2,294 matches
-
Jidovii sau Uriașii Motive mitologice Cel mai important ciclu de legende populare românești referitoare la „jidovi” este cel care - În cadrul antropogenezei mitice - Îi prezintă ca fiind o specie preumană, o populație ratată de androizi giganți, care a fost nimicită prin potop. Noi, oamenii, am fi urmat după ei. Cu toate că este vorba de o populație mitică, adesea țăranii fac confuzie Între „jidovi” (evreii legendari) și „jidani” (evreii reali), punând pe seama primilor viciile atribuite ultimilor (cum este „legea spurcată”). „Poporul crede - sună un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
colecții de basme și legende culese În spațiul românesc (Arthur Schott În 1845, Fr. Müller În 1857), dar el are o răspândire europeană mult mai largă (vezi motivul AT 701). e) Pentru a-i prăpădi pe jidovi, Dumnezeu a trimis potopul. Toți s-au Înecat, În afară de unul, care „a pus un picior pe un munte, celălalt pe altul” și s-a „agățat de toartele cerului”. „Dumnezeu a trimis atunci muște, care s-au pus pe ochii lui și când a vrut
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="(166, p. 46)"/>. Gheorghe Brătescu susține că termenul românesc „jidov” ar proveni de la un presupus termen străvechi „jigan” sau „gigan”, derivat din latinescul gigans, gigantis („uriaș, gigant”) <endnote id="(572, p. 17)"/>. În fine, vorbind despre „legenda locală” a potopului, etnologul Romulus Vulcănescu avansează teoria autohtonistă și protocronistă conform căreia legendele diluviene cu „uriași” [= „jidovi”] din tradiția populară românească ar proveni dintr-un „substrat mai vechi european sau indo-european al mitului, care anticipează legenda iudeo-creștină a potopului lui Noe” <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
legenda locală” a potopului, etnologul Romulus Vulcănescu avansează teoria autohtonistă și protocronistă conform căreia legendele diluviene cu „uriași” [= „jidovi”] din tradiția populară românească ar proveni dintr-un „substrat mai vechi european sau indo-european al mitului, care anticipează legenda iudeo-creștină a potopului lui Noe” <endnote id="(58)"/>. Sorgintea iudaică a unora dintre motivele mitice În discuție pare a fi soluția cea mai simplă și totuși cel mai puțin creditată. Astfel s-ar explica sinonimia „jidovi sau uriași” din tradiția românească („Uriașii sunt
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fi soluția cea mai simplă și totuși cel mai puțin creditată. Astfel s-ar explica sinonimia „jidovi sau uriași” din tradiția românească („Uriașii sunt sinonimi cu Jidovii În limba poporului” - <endnote id="1, p. 524"/>), precum și implicarea acestora În legenda potopului. Despre existența „neamului uriașilor” pe pământ („uriașii cei vestiți din vremi străvechi” sau „uriași puternici, a căror Înălțime era de trei mii de coți”) vorbesc atât textele canonice ale Vechiului Testament (Geneza 6, 4 ; Numerii 13, 32-33 ; Baruh 3, 26-28
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
căror Înălțime era de trei mii de coți”) vorbesc atât textele canonice ale Vechiului Testament (Geneza 6, 4 ; Numerii 13, 32-33 ; Baruh 3, 26-28), cât și cele apocrife (Cartea lui Enoh) și alte texte ebraice <endnote id="(59)"/>. Dispariția prin potop a acestui neam de giganți este consemnată În Cartea Genezei, Cartea lui Baruh, dar și În Cartea lui Enoh, care a circulat și a fost copiată În spațiul românesc după secolele XVI-XVII <endnote id="(60)"/>. Ca și În textele canonice
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lui Enoh, care a circulat și a fost copiată În spațiul românesc după secolele XVI-XVII <endnote id="(60)"/>. Ca și În textele canonice și apocrife, În tradiția populară românească cele două diluvii sunt văzute ca fiind unul și același : „Acesta [= potopul „uriașilor”] a fost pe vremea potopului lui Noe” <endnote id=" (56, p. 72)"/>. Câteodată, În textele biblice despre „uriași” și În legendele românești despre „jidovi” se regăsesc nu numai aceleași motive mitice, dar chiar și aceleași figuri de stil : „Și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a fost copiată În spațiul românesc după secolele XVI-XVII <endnote id="(60)"/>. Ca și În textele canonice și apocrife, În tradiția populară românească cele două diluvii sunt văzute ca fiind unul și același : „Acesta [= potopul „uriașilor”] a fost pe vremea potopului lui Noe” <endnote id=" (56, p. 72)"/>. Câteodată, În textele biblice despre „uriași” și În legendele românești despre „jidovi” se regăsesc nu numai aceleași motive mitice, dar chiar și aceleași figuri de stil : „Și noi eram În ochii noștri ca
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Graves și Raphael Patai, Hebrew Myths. The Book of Genesis, Doubleday, New York, 1989, pp. 101-107, 151. 60. Emile Turdeanu, Apocryphes Slaves et Roumains de l’Ancien Testa ment, Leiden, 1981, pp. 37, 39, 42, 434. Pentru episodul distru gerii prin potop a uriașilor În apocriful etiopian Cartea lui Enoh, vezi Victor Kernbach, Miturile esențiale, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978, pp. 257-258. 61. Ioan Petru Culianu, Călătorii În lumea de dincolo, traducere de Gabriela și Andrei Oișteanu, Editura Nemira, București, 1994
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
bănuți, o ceapă atît de mare încît trebuia cărată cu roaba. I am văzut cățărîndu-se pe stînci pînă la un altar și așteptînd acolo un semn, și apoi pornind la drum într-o căruță bălăngănitoare, sub un cer ca înainte de potop. în timp ce se fotografiau pentru Lumea Nouă, cu capetele vîrîte printr-un paravan, în prelungirea unor corpuri pictate și mai bine îmbrăcate decît ale lor, o femeie elegantă venise și se postase ca din întîmplare într-un colț de cadru. în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
am observat și camere de luat vederi pe acolo... Deodată, cineva din cei care erau la amvon, i-a cerut tatălui meu să răspundă la o întrebare (nu-mi mai amintesc care era). Iar el, în loc de răspuns, a lansat un potop de acuzații la adresa „fraților.” Trebuie să mărturisesc că în acele clipe m-am temut pentru tatăl meu; am crezut că i se va întâmpla ceva rău, numai că din sală se auzea doar un murmur de aprobare!!! Unii dintre „frați
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
vioaie și un zâmbet plăcut. Tânărul îl scrută cu privirea și nu i se păru nimic în neregulă cu el. Ba mai mult, își zise în sinea lui: “Este un om de treabă!” După ce s-au făcut prezentările, urmă un potop de întrebări din toate părțile la care omul răspundea de fiecare dată deschizând Biblia. Tânărul nostru privea toată scena fără să pună vreo întrebare. La un moment dat, oaspetele îl abordă direct: ,,Tu nu ai nicio întrebare?” Și, deși venise
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
următor se duse la biserică și constată că erau adunați mulți dintre foștii membri ai comunității. Deodată, cineva îi solicită un interviu în care să descrie viața lui din ultimii 14 ani. Iar el, în loc să răspundă la întrebare, lansă un potop de acuzații la adresa membrilor bisericii care nu îi trecuseră pragul casei măcar o dată în toți acești ani. Când termină de vorbit, lacrimi grele se prelingeau pe obrajii săi și, din mulțimea de oameni, unul se îndreptă spre el și îi
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
pământ. Când voi strânge nori deasupra pamântului, curcubeul se va arăta în nor; și Eu Îmi voi aduce aminte de legământul dintre Mine și voi, și dintre toate viețuitoarele de orice trup; și apele nu se vor mai face un potop, ca să nimicească orice făptură...” Și eu sunt o făptură a acestui pământ. Acum mă frământam cum sa-l anunț pe soțul meu de ce am făcut, precum și pe copii. Botezul urma să fie pe 16.06.2012, la ora 17,00
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
regelui, ca un factor de echilibru pe lângă tânărul monarh. Generalul Antonescu a declarat că România devine un aliat al Germaniei lui Hitler și în felul acesta pe români îi așteaptă zile grele și poate chiar război. Maria ascultă în liniște potopul de știri povestite cu glasul scăzut de către Costache și era îngrijorată de moarte de soarta țărișoarei noastre pe care o iubea din toată inima. Era îngrijorată în mod deosebit de teama că va fi război și că feciorii ei vor lua
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
activitatea de ziarist ceea ce o dovedesc cu prisosință atât momentele și schițele, cât și comediile autorului. Două serii de clișee sunt puse în valoare, iar naratorul le subliniază prin accent ironic. Prima serie integrează sintagme precum „impresiile miri- fice”, „un potop de impresii și amintiri”, o colecție admi- rativ- exclamativă de locuri comune pe care le debitează conaționalii. Intemperanța este consubstanțială spiritului lumii caragialești și declamativul este acompaniat adesea de exclamativ : „Ah, mamițo ! Menuetul lui Pederaski... mă-nnebunesc !”. Cea de-a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nelipsit tovarăș de joacă. Refugiatul Închinare alor mei și lui V.A. Plecat-am opt din Chișinău cu mama și cu tata zece, în suflete cu Dumnezeu și-n spate baioneta rece. Veneau de prin pustii muscali călări și pedestrași potop să ne-ngenunche în vasali la Molotov și Ribbentrop. Eram cu toții cruzi, plăpânzi și nu știam ce e durerea, citeam în ochii mamei blânzi că i-am rămas toată averea. Și tata, brav soldat român purtând pe epoleți o țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ani, mă gândeam la autostrada București-Pitești, supusă cosmetizării la fiecare 3-4 luni. Am citit undeva panseul că grandiosul "Titanic" a fost construit de specialiști și s-a scufundat, "Arca" lui Noe a fost construită de un amator și a rezistat potopului!). Bineînțeles că Segovia nu și-a dobândit titlul de "Patrimoniu cultural al umanității" din partea UNESCO numai pentru apeduct, ci și pentru Alcazar, catedrala gotică și alte construcții din centrul istoric. La Aranjuez mergeam nu atât pentru Palatul regal cât pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
făcusem datoria, aș fi putut face mai mult dacă mi s-ar fi permis, dar plecam cu o experiență de viață și profesională în plus, fără să "privesc înapoi cu mânie". Nu sunt adeptul dictonului marchizei de Pompadour, "După mine potopul", întotdeauna m-a interesat să las ceva pozitiv, viabil în urma mea. Se pare însă că favorita lui Ludovic al XV-lea știa ea ce spune aveam să aflu din presă și din "surse madrilene" că nu după mult timp "podul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ăsta de vedere, Montevideo este privilegiat așezat în estuarul Rio de la Plata, la întâlnirea cu Atlanticul. Este adevărat că atâta apă aduce uneori, în "iarna" uruguayană, cea fără pic de zăpadă, care ține de prin martie până prin august, furtuni și potopuri "biblice", un asemenea "temporal" prilejuindu-mi rime "diplomatice": UF! Plouă la Montevideo în rafale insipid și pe Rambla din Buceo am o jale de-apatrid! Plouă-n Rio de la Plata, curg șuvoaiele anost și mă tem că m-or da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și fulgere apocaliptice, e frumos să le privești de după perdea (mai ales că în atare situații ambasada rămânea fără curent, în perioada neanderthaliană, când siguranțele erau prinse cu chibritul și trebuia să fiu "prezent" la "intervenții"). Așadar, când nu era potop, cei șase kilometri pe Rambla îi făceam oricum și nu eram singurii rătăciți îi întâlneam pe Stirling, ministrul de interne, pe ambasadorii Angliei, Rusiei, Cehiei, pe directorul general de la Sheraton sau pe președintele World Trade Centre. Întâlneam și vecini uruguayeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
deplorabilă și în statisticile ONU erau plasate pe primele locuri din lume la șomaj, sărăcie, analfabetism... Să pui alături de țările respective, Uruguayul, "premiantul" Americii Latine, era o blasfemie. După 6 ani de misiune, aș fi putut să zic "după mine potopul", dar nu-mi stătea în caracter. Așa că i-am trimis la 11 martie 2005 domnului ministru o scrisoare (nu o notă, deși avea antet și număr oficial) în care îi explicam "ad usum Delphini" ce este Uruguayul, precizându-i și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dintr-un urcior. Temperatura ei varia conform cu noțiunile de hidroterapie ale diverșilor mentori care s-au perindat la noi. A existat și acea perioadă neagră a primei pubertăți, când preceptorul de atunci, Întâmplător student la medicină, a decretat necesitatea unui potop glacial. Pe de altă parte, temperatura băii de seară a rămas la valoarea constantă de 28o Réaumur (95o Fahrenheit), după cum arăta un termometru mare și cumsecade, care, fiind Îmbrăcat În lemn (cu o sforicică udă vârâtă În gaura din mâner
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
moșii, pe terenuri de instrucție militară pustii sau pe cărarea acoperită de zăpadă dintre două șiruri de brazi. În spatele acestor imagini era totuși un abis emoțional foarte special pe care Încercam disperat să-l ocolesc, ca să nu izbucnesc Într-un potop de lacrimi și acest abis era tandra prietenie care se Împletea cu respectul pentru tatăl meu; farmecul Înțelegerii noastre perfecte; partidele de la Wimbledon pe care le urmăream Împreună, În ziarele londoneze; problemele de șah pe care le rezolvam; iambii lui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Ne face cinstea Împăratul turcesc în persoană, se ploconește el cu un zâmbet schimonosit. Și... și câți?! Pe puțin o sută cincizeci de mii... Numai?! hohotește Ștefan nervos. Dumnezeule! Ne termină! strigă Juga înspăimântat. Se zice chiar aproape două sute... Așa potop de turcime nu s-a pomenit de la bătălia Constantinopolului, spune Țamblac. Aiasta vorbește de cât de mânios e Sultanul să se răzbune. Cu cât mai mulți, cu atât mai bine! spune Ștefan râzând sarcastic. Și... și corăbii? Aproape trei sute corăbii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]