18,106 matches
-
viu pentru că îndrăznise să-l înfrunte în întrecerea cântăreților. Strickland părea să poarte în inima lui niște armonii stranii și niște tipare absolut banale, și-i prevedeam un sfârșit de chinuri și disperare. Din nou îmi dădea senzația că e posedat de un demon. Dar nu puteai să spui că e vorba de un demon al răului, căci era o forță primitivă, așa cum existase înaintea binelui și a răului. Era încă prea slăbit ca să poată picta și ședea în tăcere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
unei pasiuni neîmblânzite. Și poate că ea mai simțea la el și elementul sinistru care mă făcuse să-mi amintesc de ființele acelea sălbatice din istoria timpurie a lumii când materia, păstrându-și primele legături cu pământul, părea să mai posede încă un spirit al ei propriu. Dacă Strickland o impresiona într-un fel, era inevitabil fie să-l iubească, fie să-l urască. Ea îl ura. Și apoi îmi închipui că intimitatea de fiecare zi cu bolnavul o afectase într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
legați de băncile unei galere. Pasiunea care-l robea pe Strickland nu era mai puțin tiranică decât dragostea. — Vai, ce ciudat că-mi spuneți una ca asta! i-am răspuns. Cu multă vreme în urmă am avut ideea că e posedat de un diavol. Era pasiunea care-l ținea în puterea ei pe Strickland, pasiunea de a crea frumusețe. Asta nu-i dădea pace. Îl mâna încolo și încoace. Era un fel de pelerin etern urmărit de nostalgia divină, și demonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
tăcere, știind că este ultima lui șansă, îmi închipui că aici va fi spus tot ceea ce știa el despre viață și tot ceea ce ghicea. Și mi-am mai închipuit că poate aici își găsise în fine pacea. Demonul care-l poseda fusese în sfârșit scos la iveală prin exorcism și odată cu desăvârșirea operei pentru care întreaga lui viață fusese doar o pregătire chinuitoare, odihna se va fi coborât asupra sufletului său chinuit, desprins de trup. Nu mai avea nimic împotriva morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în ele, de parcă ar fi fost create într-un stadiu al istoriei înnegurate a Pământului, când lucrurile nu erau încă fixate într-o formă irevocabilă. Erau luxuriante într-un mod amețitor. Erau încărcate de aromele grele ale tropicelor. Păreau să posede o patimă sumbră numai și numai a lor. Erau fructe vrăjite pe care dacă le gustai îți puteau deschide poarta către cine știe ce taine ale sufletului, precum și către palatele misterioase ale imaginației. Erau întunecate de niște primejdii neașteptate, iar dacă le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Împrejur, legate prin balcoane și prin pasaje de trecere. În acest fel, zidind deschiderile exterioare și fortificând porțile, locuințele acestei familii se transformaseră Într-o fortăreață În inima vechii cetăți. - Poate că messer Cavalcanti o fi simțit dorința de a poseda o capelă pentru familie, Înainte să moară. Dar a fost părăsită, acum că fiul său, Guido, nelegiuitul, e surghiunit pentru partizanat, mai zise messer Duccio. Dante se limită să Încuviințeze din cap. El semnase ordinul de exil. Iar inima Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Își Întindea brațele spre el. Apoi, cu un efort de voință, apucă vălul de organza care zăcea abandonat În culcuș și Îl Înfășură cu delicatețe În jurul acelui trup fildeșiu, Înfrângându-și dorința de a-l Îmbrățișa și de a-l poseda. Acum, când nuditatea Îi fusese Înlăturată, caracterul său dublu dispăruse și el, iar Amara redevenise femeie, prin aceeași magie prin care, cu o clipă În urmă, se preschimbase Într-un bărbat. Încă buimăcit, Dante se aruncă afară din Încăpere, alergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ultima oară, În cetatea aceea a Florenței, care se sustrăsese mereu deplinei sale autorități. Instinctiv, atingerea mâinilor sale se făcu mai delicată. Răsfoi primele pagini cu admirație. Așadar, Arrigo era și el Îndeajuns de deprins cu știința astrelor Încât să posede acea lucrare de mare preț. Și, mai mult, era În stare să o adnoteze, așa cum mărturiseau numeroasele observații Înscrise pe margini, cu o grafie Înghesuită și nervoasă, foarte diferită de aceea minusculă, carolingiană, a copistului anonim care transcrisese textul. Neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
puțin receptivă, mai puțin deschisă, dar În nici un caz mai rece, părea mulțumit să asculte și să se Încălzească la molatica lumină solară care circula Între ceilalți doi. Monsignor avea efectul razelor de soare asupra multor semeni; și Amory a posedat această calitate În tinerețe, ba chiar, Într-o oarecare măsură, și după ce a Îmbătrânit considerabil, dar spontaneitatea reciprocă de acum nu avea să se mai realizeze niciodată. — E un băiat sclipitor, a fost de părere Thornton Hancock, care văzuse splendorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ani petrecuți de Amory la St. Regis’, deși - pe rând - chinuitori și triumfali, au avut tot atât de puțină semnificație reală În viața sa câtă are „școala pregătitoare“ americană - strivită cum este sub călcâiul universităților - În viața americană În general. Noi nu posedăm un Eton, ca să putem crea conștiința de sine a păturii de guvernanți. În schimb, avem „școli pregătitoare“ curate, flasce și inofensive. Amory a luat un start complet greșit, fiind considerat În general un tânăr Înfumurat și arogant și fiind unanim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
convenabilă până În anul al treilea de colegiu, când contururile au devenit atât de cețoase și neclare, Încât respectivul tip uman a trebuit subdivizat, ajungând să nu fie decât o calitate. Idealul secret al lui Amory avea toate caracteristicile pișicherului, dar poseda În plus curaj, o inteligență și un talent nemaipomenite; Amory Îi mai admintea o trăsătură bizară, destul de incompatibilă cu definiția clasică a pișicherului. Aceasta a fost prima ruptură clară cu ipocrizia tradiției școlare. Pișicherul era un element clar al succesului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Împrejurările o Îndemnau să tânjească. Se Întreba dacă pantofii de dans care descriau pași de foxtrot În jurul covorașului pufos din hol Îi aparțineau lui Amory. Toate impresiile și, la drept vorbind, toate ideile aveau pentru Isabelle un caracter extrem de caleidoscopic. Poseda acel amestec ciudat de temperament artistic cu temperament social, pe care-l Întâlnim frecvent la două categorii: femeile de societate și actrițele. Educația - sau, mai bine zis, sofisticarea pe care o avea - o absorbise de la băieții care se Întrecuseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
primul an de facultate, Dick Humbir i se păruse lui Amory tipul perfect de aristocrat. Era un tânăr zvelt, dar bine legat, cu părul negru, cârlionțat, cu trăsături frumoase și tenul cam oacheș. Tot ce spunea suna intangibil de adecvat. Poseda un curaj infinit, o minte de inteligență medie, un simț al onoarei combinat cu șarm și noblesse oblige, care-l deosebea de ideea simplă de echitate. Putea face mai multe lucruri simultan fără să fie derutat și nici chiar cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
el le legase, iar acum devenise masa asta grea și albă. Asta era tot ce rămânea din șarmul și personalitatea acelui Dick Humbird pe care-l cunoscuse... of, și totul era atât de groaznic, de nearistocratic, de terestru! Orice tragedie posedă o vână de grotesc și de abjecție; e atât de inutilă, de zadarnică... o moarte de animal... Amory și-a amintit de o pisică moartă ce zăcuse zdrobită pe cine știe ce ulicioară din copilărie. Cineva să meargă la Princeton cu Ferrenby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a realizat. E ca o bară de oțel pe care atârnă o mie de fleacuri - lucruri uneori strălucitoare, ca ale noastre, dar pe care le folosește cu o mentalitate rece. — Iar câteva dintre cele mai radioase lucruri pe care le posedam au căzut de pe bară tocmai când aveam mai mare nevoie de ele, a continuat Amory, incitat, metafora. — Da, așa este. Când știi că prestigiul tău tezaurizat și talentele tale și așa mai departe sunt expuse vederii, nu trebuie să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
te lăsa dominat de sentimentul lipsei de valoare proprie; deseori În viață vei funcționa defectuos exact când te consideri În cea mai bună formă. Nu-ți fie teamă că-ți pierzi „personalitatea“, cum insiști s-o numești. La cincisprezece ani posedai strălucirea soarelui de dimineață, la douăzeci vei Începe să ai strălucirea melancolică a lunii, iar la vârsta mea vei iradia, ca mine, căldura aurie, cordială, a orei patru de după-amiază. Dacă-mi vei adresa scrisori, vezi să fie firești. Ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sinelui... Și, ca un fel de fundal sumbru, Îl obseda incidentul din primăvara trecută, umplându-i nopțile cu o spaimă urâtă și neîngăduindu-i să se roage. Nici măcar nu era catolic, dar acesta era singurul cod spectral pe care-l poseda catolicismul Înzorzonat, ritualic, paradoxal, al cărui profet era Chesterton, ai cărui adulatori erau niște literați dezmățați de teapa lui Huysmans și Bourget, al cărui susțimător american era Ralph Adams Cram, cu admirația lui totală față de catedralele din cel de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
modului cum atributele fizice influențează constituția și comportamentul omului. Burne descrisese factorii biologici, continuând: — Desigur, sănătatea contează - o persoană sănătoasă are șanse duble să fie bună. Nu sunt de acord. Nu cred În „creștinismul musculos“. — Eu, da. Cred că Iisus poseda multă vigoare fizică. — O, imposibil! a protestat Amory. Muncea prea mult pentru asta. Îmi Închipui că la moarte era un om terminat. Nici sfinții importanți n-au fost puternici. — Jumătate dintre ei au fost. — Chiar dacă admitem asta, nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să fie vorbăreață. Dacă o blondină nu deschide gura, Îi spunem „păpușă“; dacă un bărbat cu părul deschis la culoare tace, Îl considerăm prost. Cu toate acestea, lumea forfotește de „bruneți Întunecați și tăcuți„ și de „brunete languroase“ care nu posedă nici o fărâmă de creier sub țeastă, dar, nu se știe de ce, nu sunt niciodată acuzați de penurie de inteligență. — Iar gura mare, bărbia lată și nasul mai voluminos sunt, indubitabil, indicii ale unui chip rasat. Nu sunt sigur. Amory era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ai prea mult respect față de tine. — Două lovituri bine țintite, Clara. Cum reușești? Doar nu mi-ai permis să suflu nici o vorbuliță. — Firește că nu - nu pot judeca un bărbat În timp ce vorbește. Dar Încă n-am terminat: motivul din care posezi atât de puțină Încredere În tine, cu toate că-i anunți ocazional pe filistini, cu toată seriozitatea, că ești un geniu, este că-ți atribui tot soiul de defecte Înspăimântătoare și Încerci să te menții la Înălțimea lor. De exemplu, spui mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
calități nu sunt semne de răsfăț. Educația tuturor femeilor frumoase Înseamnă cunoașterea bărbatului. ROSALIND a fost dezamăgită de bărbat după bărbat, luați individual, dar are Încredere deplină În genul masculin. Detestă femeile. Ele reprezintă atribute pe care simte că le posedă și ea și le disprețuiește - răutate incipientă, Înfumurare, lașitate, predispoziția spre Înșelătorii mărunte. O dată a spus Într-o cameră plină de prietene de-ale mamei sale că singura justificare a existenței femeilor este necesitatea introducerii unui element destabilizator Între bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
săptămâna nici măcar o seară. ROSALIND (având față pe o expresie de lehamite, absolut nouă la ea:) Mamă, fii bună... DOAMNA CONNAGE: O, nu mă amestec. Ți-ai irosit deja mai bine de două luni cu un geniu teoretic ce nu posedă un sfanț, dar dă-i Înainte, pierde-ți toată viața cu el. Nu mă amestec. ROSALIND (parcă repetă o lecție obositoare): Știi că are un mic venit. Mai știi și că primește treizeci și cinci de dolari pe săptămână lucrând În publicitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
creadă În congresmeni, țările Își pun Încrederea În oamenii de stat, dar pur și simplu nu pot. Prea multe voci, prea multă critică Împrăștiată, ilogică, răuvoitoare. Situația e și mai proastă În cazul ziarelor. Orice grupare bogată, retrogradă, Învechită, care posedă forma aceea de mentalitate extrem de acumulativă și rapace, cunoscută sub numele de „geniu financiar“, poate deveni proprietara unui ziar, care este hrana și băutura spirituală a mii de oameni obosiți și tracasați, oameni prea absorbiți de procesul existenței zilnice ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-o Amory. Acum să revenim la tine. - Păi, asta și intenționam. Fac parte dintre oamenii ce trec prin lume dându-le fiori altora, dar primind prea puțini, cu excepția lucrurilor interesante pe care le citesc În oameni În nopți ca aceasta. Posed curajul social de a urca pe scenă, dar nu și energia necesară. N-am răbdare să scriu cărți și Încă n-am Întâlnit bărbatul cu care m-aș mărita. Oricum, n-am decât optsprezece ani. Furtuna murea blând și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mai rău.“ Fraza aceasta constituia teza majorității nopților sale de nesomn și simțea că noaptea care venea avea să fie una dintre acelea. Mintea Începuse deja să-i țese variațiuni ale acestui principiu. Patimă nesătulă, gelozie violentă, dorința de a poseda, de a strivi - doar atâta mai rămăsese din marea lui dragoste pentru Rosalind, doar atâta Îi mai rămânea ca plată pentru tinerețea pierdută - calomel amar sub glazura dulce, subțire, a exaltării amoroase. În camera de hotel s-a dezbrăcat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]