2,403 matches
-
forța a analizei psihologice neîntâlnită În literatura română atunci. Din cele arătate mai sus, s-a putut vedea că Întreaga operă a lui Caragiale este remarcabilă. Cu toate acestea nu toate creațiile sale se situează la același nivel artistic, deși posterității Îi vine foarte greu, aproape imposibil de a putea renunța la ceva din acest Întreg. Totuși I. L. Caragiale este cunoscut de publicul larg ca dramaturg prin numeroasele spectacole organizate cu opera sa dramatică, din care „O scrisoare pierdută” deține un
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Epistolele lui Bellman, așa cum puțin neclar apare în cartea lui Kirstinä26) și ele sunt menite să fie, în fapt, niște imnuri dedicate trăirilor plenare, bahice, în deplină armonie cu un concept nou, un carpe diem scandinav iluminist. Creutz a lăsat posterității o lucrare pastorală, Atis și Camilla. Extrem de devreme, în 1733, Gabriel Maxenius susține o teză centrată pe incantații și adaugă cinci versuri ale Kalevalei, primele care au văzut lumina tiparului. Kristian Lencquist susține teza De superstitione veterum Fennorum 27 (1782
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
în varianta celor de la Voces, care au fost măiastru redate, așa cum dramatismul și jucăușenia lui Șostakovici au sunat exemplar. Dincolo de glumele nesărate care circulă pe seama lui Șostakovici - știm și noi vreo două -, rămâne un genial compozitor, care câștigă teren în posteritate, pe an ce trece. Cvartetul prof. Viorel Munteanu din Iași - dedicat celor de la Voces, în fine... - putea să lipsească din program. Nu că ar fi o lucrare mai slabă, dar nu se lipea de restul pieselor. Și iar ajungem la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Voiculescu a fost răzbunat de istorie ?”, redăm o altă și ultimă întrebare de reporter. „Istoria nu prea răzbună, ci numai Dumnezeu hotărăște. În lumea asta sau Dincolo. Însă destinul artistic de excepție pe care opera lui literară îl trăiește în posteritate poate fi privit ca o răsplată și mai puțin ca o răzbunare. Cel care este Bunătatea nu poate Răzbuna. Pedepsește însă Răul, într-o ordine ontologică, nicicum sufletească. Asta o fac oamenii”...încheie discuția C.D. Zeletin, referitor la personalitatea lui
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
mai bine percepută valoarea operei dacă i se compune autorului o aureolă de martir? Variațiile pe tema senzaționalului biografic au drept consecință (una dintre ele) deturnarea atenției de la imperativul firesc al citirii și recitirii operei, ceea ce confirmă predicția despre propria posteritate: „Toate micile mizerii unui suflet chinuit/ Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.” După ce ziariștii, memorialiștii, societățile culturale și, în bună măsură, școala au dat contur mitului Eminescu (începând cu anii declinului său intelectual și imediat
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de parcurs”, preluată din „gara” debutului literar și pusă în buzunarul din dreptul inimii, trebuie să se supună, până la urmă, și unei autoanalize raționale, precum arată această carte publicată la vârsta necesarei retrospective. Voind parcă să o ia înaintea propriei posterități, scriitorul ne oferă date în plus pentru a-i reevalua „statura” de 180 creator, cu speranța subînțeleasă de a-l lua așa cum este. Și dovedește încă o dată că rămâne un meseriaș, în vers ca și în proză. „Dosarul” alcătuit din
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
mai bine percepută valoarea operei dacă i se compune autorului o aureolă de martir? Variațiile pe tema senzaționalului biografic au drept consecință (una dintre ele) deturnarea atenției de la imperativul firesc al citirii și recitirii operei, ceea ce confirmă predicția despre propria posteritate: „Toate micile mizerii unui suflet chinuit/ Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.” După ce ziariștii, memorialiștii, societățile culturale și, în bună măsură, școala au dat contur mitului Eminescu (începând cu anii declinului său intelectual și imediat
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de parcurs”, preluată din „gara” debutului literar și pusă în buzunarul din dreptul inimii, trebuie să se supună, până la urmă, și unei autoanalize raționale, precum arată această carte publicată la vârsta necesarei retrospective. Voind parcă să o ia înaintea propriei posterități, scriitorul ne oferă date în plus pentru a-i reevalua „statura” de 180 creator, cu speranța subînțeleasă de a-l lua așa cum este. Și dovedește încă o dată că rămâne un meseriaș, în vers ca și în proză. „Dosarul” alcătuit din
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
sunt destul de pasivi, trec fără mari festivități și defilări. Mulți, foarte mulți, au plecat din oraș, a doua zi fiind duminică. Putem cutreiera astfel orașul mult mai ușor. Sărbătoarea lui Columb trece deci destul de puțin luată în seamă. De altfel posteritatea a fost nedreaptă cu el, întrucât continentul nou, trebuia denumit Columbia. Numele actual i-a fost dat de istoricul german Martin Waltsermüller, după numele florentinului Amerigo Vespucci, care a publicat un raport între 1501-1502 asupra acestei părți de lume. Columb
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
vestească evanghelia sa27. Raporturile acestea pot fi studiate la marii satirici și la nici unul mai bine decît la Swift. Îmbibarea și captivarea sa tocmai de ceea ce respingea și combătea apar atît de accentuate încît imaginea îi este deseori întunecată pentru posteritate, întocmai cum i-a fost ți sufletul întunecat de ele. Swift căuta într-una noi expresii pentru disprețul pe care-l resimțea față de mulțimea oamenilor și purtarea lor, așa cum credea că le-a cunoscut în timpul participării (sau al încercării de
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
despre Swift (p. 184), este vorba de un suflet rănit care ni se adresează și nu doar de un profet ce vrea să îndrepte starea de josnicie. Poate că orice profet are un suflet rănit. Dar el va acționa asupra posterității cel mai mult prin capacitatea sa de a pune în valoare ceea ce este mare și adevărat. Edrept că nu cunoaștem viața interioară decît a unor personaje profetice din epoca modernă. În antichitate, oamenii nu aveau simțul psihologiei individuale și, în
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
a pune în valoare ceea ce este mare și adevărat. Edrept că nu cunoaștem viața interioară decît a unor personaje profetice din epoca modernă. În antichitate, oamenii nu aveau simțul psihologiei individuale și, în orice caz, profetul făcea acea impresie asupra posterității imediate,de la care ne provine imaginea pe care o avem despre el, numai în măsura în care desfășura puterile unui suflet mare în mînie și vervă. Atunci cînd ajungea, în sfîrșit, unul din marile modele ale neamului său, trăsăturile pur individuale se ștergeau
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și misterios, care fusese atît d dezvoltată la Shakespeare și la Milton, era pe cale să se piardă la poeții acestei epoci 102. A fost totuși important faptul că a apărut acel curent spiritual și literar care a fost numit de posteritate humor, cu toate că nu era vorba de marele humor. Curentul acesta era caracterizat de o psihologie cu o privire mai deschisă pentru varietate vieții. În cursul secolului, s-aretrezit simțul pentru măreția lui Shakespeare, în special prin reprezentarea personajelor sale de către un
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pe întinderile cele de jos, fie ele cât de mari și de numeroase, se așterne întunericul uitării și al morții». Și iată cum, pentru realizările lor de excepție în plan științific, pentru profunzimea gândirii lor în plan filosofic și social, posteritatea avea să-i așeze în panteonul marilor noastre personalități și valori ale științei și culturii, în egală măsură naționale și universale. O CARTE DESPRE UN MARTIR AL NEDREPTĂȚII “Fără speranța că istoria mai poate îndrepta unele nedreptăți comise în trecut
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
al IV-lea. Nu existau onorarii pentru autori. Editorii obțineau bani de pe operele acestora. Autorii primeau glorie și renume: "Iată lucrarea care îmbogățește familia Sosii, cea care trece peste mări și țări și-l face pe autor să trăiască în posteritate", scria Horațiu. Cenzura, care a influențat întreaga istorie a cărții, exista deja. Știm de la Diogenes Laertios că operele lui Protagoras au fost arse în 411 î.e.n. într-o piață din Atena: Augustus l-a exilat pe poetul Cornelius Gallus; Caligula
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
timpul Renașterii și care au devenit un gen literar prin Alciat (a cărui lucrare a fost adesea editată din 1531). Aceste cărți realizează uniunea imaginii cu un text epigramatic; ele furnizează modele diverselor arte decorative, de la mobilier pînă la orfevrărie. Posteritatea acestor culegeri se extinde chiar în domeniul nonfigurativ al devizelor, gen care a avut atîta succes în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, și chiar și în cel al fabulelor (ilustrări ale unei morale). Se dezvoltă stampa originală
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
de-a fi gângurit/altfel decât poporul/de-a fi încercat cândva o poveste/ei știu“. Centrul de greutate al volumului este ciclul poetologie apofatică, în care „mizeria“ literaturii este analizată în mai multe texte la modul deriziv (discuții cu posteritatea, cu Mama Omida, cu o reporteriță, cu cititorul implicit apud Iser). Ironia devine aici crudă, violentă, expunând cu vizibilă ostilitate clișeele legate de poezie și poet, descompunând poezia în părțile ei componente, făcând un aprig mișto de naivitățile lirice, de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
altele în verile anilor 1945-1946 ani de secetă și cumplită foamete în nordul Moldovei. Realizezi în consecință unul din secretele supraviețuirii în spirit a unui popor, de atâtea ori năpăstuit de istorie... Sunt evenimente consemnate cu sentimentul particpării directe-pătrunsă în posteritate de o ușoară nostalgie, folosind în narare, uneori, doar verbul la timpul trecut. De-a lungul tuturor capitolelor cărții autorul conturează profilul unui personaj-agent principal al acestor manifestări dascălul de țară-învățător sau profesor pe care exigențele mediului profesiei, fregvente dure
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
facă și un dar pe măsură, optându-se, după interminabile discuții, pentru un tablou de I. Andreescu, „modestul, austerul, nefericitul, cel ce trăise pe la sferturile secolului al XIXlea și - ros de tuberculoză - închisese ochii la numai 32 de ani, lăsând posterității amintirea unei conștiințe artistice care nu făcuse concesii și mărturia unei opere pe cât de admirabila, pe atât de puțină”. Era un pictor ce apărea foarte rar în public - postum, desigur, pentru că suntem în primii ani postbelici, la mult timp de la
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
de cultură - informația oferită de ghid în fața exponatelor (antologii, reviste, reproduceri după tablouri ale pictorilor mișcării) și la întrebările vizitatorilor curioși - să „recicleze” inteligent informația culeasă prin documentare. O altă echipă a imaginat un dialog temporal între un critic din posteritate și un trio desprins din însăși contemporaneitate mișcării avangardiste: o jumătate a clasei-scenă aparținea străzii în care un pictor cubist, un poet expresionist și un ziarist al curentului dadaist (și proiectul grupei a ocolit prezența unui arhitect constructivist, „răpit” de
Interdisciplinaritatea ca necesitate. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela-Paula Epurianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1337]
-
la auzul poveștilor lui Hoffmann. Prințesa evitase întreaga seară să-i vorbească lui Proust; se pare însă că întâlnirile neîmplinite, asemenea călătoriilor care nu s-au realizat, provoacă mai multe emoții decât cele care au reușit. Mulțumită evocărilor Marthei Bibescu, posteritatea păstrează câteva admirabile portrete proustiene: cel de la bălul din 1912, « cu fata palida și barbă neagră, de Crist armean », în 1920 la Ritz, « miraculos de tânăr, purtând doar mică mustață neagră, era tânărul din carte, acel Marcel Proust de la Combray
Prinţesa Bibescu în ţara lui Proust. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Cristina Poede () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1430]
-
Hasefer, București, 2000. Iancu, Carol, Shoah în România. Evreii în timpul regimului Antonescu, (1940-1944), traducere de Cosmina Ghebaur, Editura Polirom, Iași, 2001. Ion, Narcis, Dorin, Gheorghe Tătărescu și Partidul Național Liberal 1944-1948, Editura Tritonic, București, 2004. Ionescu, Mihail, E., "Dinastia Brătianu: posteritatea unui mit", în Dosarele Istoriei, 2001, nr. 1. pp. 32-34. Iordache, Anastasie, Pe urmele lui Dinu Brătianu, București, Editura Sport Turism, 1984. Iordache, Constantin, "Nicolae Titulescu o victimă a terorismului politic", în "Buletinul Universității Naționale de Apărare "Carol I"", nr.
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
2003, nr. 6, p. 6. 46 *** PNL Acte, explicațiuni și precizări asupra cazului Gh. I. Brătianu. Demascarea impostorului, Institutul de arte grafice Brawo, Iași, 1932, p. 30. 47 Victor Spinei, op. cit, p. 289. 48 Mihail E. Ionescu, "Dinastia Brătianu: posteritatea unui mit", în Dosarele Istoriei, 2001, nr. 1, p. 32. 49 Lucian Boia, Istorie și mit în conștiința românească, Editura Humanitas, București, 1997, p. 60. 50 Lucian Năstasă, "Istoria socială în polemica dintre Șt. Zeletin și Gh. I. Brătianu", în
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
în temnițele și lagărele comuniste, nu au rămas într-un anonimat definitiv ? Astăzi, celor mai mulți dintre ei li s-a uitat numele, nu li se mai cunosc nici mormintele. Cazul lui Dan Valentin Vizanty (1910 1992) este unul tipic pentru ingratitudinea posterității. Fiind unul dintre primii ași ai aviației de vânătoare române, apărător al cerului Capitalei în fruntea Grupului 6 Vânătoare pe care îl comanda în 1944, cavaler al Ordinului "Mihai Viteazul", deținător al unui număr impresionant de victorii aeriene, ore de
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
proiectului saint-simonian - cum a fost, de pildă, Johann Wolfgang Goethe. Fiind un mare european, el a militat pentru unitatea spirituală nu numai a continentului, ci a lumii prin promovarea unor idealuri universale, de mare ecou în gândirea contemporanilor și a posterității. Într-un fel, cea mai mare parte a proiectelor nu a fost lipsită de contradicții prezente atât în forma, cât și în conținutul acestora. De pildă, republicanii se manifestau și se exprimau ca sinceri proeuropeni, dar ezitau între formularea susținerii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]