25,546 matches
-
morții” unei persoane. Totuși, unii pacienți declarați morți au fost resuscitați și unii dintre ei au povestit detalii uimitoare, pe care nu ar fi avut cum să le afle, despre modul în care medicii i-au readus la viață. Aceste povestiri, numite generic „experiențe la limita morții”, sunt inexplicabile din punct de vedere medical, pentru că pacientul nu avea activitate cerebrală în momentul în care le-a trăit. Ele pot fi considerate dovada că, într-un fel, conștiința supraviețuiește, doar că nu
Un medic inconformist Sam Parnia, medicul care poate „învia” morţii [Corola-blog/BlogPost/93113_a_94405]
-
celulă produce un anumit gând și vedem: o imagine cu o depresie, cu un moment de fericire, dar acestea sunt simple asocieri, nu o dovadă a cauzei gândului respectiv. Dacă accepți ideea asta radicală, atunci nu ar trebui să existe povestiri despre ce văd și aud oamenii în momentele în care nu au activitate cerebrală.” Potrivit medicului britanic, toate datele pe care le are în prezent sugerează că și după pragul declarat al morții se păstrează conștiința unei persoane. Aceasta mai
Un medic inconformist Sam Parnia, medicul care poate „învia” morţii [Corola-blog/BlogPost/93113_a_94405]
-
înlocuită cu istoria holocaustului (nu cel roșu, promovat de politrucii alogeni veniți după trădarea de la 23 august 1944). Mai treceți pe la școală, domnule profesor. Veți avea surpriza să vedeți în aceeași cameră - nu clasă -, școlari din ani diferiți, ca în povestirile lui Ion Creangă. Unde și când ați profesat, domnule profesor octogenar, cred că de la lecția asta ați lipsit... dar, nu-i nimic grav. Nimeni nu-i perfect! Tudor Petcu: „Toate schimbările care au avut loc în Europa de Est și Centrală la
„Confecţionez haine din pielea clientului…” [Corola-blog/BlogPost/93072_a_94364]
-
prin București” se desfășoară sub semnul aniversării celor 555 de ani ai Capitalei, echipa ARCEN pregătind în acest an atât pentru bucureșteni cât și pentru turiști o serie de povești, istorii și informații cu totul deosebite despre trecutul orașului București. Povestirile cuprind detalii despre cea mai mondenă arteră de circulație a Capitalei, istorii despreprimele tramvaie trase de cai, despre viața de noapte din București, crime, modă și lux, dar șipovești despre chiriași, prinți, curtezane, oameni politici, grădini de vară, palate și
ARCEN lansează un nou traseu-cultural al Capitalei [Corola-blog/BlogPost/93286_a_94578]
-
ornați cu papier maché, etc. Teatrul Ring Printre artistele care au dat strălucire acestui teatru s-a numărat și celebra soprană spaniolă Adelina Patti. Cu o zi înainte de incendiu, însuși Johann Strauss II fusese martor al triumfului spectacolului de operă ”Povestirile lui Hoffman, având ca autor pe celebrul J. Offenbach. Al doilea spectacol urma a avea loc în fatidica seară de 8 decembrie 1881, pe stil nou. La orele 18,45 p.m. un angajat al teatrului încearcă să aprindă un șir
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
este mai mare (mai cuprinzător) și mai serios decât putea părea atunci când v-am trimis prima scrisoare ș...ț. Totuși ne-am gândit să începem cu literatura." Datorită lui Mihai Șora, au apărut, în 1969, volumele La țigănci și alte povestiri, cu un studiu introductiv de Sorin Alexandrescu, și Maitreyi. Nuntă în cer, cu un studiu introductiv de Dumitru Micu. După alcătuirea celor patru volume anterioare, Mircea Handoca a intrat în posesia altor numeroase scrisori, originale sau în copii xerox, adresate
Mircea Eliade și corespondenții săi by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8217_a_9542]
-
prezente în poezia mea, nelipsind nici din volumul Bunavestire, este o anume înclinație spre Ťnarațiunea liricăť. L-am micșorat prin severe retezări de verbiaj, dar fără a fi convins că remediul scurtării este mereu eficace. Să spunem lucrurilor pe nume: povestirea ține de proză, recursul la ea seamănă cu o fugă din poem. În ŤAstoriať, eul liric se prezintă drept clown avansând pe un fir, aidoma unui echilibrist pe sârmă, la mare înălțime - numai că firul histrionului traversează solul arenei; grimasele
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
Directorul de la Antena 3 a povestit, duminică seară, un episod din urmă cu mai mulți ani, care se putea încheia tragic pentru el. Mihai Gâdea a transmis că ce se întâmplă în aceste zile îi amintește de acel moment. Iată povestirea lui Mihai Gâdea: În urmă cu niște ani de zile am avut o situație medicală foarte complicată. De la nu cine știe ce - aveam o laringită acută și nu mai puteam să respir - am fost luat de la Antenă de salvare. Am ajuns la
Mihai Gâdea, aproape de moarte. Cum l-au salvat Mircea Badea și Victor Ciutacu by Andrei Daniel Vasilescu () [Corola-journal/Journalistic/82271_a_83596]
-
Barbu Cioculescu Senior al exegezei mateine, prozator prin vocație, Alexandru George și-a încercat forțele în completarea ultimei povestiri din Sub pecetea tainei, nu fără a mai adăuga un act Scrisorii pierdute a paternelului lui Mateiu, cu o scrupulozitate, îndemânare și plăcere, pe cât de savuroasă respectarea lumii și a limbajului celor doi. Fără îndoială, la conceperea celui mai recent
Cheile unui incitant roman by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8233_a_9558]
-
Le plăcea însă cum le povestea omul, Cornățel îl chema. Cînd n-avea nimic nou - erau și asemenea zile - îl puneau să povestească vreuna mai veche, ceea ce nu accepta totdeauna. Nu-i plăcea să se repete. Mai ușor începea o povestire nouă decît una dintre cele vechi. Dacă-l grăbea careva, zicea "Stai, bă, să-mi aduc aminte!" Tăcea un minut, două. Începeau să-i sclipească ochii, își pregătea vocea și dădea drumul povestirii. Dacă-l întrerupea careva, să-i reamintească
De ce povestim? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8253_a_9578]
-
să se repete. Mai ușor începea o povestire nouă decît una dintre cele vechi. Dacă-l grăbea careva, zicea "Stai, bă, să-mi aduc aminte!" Tăcea un minut, două. Începeau să-i sclipească ochii, își pregătea vocea și dădea drumul povestirii. Dacă-l întrerupea careva, să-i reamintească vreun amănunt pe care-l pierduse, îl invita să zică el mai departe, dacă o știe mai bine. De ce povestea? Trăgeau oamenii ăștia de el, să ne treacă timpul. Îi venea și lui
De ce povestim? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8253_a_9578]
-
în patrupedul cu brațele încleștate în jurul propriului său trup.ť Tehnica simultaneității face ca sărutul să dureze nici mai mult, nici mai puțin decât scrierea/ lecturarea celor trei pagini ale textului printr-un procedeu numit slow motion în care timpul povestirii este încetinit prin diferite digresiuni, în cazul nostru fiind vorba despre descrierea sunetelor, a mișcărilor și a imaginilor din jur. Atenția naratorului cade când pe planul apropiat când pe planul îndepărtat (decorul), tonul liric fiind mai mereu întrerupt de prozaic
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
Cosmin Ciotloș Gazetărie, nu proză. Deși tot - după tipic - meșteșugită migălos, cu amănuntul. Asta s-ar spune că face Dan Lungu în ultimele file ale reeditării primului său volum de povestiri, atunci când citează o întreagă colecție de fragmente din dosarul de presă al acestuia. Și, cum permanent invocata Chetă la flegmă din 1999 a devenit, peste patru ani, o permanent apreciată Proză cu amănuntul, numărul filelor decupate din reviste se dovedește
La închiderea ediției by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8280_a_9605]
-
anulare. După cum, chiar iluzorie, frontiera care separă cele două concepte tutelare, există fără doar și poate. Altceva decât concluzia aceasta mă preocupă. Anume intransigența cu care Dan Lungu își desfășoară, căutând-o, raționamentul. La cinci ani după publicarea, remaniată, a povestirilor din Proză cu amănuntul, autorul decide să mute strategic pietrele de hotar. Postfața narativă a variantei din 2003 e urmată de un grupaj mai demn de o asemenea încadrare. Autenticul epilog se numește Referințe critice selective și nu conține decât
La închiderea ediției by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8280_a_9605]
-
scurtă." O alta din Radu Pavel Gheo: Construind cu minuțiozitate caractere din detalii mărunte, Dan Lungu propune o lume prea puțin interesată de morală, o lume de eroi căldicei, peste care a trecut demonul meschin [...] O face bine, iar câteva povestiri din volum sunt chiar antologice." Și, în sfârșit, una din Christian Crăciun: "Ca mai toți scriitorii generației sale, Dan Lungu este obsedat de copilărie, primele două proze putând intra în orice antologie a temei. Firește, fără nimic din seninul tradițional
La închiderea ediției by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8280_a_9605]
-
prin acumulare acea umanitate specifică a ultimelor decenii. Prozele scurte ale lui Dan Lungu compun un tablou cehovian al umanității pierdute în eroismul banalității sale." Nici unul dintre fragmente nu ezită să recomande, binevoitor și abstract, antologarea disparată a câtorva dintre povestirile foarte unitare marca Dan Lungu. S-ar zice, privind actuala ediție a Prozei cu amănuntul, că mâna criticului adevăr pune pe foaie. Înainte de a avea în față un set de florilegii în care scriitorul ieșean să-și aducă, sfios, partea
La închiderea ediției by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8280_a_9605]
-
-o din privire: muntoasă ca o lună nouă, cu piscuri ațintite, pure, c-un râu o împărțeam în două, o adunam cu o pădure. (...) Al doilea poem hotărât ratat din Clepsidra (însumând 50 de versuri) este "Lanțul". Încă o dată, Ťanecdotať povestirii îmi e potrivnică : istoria ceasului de buzunar primit în dar se înnămolește în vorbărie... În anii studenției, îmi plăcea să mă plimb prin țară ca Ťreporterť; cu o adeverință de pe la "Scânteia tineretului" (mereu favorabilă tinerilor scriitori) sau de la vreo altă
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
limbii, ale cărei fraze sonore fidelizează prin plăcerea provocată, dar și prin sugestia unei realități ce se ascunde în pliurile acestui limbaj. Acestea ar fi, în mare, liniile de forță ale celor șapte proze reeditate (Lady V., Panic Syndrome!, Din povestirile unui frizer, Alegerea, La revoluția română, Mi s-a părut, cu paranteze..., O zi nefastă din viața lui Abraham Van Beyeren) în variantă revizuită, din volumul Lady V., pe care autorul le consideră un ciclu (româno-american) închis. Lady V., Alegerea
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
sfidând ludic cadrele rigide a ceea ce se numește convențional realitate, trecerea dintr-o dimensiune în alta realizându-se discret. În ciuda unor elemente-obsesii care le leagă, cele trei proze sunt distincte, atât ca anecdotă, cât, mai ales, ca atmosfera și semnificații. Povestirea Lady V. provoacă cititorul prin chiar începutul ei care sfidează regulile rezonabilului, invitând la un compromis cu logica: "Așa încât, după patru - atât de tumultuoase! - căsătorii, Doamna V. reușise să scape cu virginitatea intactă, și, Doamne!, oricine a putut constata că
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
incompatibilității" (p. 22). Ceea ce refuză cotidianul (cele patru mariaje) poate oferi imaginația, fantasticul capabil să transfigureze și o existență anodină, certitudinile din vis punând la încercare peretele realității. Triumful sugerat de numele personajului ne este deconspirat de autor spre sfârșitul povestirii: "acela de a recunoaște cu exactitate ceva ce n-ai simțit niciodată". Alegerea și O zi nefastă din viața lui Abraham Van Beyeren, deși se mențin în cadrele acelorași distorsiuni temporale și spațiale ce implică sfărâmarea cadrelor realismului, ori ale
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
Ai sentimentul că în fața ta ia naștere o nouă specie al cărei nume nu s-a inventat, copilăria, adolescență se află departe de litera cărții, o lume paralelă, translucid-lichidă precum cea a peștilor dintr-un acvariu. În cea mai frumoasă povestire a sa, The Diamond aș Big aș The Ritz, Scott Fitzgerald definea tinerețea că pe "... a dream, a form of chemical madness". Ei bine, tocmai această chimie intimă a vîrstei de tranzit, adolescență, ne atrage, ne absoarbe, ni se inoculează
Cu elefantul în parcul paranoic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8295_a_9620]
-
Șanț. Dacă ar fi să-i găsesc un corespondent literar filmului lui Gus Van Șanț aș opta fără ezitare pentru Ian McEwan cu românul sau, The Cement Garden, dar mai ales pentru ecorșeurile de o tandra cruzime din volumele de povestiri netraduse încă la noi, First love, Last Rites și În Between the Sheets. În prim plan se află acest adolescent cu o bizară maturitate, una gratuită, precoce, ca o molestare, care apasă fără a oferi niciun punct de sprijin, nicio
Cu elefantul în parcul paranoic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8295_a_9620]
-
nu-i oripilează, ci le trezește curiozitatea. Nu crimă, ca fapt social, "un fapt divers atroce", este elementul decisiv cît această experiență a morții care traversează razant tot filmul. Lipsa de linearitate, racursiurile realizează un univers modular, unde că în povestirea lui Mircea Nedelciu, Aventuri într-o curte interioară, un personaj are revelația că fiecare clipă este o lume în sine pe care poți alege s-o trăiești deplin în absență oricărei ierarhii prestabilite, a oricărei ordini integratoare, ceea ce duce la
Cu elefantul în parcul paranoic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8295_a_9620]
-
o dă el despre propria creație este cumpătată, perfect asemănătoare cu cea pe care istoria literară o va și păstra despre el. Saba nu își laudă producția, el dă un fel de cronologie a ei, văzută parcă din exterior, cu "povestiri" despre nașterea poemelor și a ciclurilor, citând pasaje din alți critici, replici, fraze de scrisori primite. În marea ediție de la Mondadori (din 1988: peste 1230 pagini pe foiță de biblie; eu m-am servit de ediția a noua, din 2004
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
din acest topos a devenit ceva discutabil, la mijloc de râs și surâs, superfluu. Nu știu ca literatura română să fi dat în ultima vreme, excepție face doar Ioan Groșan și, în cazul de față, Alexandru Vlad, o nuvelă, ceva povestiri, un roman tonic despre viața la țară. Ion, Moromeții, sunt amintiri dintr-un trecut nu prea îndepărtat, dar, din pricina altor teme, aproape depășit, imperceptibil. Textele lui Mircea Vulcănescu, Ernest Bernea, câteva, puține, dar extrem de importante scrise de Mihai Șora, sunt
Marea spaimă by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/8301_a_9626]