15,254 matches
-
Nu m-ar fi părăsit din acest punct de vedere, se poartă prea frumos, dar l-aș fi rănit. Nu, șoptisem și eu disperată, lăsându-mă în brațele lui, și agățându-mă de el. El nu slăbi strânsoarea dar se potrivi mai bine trupului meu, profitând. Eu mă încruntai, știind că totul a trecut, și vrui să mă depărtez. El mă avertiză printr-o tăcere magnetică. Nici o șansă, îmi spuse, sărutându-mă. La început opusem rezistență, dar apoi când îi răspunsesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îmi oferea totul. Îmi oferise totul și înainte și nimic nu avea să se schimbe. Pur și simplu este și avea să fie. Un joc permanent, sentimente ce se nasc mereu, iubire, iertare, pericol, iubire. Fidelitatea era implicită, pentru că ne potriveam. Care e diferența dintre tipul ce noaptea, la lumina de fildeș a lunii, jucându-se grijuliu cu lama cuțitului, taie gâtul pisicii negre. Apoi zâmbește, conștient (așa e și tot farmecul) de ce a făcut. Te privește și zâmbește. Îți zâmbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
știe că pleci? — Nu are de unde să știe că și eu abia am aflat. — Îmi pare rău că vă despărțiți. Și mie, dar asta e! — Stai, dacă e așa, să-i lași cea mai frumoasă impresie, îi aranjă Elena părul, potrivindu-i bluzița, costumașul, obligând-o să-și încalțe sandalele cu toc care-i plăceau ei și geanta care li se asorta. Să-l dai gata ca să nu te uite. —Ciau, bambino! Săru’ mâna, mamă! Am plecat. —Pa! Pa! În drum
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
jucat cu ea prin curte. Înfuriat, Alexandru a vrut să-l bată, dar Lupaș s-a ascuns. A chemat-o pe Elena. —Vezi al dracului câine ce face? Acum cu ce mă îmbrac? — Ai atâtea cămăși, tată! — Numai asta se potrivea la costum. —Nu-i adevărat că se potrivește... Știi tu mai bine ce se potrivește, îi trage două palme, înfuriat la culme pe de o parte că fata îl contrazicea, pe da alta că trebuia să îmbrace o altă cămașă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
vrut să-l bată, dar Lupaș s-a ascuns. A chemat-o pe Elena. —Vezi al dracului câine ce face? Acum cu ce mă îmbrac? — Ai atâtea cămăși, tată! — Numai asta se potrivea la costum. —Nu-i adevărat că se potrivește... Știi tu mai bine ce se potrivește, îi trage două palme, înfuriat la culme pe de o parte că fata îl contrazicea, pe da alta că trebuia să îmbrace o altă cămașă. Într-o sâmbătă, Elena a ieșit cu Lupaș
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a ascuns. A chemat-o pe Elena. —Vezi al dracului câine ce face? Acum cu ce mă îmbrac? — Ai atâtea cămăși, tată! — Numai asta se potrivea la costum. —Nu-i adevărat că se potrivește... Știi tu mai bine ce se potrivește, îi trage două palme, înfuriat la culme pe de o parte că fata îl contrazicea, pe da alta că trebuia să îmbrace o altă cămașă. Într-o sâmbătă, Elena a ieșit cu Lupaș în oraș. De la o vreme se ținea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Istorisiri nesănătoase fericirii 11 Contrar obiceiului larg răspândit, cartea aceasta vine fără nicio dedicație lipită pe frunte. Fiecare cititor își va dedica singur, și doar dacă va vrea, numai acele părți din carte, care socotește cu adevărat că i se potrivesc lui cel mai bine. Așa mi se pare mie - autorului - corect. 12 Rareș Tiron Istorisiri nesănătoase fericirii 13 Suflet paralel e un fundal tomnatic, în zorii unei obișnuite zile de octombrie, soarele risipi întunericul în colțuri și împinse lumea spre
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ceas de seară, frânt de oboseală, cu trupul ostenit de trudă - fapt ce, de altfel, la el nu prea era un lucru obișnuit -, se băgă în pat, uitând cu totul a-i mai șopti acel călduros „noapte bună” oglinzii. Își potrivi perna sub cap, stinse lumina și închise ochii. Cititorul de bună seamă că își aduce aminte de acele nopți lungi, în care, deși stai cu ochii închiși, chinuindu-te să adormi, nu izbutești decât să te foiești de pe o parte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și vitejește! Întotdeauna, totul ține de abordare. Felul în care alegi să tratezi problema va avea o influență colosală asupra felului în care problema se va rezolva. Și o ușă, oricât de masivă ar fi, dacă știi cum să îi potrivești corect cheia în broască, ea tot ți se va deschide dinainte și te va lăsa să intri. Prin urmare, în minte cu această idee, care dă curaj, tânărului i se strânseseră la loc toate sevele puterilor sale, din care izvora
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
socotesc că acel cineva avea deplină dreptate. De altfel, eu m-am hotărât oricum, încă de mai demult, că, decât să mor bătrân, sărac și liniștit, mai bine tânăr, bogat și neliniștit! Sibarit mă fac, asta vreau, asta mi se potrivește mie! Mă rog, acestea toate sunt doar gânduri, gânduri proprii, pe care am să le pun eu, odată și odată, în practică. Însă, despre asta, nimic n-am să-i vorbesc mamei. Cum să-i spun eu despre așa ceva? Ea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
aștepte sau fără să se pună cumva împotrivă, băiatul se căzni să-și ridice pe picioare mama, însă, nereușind cu niciun chip, cu toată forța lui o luă pe brațe și o depuse, cât putu el de lin, pe pat, potrivind-o atent să stea cu fața în sus. Ei bine, cam câtă ironie barbară ne dă soarta să înghițim uneori: cine și-ar fi Istorisiri nesănătoase fericirii 191 putut închipui vreodată că acel banal pat de dormit de ieri se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
avertizează cu vigilență cititorul: „Contrar obiceiului larg răspândit, cartea aceasta vine fără nicio dedicație lipită pe frunte. Fiecare cititor își va dedica singur, și doar dacă va vrea, numai acele părți din carte, care socotește cu adevărat că i se potrivesc lui cel mai bine. Așa mi se pare mie - autorului - corect.” Genul de proză, pe care autorul îl abordează, este inedit, dar cu largă deschidere pentru literatura secolului al XXI-lea, pentru că, trebuie să recunoaștem implicit, cei atinși de aripa
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
șezut, spatele drept, mâinile încrucișate cuminte pe genunchi, o refuză din start pe femeia celeilalte Asii, care se așază cu picioarele într-o latură, în ceea ce Andrei Pleșu a consacrat deja sub numele de "poziția Lorelei". Răsuflă greu atunci când își potrivește basmaua, o pufnește și pe ea râsul, îl ascunde repede, ștrengărește, atunci când se strâmbă la mine făcându-mi semn că vine sensei. Rezvan este atât de nepotrivită în acest cadru, încât nu poți decât să o adori. Vine aici ca să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
atât de tare încât zilnic sapă în sufletul lui transformându-l într-un om tare invidios și cu o plăcere puternică de a pune mâna pe gospodăria mea. Mi-a zis într-o zi, nu demult, că eu m-aș potrivi foarte bine cu o fată care locuiește departe de aici și cu care crede el că m-aș putea înțelege foarte bine și că ar fi nimerit să plec la drum către acel loc. -Și ce-i cu asta? -Nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
că nu poate oferi nici o soluție tehnică pentru protejarea climei și a mediului, pentru distribuirea raționalizată a apei și a materiilor prime, pentru lupta împotriva zgomotelor și a eliminării deșeurilor. Nu ne spune nici dacă vreo idee sau reformă sunt potrivite pentru eliminarea decalajului abisal între bogați și săraci, între țările industrializate și cele în curs de dezvoltare. Dar mesajul creștin mă învață să echilibrez presiunea consumismului și libertatea față de consum. Nu are nici un sens construirea propriei fericiri numai pe baza
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cu toate mijloacele. Consumul continuu de pastile de tot felul cu greu va produce o astfel de bunăstare. Chiar și recurgerea repetată la chirurgia estetică nu este în măsură să procure tinerețea veșnică. Probabil, în unele cazuri, ar fi mai potrivită pentru psihicul chinuit o vizită în casa Domnului în schimbul unei ședințe la un centru de sănătate. Faptul că râsul sănătos este cel mai bun medicament îl indică biologia modernă: în schimbul "hormonilor stresului", al adrenalinei și cortizolului, corpul elimină "hormonii fericirii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
că acestea acceptau poziții contra sau neutre privind arderea morților. De pildă, lucrarea lui I. Popescu Mălăiești 97 (pentru o perspectivă ortodoxă), a lui Nicolae Brânzeu 98 (pentru o perspectiva greco-catolică) sau cea a ziaristului Mihail Theodorescu 99 sunt exemple potrivite în acest sens. Astfel, arhimandritul a publicat circa 12 articole care au legătură cu cremațiunea, majoritatea lor în revista Flacăra Sacră. Doar un singur articol a apărut într-o altă publicație, fiind de altfel total diferit de celelalte intervenții ale
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
spunea că a avea curaj însemnă a te așeza împotriva opiniei majorității oamenilor contemporani vremii în care viețuiești. Alături de definiția curajului aparținând lui Plutarh, pe care am invocat-o în debutul acestui studiu introductiv, cred că și aceasta s-ar potrivi în cazul arhimandritului Calinic I. Popp Șerboianu. Dar, gândindu-mă la el și activitatea sa, ca la un moment unic în istoria cremațiunii din România, nu pot decât să-l percep ca un erou, dar, în același timp, ca un
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
imaginație, care este facultatea de a-ți reprezenta un lucru în absența sa, deoarece, ca reprezentare a vieții, ea nu o poate de fapt înfățișa decât ca absentă, ca acel ens imaginarium în care ea se proiectează, care i se potrivește, care apare ca viață dar care nu este niciodată, în această apariție sub care ni se oferă și în conținutul manifest al acestei apariții, apariția proprie a vieții înseși, adică autorevelarea sa în sfera de interioritate radicală a subiectivității absolute
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ci pe cel al unui om care nu dorește acest lucru și pentru care impunerea forțată a recunoașterii copilului reprezintă un debut de rău augur al relației părinte-copil. Depășind coordonatele vechi-testamentare ale numirii de către Adam (Facerea 2), poate ar fi potrivit să restabilim o imagine asupra maternității, care să câștige în autonomie, invocând în acest sens figura Fecioarei Maria (despre care Anca Manolache ș1994, p. 35ț spunea că se află cel mai departe de căsnicie, din tot neamul omenesc). În situația
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ieși din hârdău, nu arăta prea rău. L-am ajutat În timp ce Își Îmbrăca Încet, cu neglijență, pieptarul gri-Închis și pantalonii așijderea, care erau din cei numiți valoni, strânși peste genunchi și peste cizmele lungi și răsfrânte ascunzând cârpăceala ciorapilor. Își potrivi apoi centura de piele pe care eu i-o unsesem cu grijă În timpul absenței și băgă În ea spada cu montura mare, pe ale cărei lamă și gardă se vădeau urmele, știrbiturile și scrijeliturile altor zile și altor oțeluri. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
meseni Îl țineau pe don Francisco, Împiedicându-l să tragă spada și să se repeadă la tipii ăia doi. — Asta-i o insultă, pe legea mea! zicea poetul, sforțându-se să-și elibereze mâna dreaptă din strânsoarea prietenilor, În timp ce Își potrivea cu cealaltă ochelarii strâmbi pe nas. O palmă de oțel va pune lucrurile la locul, hâc, lor. Prea mult oțel ca să-l risipești așa, de dimineață, don Francisco, Încerca să dreagă lucrurile Diego Alatriste, plin de bun-simț. — Ba prea puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Încă În teci, când În ușă apăru, spre dezamăgirea asistenței și ușurarea lui Diego Alatriste, silueta de neconfundat a locotenentului de alguazili Martín Saldaña. — Na, că s-a spart cheful, făcu don Francisco de Quevedo. Și, ridicând din umeri, Își potrivi ochelarii pe furca nasului, privi În lături, se Întoarse la masa lui, destupă Încă o sticlă și nu se Întâmplă nimic. — Am o treabă pentru tine. Locotenentul de alguazili Martín Saldaña era dur și tăbăcit de intemperii ca o cărămidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
proprietățile laxative ale cojii de nucă neagră de Hindustan. Așa stăteau lucrurile când apăru don Francisco de Quevedo, curățându-și de pe Încălțări glodul adus din băltoacele de pe stradă. Noroiul, slujitorul meu, mă-nvață... bombănea prost dispus. Se opri lângă mine potrivindu-și ochelarii, aruncă o iute privire peste versurile copiate și Își arcui sprâcenele mulțumit, văzând că nu erau nici de Alarcón, nici de Góngora. Apoi se Îndreptă, cu mersul acela al lui șontorog din cauza picioarelor strâmbe - așa le avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pentru un preot, era ceva neobișnuit. — Să fim mai prudenți, señor Quevedo, adăugă el atunci, afectuos, după latinismul de rigoare. Nu sunteți În situația de a putea murmura anumite lucruri cu glas cam țâfnos. Don Francisco se uită la preot, potrivindu-și ochelarii. — Eu să murmur?... Greșiți, Dómine. Eu nu murmur, ci afirm răspicat. Și, ridicându-se În picioare, Întors către restul asistenței din local, recită cu vocea-i educată, sonoră și limpede: Nu, n-o să tac, deși c-un deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]