an sau doi după revoluție, când am intrat eu însumi în politică, m-am pomenit cu Yang, care era încă ambasador, că mă roagă să-l las să mă însoțească în drumurile mele prin țară. A făcuto de mai multe ori, spre amuzamentul colegilor mei de partid, care îl porecliseră Spionul Chinez. Cu aceste ocazii
Mâinile lui Li Ming Chang by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5553_a_6878]
-
poeziei și asistăm, după crepusculul avangardei, e vorba de toate artele, la o mare sete de sens. Gratuitatea convulsivă cedează sensului ce-și redobândește astfel statutul de chezășie a onoarei de a fi om. Zgomotul aseptic al computerelor de care pomeniți nu va acoperi, sper, existența. M.I.: Vă mulțumesc și în încheiere v-aș mai ruga de câteva vorbe pentru maramureșeni, pentru artiștii din Maramureș unde, la Rohia, prietenul domniilor-voastre, N. Steinhardt, hodinește întru dreapta credință. M.L.: Le-aș spune că
„Am ratat ceea ce cehii au numit lustrația ...“ un dialog din anul 1995 cu Monica Lovinescu și Virgil Ierunca () [Corola-journal/Journalistic/5558_a_6883]
-
se arată deloc încântată de scrisul lui Hemingway. Găsește că el folosește un limbaj trivial de hoți, de criminali și de alte profesiuni neonorabile. Degeaba spune romancierul că așa e viața... Miss Stein, în capitolul intitulat că îi dă lecții, pomenește de cazul unui pictor ce pictează tablouri care nu-și pot găsi un loc pentru a fi agățate în perete și despre care critica afirmă că ar fi inaccrochables, de neagățat, de nepus pe perete, iar Hemingway lasă cuvântul, îl
Madame Stein by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5655_a_6980]
-
Flora), soția lui Andrei, cu care Matilda se confruntă chiar la pomana mamei sale fiind izgonită fără ca fratele să intervină, dureros moment de lașitate. Plecând, fură niște bani din torpedoul mașinii și un pistol de jucărie pe care nu laș pomeni dacă n-ar juca un rol special în poveste. Episodul Paul relevă cea de-a doua cădere. Dincolo de faptul că suma promisă de fostul iubit în schimbul tăcerii sugerează o culpă care ar fi trebuit împărțită, Paul a abandonat copilul său
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]
-
pe care băștinașii au ajuns să îl prefere din rușine față de tărășeniile nedemne legate de primul - povești de felul celei de față) am avut și eu mica mea contribuție - una care merită, cred, atenție și recunoaștere, deși ea nu e pomenită încă nicăieri în actele oficiale. Atât eu cât și țara aceasta am fost, se pare, în rahat chiar din momentul în care, în 1803, puștiul care eram pe atunci sărea de pe balenieră, împuns din spate pentru mai mult curaj de
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]