2,388 matches
-
celofan. Am scuipat-o pe jumătate de portocală și i-am dat-o lui Ike. În douăzeci de minute era luat. M-am uitat Împrejur și am observat cum trăgătorii ieșeau În evidență ca grup aparte, ca și poponarii care pozau și chițăiau Într-un colț În curte. Drogații erau adunați la un loc, vorbeau și gesticulau În felul lor tipic. Drogații poartă toți pălării, În cazul În care au. Toți arată la fel, ca și cum ar purta o costumație identică Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ani pentru vînzare În New York.” Un grup de tineri branșați se aduna la mine-n fiecare zi să fumeze iarbă. Era Cash, un muzician care cînta la trompetă. Mai era Pete, un blond Îndesat și curățel, care ar fi putut poza pentru un poster de „American Boy” tipic. Era Johnny White, care avea o soție și trei copii și arăta ca orice tînăr american obișnuit. Era și Martin, un puști chipeș, oacheș, de origine italiană. Fără țoale de fițe și figuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cu fotografiile celor doi eroi care i-au disputat viața și inima deopotrivă, cum și ale tutu ror morților din familie, cum și ale ei proprii din tinerețea galantă. I-a Îngropat pe toți Olga: pe soțul zamparagiu și cartofor, pozând avantajos În fotografie; ca și pe Tode, iubitul din tinerețe, frumușel și cilibiu, cu mustața În furculiță, cum se spunea și cum mi-l arată fotografiile. Nu mai ostenea, frumoasa și iubeața de odinioară, cu poves tirea dragostelor ei, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Se vede Însă că băcăuanii au Învățat câte ceva Între timp, deși acum au căzut Într-o altă capcană periculoasă, dând legitimitate unui partid ivit În mintea altui mafiot, mult mai versat, care i-a orbit cu televiziunea sa de buzunar, pozând În apărătorul drepturilor românilor, dar defilând prin fața lor În mașina de lux, elicopterul și yahtul despre care nimeni nu-l Întreabă cum le-a procurat. 12 iunie 2012 Dacă ieri am Început săptămâna În forță, scriind profilul Învățătoarei Ioana Iordache
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
ne prezinte președintelui asociației Prietenii Insulei Paștelui, care locuia lîngă ei, În Valparaíso. Desigur, a fost Încîntat să ne ajute. Traseul pe lacuri s-a Încheiat În Petrohué, unde ne-am luat la revedere de la toată lumea; dar nu Înainte de a poza pentru niște fete de culoare din Brazilia, care ne-au pus În albumul lor de amintiri din sudul statului Chile, și pentru un cuplu de ecologiști din cine știe ce țară europeană, care și-au notat ceremonios adresele noastre ca să ne poată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
copii negri complet goi. Mama, negresă, cu părul cîrlionțat și sînii lăsați, gătește, ajutată de o fată de vreo 15 ani, care e Îmbrăcată. Începem o conversație În ușa colibei și, după ceva timp, le Întreb dacă vor să-mi pozeze pentru o fotografie, ceea ce ele refuză categoric, decît dacă le-o las lor, atunci, pe loc. Degeaba Încerc să le explic că mai Întîi fotografia trebuie developată, dar nu, ele o vor atunci și acolo, altfel o lăsăm baltă. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
bucurie a inimii era scrisă în chiar zodia lui... Apoi, în primele patru clase de liceu de la Matei Basarab, chiar din anul I, am avut parte de severitatea duioasă a profesoarei de limbă franceză - doamna Sachelarie, la picioarele căreia am pozat în fotografia colectivă a clasei. — Elevul meu preferat să vină să stea lângă mine! a zis. La zeci de ani după aceea, într-o zi cu soare, am întâlnit-o pe una din străzile frumoase ale Bucureștiului. Îmbătrânise mult, dar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
-nclină. După cum arată părul meu în fotografie îmi pot da seama în ce dispoziție era mama când mă pieptăna în dimineața acelei zile. Rareori se rătăcea vreun fotograf la mine în sat, și nu-mi amintesc cum ajungea să mă pozeze în fața unui zid de casă din mijlocul satului, a unui strat de flori din curtea noastră ori pe un drumeag înzăpezit de lângă biserică. Fotografiile nu oferă informații despre mine, însă cu atât mai multe despre mama mea. Căci există în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de Times? sau The Economist? ceva de genul acesta) se lăfăie un tânăr bancher îmbrăcat impecabil, genul costum de 1000 de euro, pantofi de 500, cămașa de 100 și cravată de 50. Până aici, nimic deosebit, numai că omul nostru pozează cu o cască de oțel cu plasă de camuflaj pe cap. Nu, nu s-a declanșat încă nici un război direct între armatele bancherilor sau, mai bine spus, nu încă. Titlu mare scris sub imagine: "De ce are piața nevoie de un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
am văzut pe Internet fotografii cu niște indivizi grași cu gușa triplă și urechi umflate de grăsime (doar în România oamenii de afaceri și politicienii se îngrașă la ceafă și urechi, o specialitate națională, cred) ce-și spuneau masoni și pozau cu niște sorțuri galbene pe un decor albastru, cu stele. Păreau o combinație bizară de măcelar cu infirmier de spital, cufundați cum erau în sosul unui kitsch gros, balcanic. Valoarea unui pseudo-jurnal ca acesta pe care încerc să-l țin
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
va face dreptate și că averea kolhozului unde lucra nu va fi înstrăinată; un bătrân cocoșat cărând cu el o căldare cu apă și care intră fără să vrea în filmările unei agenții de publicitate, acolo unde niște rusoaice superbe pozau semi-dezbrăcate, acoperite doar de blănuri opulente, în fața unei case în ruină, foarte pitorească dealfel, unde se nimerise să locuiască acest bătrân. El spune apoi cu o voce mândră, cu ultimele urme de demnitate: "Eu sunt Rusia"... Celebrul circ elvețian KNIE
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Oare chiar erau orbi la aceste realități, oare li se punea pistolul la tâmplă ca să laude Conducătorul și partidul în acele vremuri de restriște? Putem răspunde că nu. Ei o făceau din cel mai abject oportunism. Unii magistrați care astăzi pozează în mari democrați ar trebui să-și aducă aminte de anchetele la care erau supuse femeile care își provocau avorturi, multe dintre ele dându-și duhul în timpul anchetei. Și, în același timp, ziariștii fără coloană vertebrală o elogiau pe mama
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ușor tresărit. La început m-am gândit că poate fi vorba de vreun fost coleg de serviciu care mă recunoștea. Totuși erau prea mulți și prea prezenți de fiecare dată, iar reacția lor era a unuia care mi-a văzut poza undeva și mă recunoaște. Nu știam să-mi fi apărut poza în vreo publicație. Dacă era vorba de persoane feminine, m-aș fi putut gândi și eu ca tot omul ,,subiectiv” că, nu-i așa, încă mai arăt bine, și
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de vreun fost coleg de serviciu care mă recunoștea. Totuși erau prea mulți și prea prezenți de fiecare dată, iar reacția lor era a unuia care mi-a văzut poza undeva și mă recunoaște. Nu știam să-mi fi apărut poza în vreo publicație. Dacă era vorba de persoane feminine, m-aș fi putut gândi și eu ca tot omul ,,subiectiv” că, nu-i așa, încă mai arăt bine, și mai pot stârni interes din acest punct de vedere. Dar fiind
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
stârni interes din acest punct de vedere. Dar fiind vorba de personal masculin, oricum aș fi luat-o, nu puteam fi încântat de atenția care mi se acorda. Într-un final mi-a ,,sunat clopoțelul”; indivizii respectivi nu-mi văzuseră poza în vreo publicație oarecare, ci foarte probabil în biroul unui fost ofițer de securitate. Haita de turnători păstorită (care este activă și astăzi) a fost chemată la ordin, li s-a înmânat o poză cu mine și cu indicația clară
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
nu a certat-o în mod special pe ea, ci am luat-o amîndoi, că ajungem să ne scoatem și ochii în casă (și mai ce altceva ?). „și, oricum, de la tine am pretenții, că ești mai mare !“ Nu vreau să pozez însă în postura de victimă. Soră mea și-o lua, la rîndul ei, cînd rămîneam singuri - și asta cu vîrf și îndesat. Diferența dintre noi e de cinci ani ! La școală mă băteam rar. În clasele primare, îmi știau toți
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
habar de nimic. Sub luminile reflectoarelor din studiouri vezi indivizi de grotă pe post de bufoni, demni purtători ai numelor de Gigi, Mitică și altele ca acestea, pramatii vorbărețe în roluri de fecioare înțelepte, mercenari fără mamă și fără tată pozând în cavaleri ai dreptății, băgători de seamă de tot felul. Toată această faună nu numai că se înghesuie să ajungă în frunte, dar este și ajutată să o facă. Dacă scoți cablul din televizor, vezi purici. Dacăl bagi, vezi păduchi
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
care-l golește pe nerăsuflate. Deși obosit după partida de pe ringul de dans, Băsescu întârzie tot mai mult pe terasă, fapt care le dă curaj turiștilor, care l iau cu asalt pentru autografe sau fotografii. Președintele se simte bine, se pozează cu copii, părinți sau bunici și împarte cu generozitate autografe. În timpul acesta, mai comandă două pahare de suc. Vreme de trei ore și jumătate, cât a stat pe terasa din Olimp, în ciuda lichidelor ingerate, președintele Băsescu nu a mers niciodată
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ratând îmi dau seama imortalizarea fotografică de rigoare cu spatele la panoul pe care e desenat Omulețul lui Gopo și pe care scrie ”Gala Filmului Românesc” sau așa ceva. (Ulterior, aflu că reporterul era de la... Canal D ! Dacă știam asta, preferam să mă pozez la panou... Ce trebuie să faci ca să știi dinainte cărei televiziuni merită să-i răspunzi ? ! Dacă ești perspicace, citești logourile de pe microfoane, dar asta e la fel de simplu ca a desluși numerele blocurilor noaptea, din goana taxiurilor Reporterii ar trebui să
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
spune Cristina, ocolindu-mi privirea, scriam și eu. Am publicat și un volum de versuri... Dimineața unei lebede, semnat Ina Cristian! exclam eu înainte ca ea să-și fi terminat vorba. Acum îmi amintesc unde te-am mai văzut: aveai poza pe copertă, o poză în care surîdeai... Poză?! se miră Cristina. Poza aceea n-a semănat niciodată cu mine... Ba nu, Cristina, îi spun eu, fericit de descoperirea făcută. Tu semeni cu poza aceea. Semeni cîteodată, cînd surîzi... În noaptea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Am publicat și un volum de versuri... Dimineața unei lebede, semnat Ina Cristian! exclam eu înainte ca ea să-și fi terminat vorba. Acum îmi amintesc unde te-am mai văzut: aveai poza pe copertă, o poză în care surîdeai... Poză?! se miră Cristina. Poza aceea n-a semănat niciodată cu mine... Ba nu, Cristina, îi spun eu, fericit de descoperirea făcută. Tu semeni cu poza aceea. Semeni cîteodată, cînd surîzi... În noaptea asta, înspre zori, s-a mai întors o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
La mine în birou, dacă vine portarul, femeia de serviciu, sau ministrul, eu, ca gazdă, îi voi invita să iasă întîi... Nu cred c-am fost explicită... Voiam să spun că... Că fiind foarte prinși de anumite probleme, continuînd să pozeze și-n clipele cînd nu sînt, unii tovarăși de-ai noștri au uitat să mai fie oameni. Să sperăm că din rîndurile generației noastre se vor ridica niște... Îmi las bărbia în piept și-mi înăbuș un căscat, acoperindu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spus, este să avem cât mai multe fotografii cu tine lângă cireșul în floare. L-am plantat când te-ai născut tu și am visat mereu în adâncul sufletului ca fetița noastră scumpă și dragă să crească și să se pozeze lângă el când s-o mărita. Tu ești unicul nostru copil și ziua asta e foarte importantă pentru noi. Cu multă dragoste, mami. Când ajung la sfârșitul scrisorii deja plâng în toată regula. Nu știu cum a putut măcar să-mi treacă prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
care se poate lega. Cred că vrea să mă ajute s-o fac pe Robyn să-și bage mințile în cap. Și probabil că vom crea un precedent pentru o situație de genul ăsta, și zeci de fotografi o să ne pozeze pe holul tribunalului și o să fie exact ca în Erin Bronckovich! Am primit ieri scrisoarea dumneavoastră, spune Garson Low. Și am fost destul de intrigat de dilema în care vă aflați. V-ați băgat într-o încurcătură pe cinste. — Știu, zic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Becky, spune Luke. Gary spune... — Ia verigheta de la Gary, zic fără să-mi mișc capul. Spune-i că te simți cam aiurea că s-a ratat momentul și că o s-o facem mai târziu. Câțiva invitați au venit să se pozeze cu noi, așa că îmi pun capul pe umărul lui Luke și le zâmbesc fericită. — Și mai e ceva care nu e în regulă, spune Luke. Michael nu ne-a declarat soț și soție. Și parcă trebuia să semnăm ceva, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]