3,550 matches
-
în Brașov, și al Mariei (n. Ciurcu), vara lui D. Eustatievici, C. ajunge, urmând o școală de comerț în Buda, „ferlegher” (editor), din 1812, al Tipografiei Universității. Tipărește (și prefațează) tălmăciri din S. Gessner, Voltaire, D. Darvari, datorate lui Eufrosin Poteca și Al. Beldiman, precum și însemnările de călătorie ale lui Dinicu Golescu. Plănuia, la 1817, o „Gazetă românească”, dar abia din 1821, în mai multe serii, scoate „Bibliotecă românească”, prima revistă de literatură în limba română. Întocmește calendare și, în 1826
CARCALECHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286103_a_287432]
-
ceva ce semăna cu un tron din piatră. Stătea afundat în gânduri într-o peșteră mare. Era un fel de platformă, făcută din blocuri de piatră ce păreau mai vechi decât orice din această lume, și mă ducea la el. Poteca mă ducea la el. În jurul lui era întuneric, iar, de o parte și de alta a cărării pe care mergeam cu pași mărunți, întunericul părea că așteaptă să fac o mișcare greșită ca să mă poată înghiți și să mă întemnițeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mintea sa, cum văzusem la George. Uitându-mă în ferestrele sufletului său, iar am auzit o voce. Nu vocea lui Govar, ci a lui Perir. "Te voi urma și îți voi fi ca o umbră, oricât de grea va fi poteca pe care calci." Ciudate sunt legăturile care se pot înfiripa între doi oameni în circumstanțe neobișnuite! Du-te și te spală, pentru că încă mai ai sânge pe față, și să vii în cancelarie. Plecă grăbit spre cea mai apropiată toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
reacționa așa? E normal, George. Atunci când ești sechestrat într-o școală de o mulțime de elevi furioși care mai mult ca sigur va linșa pe oricine din acea clădire, chemi orice ajutor pe care-l ai, căci e clar că poteca negocierilor a eșuat. Tu ai avut grijă de asta, adăugai eu cu complicitate pe un ton scăzut. Și gândește-te! Tu ce-ai face de ai fi în locul lui? I-am văzut ochii temători, cercetându-mă, încercând să-mi iscodească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
am luat inima în dinți. Eu sunt Corvium! Vocea mea se auzi, dar nu crease un ecou în pereții peșterii. Lumina era așa cum am visat-o, pretutindeni, dar inexplicabilă. Totul era ca în visul meu. Între mine și bătrân era poteca învechită. De o parte și de alta a sa era întunericul amenințător care o străjuia. La capătul ei era un... tron din piatră neagră pe care stătea acel moșneag. Nici bătrân, nici îndeajuns de tânăr ca să-l categorisesc ca fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Era bătrân, dar încă îndeajuns de menținut fizic ca mușchii să nu-i atârne ca niște cârpe în vânt. Poate nu m-a sesizat. Am înaintat. Sunetul pașilor mei era estompat și doar eu îl percepeam. Când eram pe la jumătatea potecii, și-a întors leneș capul spre mine. M-am oprit derutat. Ce urma să se întâmple? Bine ai venit! zise el voios. Eram fără cuvinte. Mă aflam sub pământ, într-o peșteră în care nu știu cum am intrat, cu un moșneag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
afla tronul negru, care era... gol. O fi căzut în abis moșneagul? Oare unde era? În jurul său era doar întuneric și lumină și o prăpastie la picioarele sale al cărei fund nu-i era îngăduit să-l vadă. La capătul potecii cu pietre vechi era tronul, iar în cealaltă parte, eu. Ceva nu era în regulă, iar el își dăduse seama. Nepoliticos din partea ta să mă întrerupi, zisei eu cu un calm nenatural care-l făcea să se apropie și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
depindeau de ce se întâmplă în clipa de dinaintea lor. Și erau toate înaintea mea! Era copacul posibilităților, iar în mijlocul său, sămânța sa, eram eu. Eu eram... eu sunt cel de la care vor porni acestea. Dar nu toate...ci doar unul. Era poteca ce mi se așternea dinainte și pe care eu trebuia s-o aleg dintre atâtea altele, până la capăt! Și nu doar pentru mine, ci pentru toată lumea. Pentru toată lumea aceasta în care ne aflam! Și înapoia mea? Alte poteci! Poteci care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
unul. Era poteca ce mi se așternea dinainte și pe care eu trebuia s-o aleg dintre atâtea altele, până la capăt! Și nu doar pentru mine, ci pentru toată lumea. Pentru toată lumea aceasta în care ne aflam! Și înapoia mea? Alte poteci! Poteci care au pornit din toate colțurile și care veneau spre mine. Porneau din îndepărtatul început al oamenilor și se intersectau și se uneau spre a da un singur punct. Acel punct din care va porni un viitor neasemuit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Era poteca ce mi se așternea dinainte și pe care eu trebuia s-o aleg dintre atâtea altele, până la capăt! Și nu doar pentru mine, ci pentru toată lumea. Pentru toată lumea aceasta în care ne aflam! Și înapoia mea? Alte poteci! Poteci care au pornit din toate colțurile și care veneau spre mine. Porneau din îndepărtatul început al oamenilor și se intersectau și se uneau spre a da un singur punct. Acel punct din care va porni un viitor neasemuit cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
canale și canale pline cu tot felul de mâl și lichide de care mai bine nu știau. Era întuneric, dar canalizarea era din loc în loc luminată de becuri ce își făceau treaba jalnic în subteranul infect. Mergând de-a lungul potecii înguste ce străbătea mijlocul unui canal plin cu dejecții umane, Corvium zări în depărtare o scară metalică ce ducea în sus. Aveți grijă să nu cădeți, băieți, că nu bagă nimeni mâna după voi să vă scoată din rahat! râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sufletului. Se zărește într-adevăr Forum Romanum, așa cum a fost amplificat de Caesar. Ba chiar și o parte din prelungirea care i-a fost adăugată de Augustus. Velleius arată spre șirul de bazilici de sub grădinile cu butași de viță și poteci înflorite, amenajate de împărăteasa Livia, pentru public, pe Esquilin: — Punem pariu că nici un magistrat nu împarte dreptatea în dimineața asta? Plautius Silvanus nu sesizează gluma și întreabă prostește: — De ce? Nero se pune pe râs, urmat de tânăr. Bătrânul senator por
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ignătescu Cărări ce vin... cărări ce pleacă... ceruri se-mbăiază-n ape, și pământu-i tot o reverie, ai apărut tu, tu, dulce poezie, coborâtă dintr-o răsărită, furată din cea mai frumoasă galaxie. Când vii, când treci, în urma ta răsar poteci însămânțate-n flori. Câte culori!... Câte culori!... Și păru-ți despletit din soare, dă zilei zorii, și ouă-n cuiburi pui, cu ciripitu-n sine și primul roi de-albine, iar mierea-ți dulce cu care ne-ai atins, ne-
Cărări ce vin… ce pleacă…. In: Cărări ce vin... ce pleacă... : poezie strecurată pentru tine / by Ilie Radu Ignătescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/490_a_734]
-
scurtă perioadă de timp, prefect al județului Gorj1470 Numit prefect al județului Constanța la 21 aprilie 1885, Emanoil Culoglu avea să îndeplinească această funcție o perioadă de aproape trei ani de zile, fiind înlocuit la 4 aprilie 1888 de către Constantin Poteca. În perioada mandatului de prefect al domnului Emanoil Culoglu, grație eforturilor depuse de către Remus Opreanu și de membrii comitetului pentru realizarea statuii lui Ovidius, acestă operă de artă a putut fi inaugurată în cadrul unei ceremonii oficiale desfășurată la 18 august
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
aici la scurt timp după unirea provinciei cu România, odată cu adoptarea legii privind proprietatea imobiliară în Dobrogea, lege adoptată de către guvernul liberal în aprilie 1882. La 5 aprilie 1888 Theodor Rosetti l-a numit prefect al județului Constanța pe Constantin Poteca. Acesta îl înlocuia pe Emanoil Culoglu care ocupa această funcție din aprilie 1885. În scurt timp, la aproximativ patru luni de la numire, Constantin Poteca a fost înlocuit de către Alexandru Filipescu. Interimatul său a durat de la 21 până la 24 august 1888
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
1882. La 5 aprilie 1888 Theodor Rosetti l-a numit prefect al județului Constanța pe Constantin Poteca. Acesta îl înlocuia pe Emanoil Culoglu care ocupa această funcție din aprilie 1885. În scurt timp, la aproximativ patru luni de la numire, Constantin Poteca a fost înlocuit de către Alexandru Filipescu. Interimatul său a durat de la 21 până la 24 august 1888. La 25 august 1888 a fost numit prefect al județului Constanța colonelul Ioan Barozzi, cel ce avea să îndeplinească această funcție pentru o perioadă
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Constanța, a fost înlocuit de către domnul Dumitru Manolescu Sideri. Acesta a ocupat funcția de prefect până la începutul lunii martie 18961929. Printr-un decret regal emis la București la 12 martie 1896 și contrasemnat de către ministrul de Interne Anastase Stolojan, Alexandru Poteca, fost "subprefect al plășii Câlnic, județul Gorj"1930 era transferat "în aceeași calitate, la plasa Mangalia, județul Constanța"1931. La 19 martie 1896 a fost numit prefect al județului Constanța domnul Dimitrie Quintescu, acesta având să gireze funcția de prefect
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
aprilie 1896 la București "dl. Vasile Petrescu, cu un serviciu de mai bine de cinci ani ca subprefect și polițai de comună urbană reședință de județ, (...) este numit în funcțiunea de subprefect la plasa Mangalia, județul Constanța, în locul domnului Alexandru Poteca, transferat"1936. În aceeași zi a fost emis la București decretul regal nr. 15 787/1896 ce prevedea la articolul I faptul că "domnul Alexandru Poteca, actual subprefect al plășii Mangalia, județul Constanța, este transferat, după a sa cerere, în
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
este numit în funcțiunea de subprefect la plasa Mangalia, județul Constanța, în locul domnului Alexandru Poteca, transferat"1936. În aceeași zi a fost emis la București decretul regal nr. 15 787/1896 ce prevedea la articolul I faptul că "domnul Alexandru Poteca, actual subprefect al plășii Mangalia, județul Constanța, este transferat, după a sa cerere, în aceeași calitate, la plasa Silistra Nouă (...) în locul domnului Nicolae Constantinescu, demisionat"1937. Cu puțin timp înainte de a demisiona din calitatea de subprefect al plășii Silistra Nouă
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
județului Constanța, Dimitrie Quintescu, în cadrul unui raport datat 28 aprilie 1896. În cuprinsul raportului, prefectul județului Constanța solicita acceptarea de către ministru a demisiei domnului Nicolae Constantinescu și transmitea rugămintea de "a încuviința transferarea la plasa Silistra Nouă a domnului Alexandru Poteca, actual subprefect la plasa Mangalia"1939. Totodată, "pentru postul ce devine vacant la plasa Mangalia", Dimitrie Quintescu, prefectul județului Constanța, îl recomanda pe "Vasile Petrescu, care a ocupat funcțiunile de judecător de ocol, de polițai, precum și pe aceea de subprefect
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
1897 Majestatea Sa Regele a binevoit a aproba transferarea domniei voastre în funcțiunea de ajutor de subprefect la plasa Mangalia (...) în locul domnului Alexandru Bălteanu, care nu s-a prezentat la post"2080. De asemenea, la 18 octombrie 1897, domnul Alexandru Poteca era înștiințat că "prin înaltul decret regal nr. 3 916 (...) Majestatea Sa Regele a binevoit a aproba transferarea domniei voastre în funcțiunea de subprefect la plasa Mangalia, județul Constanța, în locul domnului Vasile Petrescu, demisionat"2081. La aceeași dată, domnul Theodor
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Pariano "și a se ruga dl. Pariano să continue a da și pe viitor județului concursul serviciilor sale inteligente"2286. Printr-un decret regal emis la 5 octombrie 1898 "Majestatea Sa Regele a binevoit a aproba transferarea"2287 domnului Alexandru Poteca "în funcțiunea de subprefect al plășii Medgidia (...) în locul domnului C. Poenaru, transferat"2288. Printr-o telegramă expediată din Constanța de către domnul Luca Ionescu, prefectul județului, și primită la ministerul de Interne la 26 noiembrie 1898, se arăta că "domnul Alexandru
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
în funcțiunea de subprefect al plășii Medgidia (...) în locul domnului C. Poenaru, transferat"2288. Printr-o telegramă expediată din Constanța de către domnul Luca Ionescu, prefectul județului, și primită la ministerul de Interne la 26 noiembrie 1898, se arăta că "domnul Alexandru Poteca, actualul subprefect al plășii Medgidia, fiind numit consilier comunal al orașului Constanța, și-a prezentat demisia din funcția de subprefect"2289. La 12 decembrie 1898 era emis la București un decret regal contrasemnat de către ministrul de Interne, Mihail Pherekyde, conform
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
mândre niște flori roșii ca focul. Trecură printr-o poartă păzită de ostași și ajunseră în grădina interioară. Împrejurul grădinii, clădirile formau un pătrat, iar în fiecare punct important stăteau câte două gărzi. Solii merseră în tăcere de-a lungul potecii pietruite. De undeva venea miros de flori și se auzea zumzăit de albine. Față de castelul Stăpânului, această fortăreață era mult mai prizărită și semăna mai mult cu o întăritură decât cu o cetate. Comandantul fortăreței, care ieși din cabinetul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dimineață, se uitau pur și simplu la satul acela alb cu ochi lipsiți de interes și de curiozitate. Când în cele din urmă intrară în sat, niște săteni cu părul împletit și cu cozile până la umeri stăteau înfricoșați la marginea potecii de piatră și îi măsurau cu privirea pe japonezii care le invadaseră satul. Niște câini lătrară și o turmă de capre de munte se împrăștiară behăind care încotro. În vreme ce japonezii beau apă și se ștergeau de sudoare la fântâna de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]