2,792 matches
-
sporii și acum ieșeau din mare strângându-se de mâini cu apa șiroind pe trupuri. Se priveau înfiorați, percepând clar momentele acela unice care nu se asemănau cu nimic.. Sperau într-o repetabilitate veșnică sau cel puțin cât vor mai poposi pe acele meleaguri și cine știe... poate vor reuși să prelungească această stare la infinit! Deosebeau clar cum iubirea ca o nălucă, izbucnise între ei și sesizând din zgomotele mării cum îi învăluie dragostea când... i-a zărit iarăși pe
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pleacă prea grăbită de acasă, sau dacă, pantofii ar putea să vorbească, ce spioni buni ar fi, îți dai seama, să pui pantofii tăi să se împrietenească cu pantofii ei, și să poată să-i tragă de limbă, unde au poposit azi-noapte? Ar putea să tragă de limbă alți pantofi, care ar putea să-ți spună vrute și nevrute despre stăpânii lor. Cred că sânt și foarte ușor de mituit. Puțină cremă, un lustru săptămânal și gata. Mă obsedează pantofii, forma, modelul, genul
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
era și departe, erau și primejdii. Se sfătuiră ce să facă. - Eu pot face o plută, zise Mahukutah. În țara mea facem plute. Pentru că nu aveau alt gând mai bun, nici alte mijloace, începură să caute în păduricea în care poposiseră lemn bun pentru o plută. Aveau arme, unii aveau topoare. Începură să taie anumiți copaci pe care-i alegea Mahukutah, pentru că aveau lemnul foarte ușor. Alții aduceau din pădurice felurite ierburi și lăstari tineri din care se puteau împleti frânghii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de ape, cioplit cu osteneală. Agățară pânza, și luîndu-și apă într-un fel de butoi dintr-o piatră scobită, se suiră pe plută și porniră spre apus. O lună sau poate mai mult îi purtă vântul încolo și încoace, până când poposiră din nou pe un țărm. Marea le dăduse uneori hrană, adesea necazuri, iar norii, foarte rar, apă de băut. Erau storși de puteri, dar trăiau. Așa poposiră pe acel țărm îndepărtat, unde găsiră un neam de oameni ciudați care-și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
O lună sau poate mai mult îi purtă vântul încolo și încoace, până când poposiră din nou pe un țărm. Marea le dăduse uneori hrană, adesea necazuri, iar norii, foarte rar, apă de băut. Erau storși de puteri, dar trăiau. Așa poposiră pe acel țărm îndepărtat, unde găsiră un neam de oameni ciudați care-și împodobeau capul cu penele păsărilor. Văzîndu-i pe acești deznădăjduiți flămânzi și istoviți de furia apelor, băștinașii nu-i omorâră, nici nu-i socotiră dușmani. Pe acești băștinași
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
își aruncă sabia și coiful și, păstrîndu-și numai arcul și un cuțit, se afundă în pădurea de cedri. Nu știa ce se petrecuse în Sodoma și Gomorra, nici nu putea ști că, în noaptea în care cei doi oameni ciudați poposiseră la Lot, Marele Preot se strecurase cu oamenii de credință spre țărmul mării. Sus, pe podișul Baalbek, Auta, Uh și celălalt străin găsiră altă priveliște neașteptată: oameni numeroși lucrau în jurul unui tura larg, ce se alcătuia din lespezi uriașe de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
purtate de apă. Unele încă în stare bună, erau văruite sau vopsite în culori vii, altele stăteau să se dărâme, parcă la prima suflare mai puternică de vânt. Bocănitul lor se auzea până departe și, dacă cineva străin de sat poposea acolo, se trezea noaptea speriat de zgomotul ritmic, ca de mitralieră. Peste gârlă, pe coasta văii, iată păduricea de corni din care culegea toamna coarne, pe care le usca la soare! Fructele păstrate așa, dădeau iarna un gust amărui, plăcut
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
frica și ajunsese în luminiș. Ca într-o poveste frumoasă, găsisese acolo o cabană mică din lemn, uitată de lume. La câte nu se gândise atunci! Își închpuise tot felul de scenarii, care aveau în centrul acțiunii căsuța. Niște oameni poposeau acolo, se sfătuiau de seara până dimineața, și a doua zi ieșeau la drumul mare să-i jefuiască pe trecători. Banii astfel căpătați, erau folosiți în scopuri nobile, să ajute vreo femeie necăjită să-și hrănească pruncii, să vindece vreun
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
am mai fost de multă vreme pe acasă, se mai face tutun în Basarabia noastră ? Dimineața următoare economisi banii rămași, urcând tot pe jos dealul Copoului, efectiv înfiorat la vederea zidurilor masive ale Universității. Privea copacii grădinii Copou, în care poposise cândva, știa de la învățătorul de acasă, Eminescu, apoi casele boierești de mâna întâi. N-avea nici un zor și-și mișca încet picioarele deprinse cu mersul pe jos, însă nu pe piatră cubică, ci mai mult pe pământul gol sau pe
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
de așteptare. M-am oprit și nu peste mult timp apare. Vântul îi flutura părul negru și creț. Se oprește și își întoarce o privire nevinovată către mine zicând: - Azi soția mea este plecată din oraș și aș zice să poposim la o cârciumă din oraș pentru a ne recrea după o săptămâna de muncă și stress. Fără prea multă tragere de inimă am acceptat invitația. Greșeală mare. Am plecat cu autobuzul și am coborât drept în centrul orașului, cumătrul zicând
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
în bătaia unui vânt călduț. După circa zece minute am cotit pe un drum de țară și, nu după mult timp, am zărit lacul lung de circa patru kilometri. Ne-am apropiat de o căsuță. Nu era prima dată când poposeam pe aceste locuri. Paznicul ne-a întâmpinat, am schimbat cuvinte de salut. L-am aprovizionat cu mâncare, o sticlă de rachiu și câteva pachete de țigări Mărășești. - Puteți merge unde doriți, dar ar fi mai bine să vă așezați mai
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
merge unde doriți, dar ar fi mai bine să vă așezați mai în coada barajului, căci acolo apa este mai mică și peștele poate fi nădit mai ușor, zice el bun pescar și cunoscător al locurilor. Am plecat și am poposit într-un loc feeric cu iarbă crudă. Pe cele două maluri străjuiau copaci falnici care își oglindeau umbra în apa cristalină. În depărtare se zărea digul de beton ce găzduia milioane de metri cubi de apă. Păsările singuratice zburau spre
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
comuna Pogana, tăind satul în două. Încet, ceața se ridică de pe ulițele satului și de pe râu trecând în valuri peste lanuri de grâu și grădini cu pomi fructiferi, ca apoi să se piardă spre creste și râpi. Aici am poposit cu prietenii mei într-o splendidă zi de vară a anului 1980. Coborând spre balta situată pe valea nespus de frumoasă, am lăsat în urmă casele acoperite cu tablă și stuf și am călcat pe iarba mustind de roua dimineții
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
poetul George Tutoveanu, Toma Chiricuță, Tudor Pamfile, societate care desfășoară o prodigioasă activitate atât în domeniul creației literare cât și în domeniul muzicii și artelor plastice. Activitatea acestei societăți a prilejuit participarea unor mari personalități ale culturii românești care au poposit pe aceste meleaguri. Printre aceștia se numără Nicolae Iorga, George Enescu, poeții și scriitorii Alexandru Vlahuță, Cincinat Pavelescu, Cezar Petrescu, Victor Ion Popa, George Topârceanu, Ionel Teodoreanu, Tudor Vianu, George Bacovia, Vasile Voiculescu și alții. Aici s au format ca
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
Sfânta Paraschiva". Deși nu este o destinație turistică prea frecventată, numărul mare de obiective din Bârlad au făcut ca în ultimii ani să se dezvolte o rețea de unități de cazare de tipul vilelor și pensiunilor în care să poată poposi turiștii aflați în această zonă. Alte puncte de interes pentru vizitatorii aflați în vacanță în zona Bârladului mai sunt Casa Cuza, Casa Sturdza, Casa Tuduri, Casa Bulbuc, Casa Silvian, Casa Șuțu, Casa Roșie, Casa Gheorghe Gheorghiu Dej, statuia lui Gheorghe
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
din simțire și din minte rezultă știința; evidența este comună și minții și simțirii. Simțirea este poarta prin care intră știința; iar credința, după ce s-a slujit de simțuri, lasă în urma ei supoziția, se grăbește spre realitățile cele nemincinoase și poposește în adevăr. Dacă va spune cineva că știința, în unire cu rațiunea, poate demonstra orice, atunci acela să audă că principiile, cauzele primare ale existenței, nu pot fi demonstrate; nu pot fi cunoscute nici cu ajutorul artei și nici cu ajutorul rațiunii
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
apoi se prăbușesc, doborâți de secure, de foc sau de trăsnet și se usucă, cu frunzișul acum veșted, în țărână. Este dată, în poem, și ora unei lupte, ora de amiază, când tăietorii de arbori din păduri, osteniți și flămânzi, poposesc să prânzească. Numai că ora înfruntării aceleia este o clipă anume a timpului: amiaza celei de a treia zi de luptă (din patru câte-au fost), din vara celui de al zecelea an al împresurării Troiei. În timp ce tăietorii au tăiat
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
prin bunătatea și renunțarea unui om. Și în insula aceea mică, incomensurabilă cu ariile cerului, se înfățișează ca o ființă foarte mică, întocmai cum minuscul este zburătorul, un cântăreț și el, din Peste codri sta cetatea a lui Eminescu. Ariel: „Poposesc din floare-n floare, / Ca albina! Cat scăpare / De-aud striga, în cicoare; / Și, pe lilieci călare, / Urmez vara călătoare! / Ce bine e sub ramura-nflorită! / M-așteaptă-o viață atât de fericită!“ Sau, în lecțiunea, poate preferabilă, a lui Theobald: Where
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
apoi se prăbușesc, doborâți de secure, de foc sau de trăsnet și se usucă, cu frunzișul acum veșted, în țărână. Este dată, în poem, și ora unei lupte, ora de amiază, când tăietorii de arbori din păduri, osteniți și flămânzi, poposesc să prânzească. Numai că ora înfruntării aceleia este o clipă anume a timpului: amiaza celei de a treia zi de luptă (din patru câte-au fost), din vara celui de al zecelea an al împresurării Troiei. În timp ce tăietorii au tăiat
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
prin bunătatea și renunțarea unui om. Și în insula aceea mică, incomensurabilă cu ariile cerului, se înfățișează ca o ființă foarte mică, întocmai cum minuscul este zburătorul, un cântăreț și el, din Peste codri sta cetatea a lui Eminescu. Ariel: „Poposesc din floare-n floare, / Ca albina! Cat scăpare / De-aud striga, în cicoare; / Și, pe lilieci călare, / Urmez vara călătoare! / Ce bine e sub ramura-nflorită! / M-așteaptă-o viață atât de fericită!“ Sau, în lecțiunea, poate preferabilă, a lui Theobald: Where
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
populația din sudul Dunării („vlahii călători“ și albanezii sunt amintiți și ei spre sfîrșitul mileniului unu și începutul celui de-al doilea), unde, susțin aceiași „cercetători“ tendențioși, s-ar fi format poporul romîn și de unde ar fi venit, nu înainte de „poposi rea“ unor migratori în fosta Dacie, cînd terenul ar fi trebuit să fie pustiu în concepția lor, ci după așezarea lor în aceste teritorii, ca ocupanți (prin cucerirea cui?) și stăpînitori (ai cui?). Toponimele vechi romînești nu sunt puține, dar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
departe, aceste cuvinte au suferit diverse „cosmetizări“: fie că au fost adaptate la sistemul fonetic și morfologic al limbii respective, fie că au fost interpretate greșit și au fost apropiate, prin etimologie populară, de cuvinte din limba în care au poposit, cu care semănau, deși nu aveau nicio legătură. De exemplu, etimologia îndepărtată a cuvântului farfurie ne trimite la construcția din chineză thien tză „fiul cerului“ (din thien „cer“ și tză „fiu“), folosită ca nume al împăratului, apoi cu înțelesul de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de Vulgata. Datorită faptului că Biblia a fost mai întâi tradusă în greacă, primii creștini au primit cuvintele ebraice trecute prin greacă. Ebraica stă la originea îndepărtată a numeroase cuvinte. Multe dintre ele, chiar dacă au ajuns la noi după ce au poposit prin alte limbi (greacă, slavonă), nu și-au schimbat prea mult aspectul, după cum se va vedea în continuare. Amin are, la originea îndepărtată, cuvântul ebr. amen „sigur“. Din ebraică, acesta a pătruns în greacă cu aceeași formă, amen, și cu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
p. 40). Din această relatare rezultă două aspecte care desființează teoria venirii târzii a ungurilor în Panonia. Primul constă în sugerarea originii rusești a numelui lor: sl. gora „deal”, iar „lîngă deal” - u gorî, astfel că populația migratoare care a poposit sub acest deal a luat numele de ugorĭskoe „ungurească”. Cel de al doilea constă în prezența adjectivului unguresc în Carpați înaintea trecerii pe lângă Kiev a acelei afro-asiatice din care au rezultat familiile de limbi indoeuropene, populații: munții ungurești (Carpații nordici
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și de bogăția limbii populare. De copil i-a plăcut să cutreiere meleagurile natale, apoi Bucovina. La 14 ani însoțește o trupă teatrală la Botoșani, Cernăuți și chiar mai departe, la Brașov. La 16 ani pleacă la Blaj pe jos, poposind prin sate și „adunând material”. La vederea Blajului, unde a răsărit „soarele românismului” (Aron Pumnul), exclamă: „Te salut din inimă, Romă-Mică. Îți mulțumesc, Dumnezeule, că m-ai ajutat s-o pot vedea”. Rămâne acolo o vreme pentru niște examene, după
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]