1,967 matches
-
849, o flotă comună compusă din vase papale, napolitane, amalfitane și din Gaeta a reușit pentru moment să stăvilească atacurile sarazine. Atacurile musulmane au fost reluate către finele secolului al IX-lea. Astfel, în 897 abația din Farfa a fost prădată de către sarazini, care au folosit-o drept cazarmă până când a fost distrusă accidental de un incendiu în 898. Abatele Petru de Farfa a reușit să organizeze la timp evacuarea comunității și să salveze totodată biblioteca și arhivele. De asemenea, tabăra
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
reînceput. Contele Balduin al V-lea de Flandra i s-a alăturat lui Godefroy, în vreme ce Henric i-a oferit Verdun episcopului Thierry de Verdun. Godefroy l-a atacat prin surprindere pe episcop (care totuși a reușit să fugă) și a prădat Verdun, incendiind catedrala. La 11 noiembrie 1048, la Thuin, Godefroy l-a atacat pe Adalbert, înlocuitorul său în Lorena Superioară, și l-a înfrânt și ucis în luptă. Henric l-a nominalizat imediat pe tânărul Gerard de Chatenoy în locul lui
Godefroy al III-lea de Lorena () [Corola-website/Science/324725_a_326054]
-
invalidă. Cu toate acestea, Godefroy a preluat guvernarea Toscanei în baza drepturilor Beatricei și Matildei. Balduin al V-lea de Flandra s-a răsculat din nou împotriva Imperiului, atacând Trier și Nijmegen. În replică, Henric a devastat Flandra și a prădat Lille și Tournai în 1054. În cadrul acestui război, Godefroy l-a capturat pe Frederic de Luxemburg, duce al Lorenei Inferioare, care primise ducatul de la Henric al III-lea, odată cu stăpânirea asupra Anvers-ului. În 1055, Godefroy a asediat Anvers, iar Frederic
Godefroy al III-lea de Lorena () [Corola-website/Science/324725_a_326054]
-
lui Lothar I, a reușit să pună capăt perioadei de instabilitate, impunându-se ca împărat din 850. Între timp, în 846, Guy a reușit de unul singur să îi stăvilească pe sarazini și să îi alunge din Latium, după ce aceștia prădaseră Roma și chiar Bazilica Sfântul Petru din Roma. În anul 858, el l-a sprijinit pe Ademar de Salerno împotriva contelui de Capua, Lando I și, prin intervenția sa, a fost securizată valea râului Liri, odată cu cucerirea de la Landenulf de
Guy I de Spoleto () [Corola-website/Science/324773_a_326102]
-
lupta cu bizantinii în sudul Italiei, Grimoald a lăsat pe ducele Lupus de Friuli ca regent în nord. Acesta din urmă a uzurpat însă puterea și s-a răsculat, deși a fost înfrânt și, cu ajutorul avarilor, ducatul său a fost prădat și devastat. Grimoald a anihilat totodată și aspirațiile fiului lui Lupus, Arnefrid de Friuli și ale aliaților acestuia slavi, obținând victoria la Nimis, luptă în care Arnefrid a murit. Grimoald l-a numit apoi în ducatul de Friuli pe Wechtar
Grimoald I al longobarzilor () [Corola-website/Science/324799_a_326128]
-
măsură să își plătească datoriile, în special pentru armată. Erau profunde resentimente printre soldații din armata coreeană, care nu fuseseră plătiți de luni de zile. Pe 23 iulie în Seul a izbucnit o revoltă militară, trupele, asistate de populație, au prădat depozitele de cereale de orez de acolo. În dimineața următoare au fost atacate palatul regal și cazărmile. Mulțimea s-a îndreptat apoi spre reprezentanța diplomatică japoneză. Personalul reprezentanței diplomatice japoneze a reușit să scape la Chemulpo (azi Incheon) și Nagasaki
Primul Război Sino-Japonez () [Corola-website/Science/326249_a_327578]
-
din Praga”. Între anii 1612 și 1619, Matthias, fratele lui Rudolf al II-lea, își mută reședința imperială de la Praga la Viena. Aici, Matthias transferă o parte dintre tablourile și obiectele de artă ale familiei. Comorile rămase la Praga sunt prădate de trupele suedeze în anul 1648, în timpul Războiului de 30 de ani. La scurtă vreme, acestea vor ajunge în colecțiile reginei Cristina de Elveția. La 10 mai 1621, împăratul Ferdinand al II-lea emite un decret potrivit căruia bunurile familiei
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
a lansat un contraatac, parlamentariștii dezorganizați au fost împrăștiați, dar o parte din cavaleria scoțiană din spatele lor a rezistat mai mult. Mare parte din flancul victorios al lui Goring fie s-a împrăștiat urmărind inamicul, fie a dat fuga să prade proviziile aliaților, dar unii din ei, conduși de Sir Charles Lucas, au manevrat spre a ataca flancul drept al infanteriei aliate. Între timp, câțiva pedestrași ai lui Newcastle au contraatacat pedestrașii lui Lord Fairfax în centrul liniei aliate și le-
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
săptămâni, dar devin independenți față de părinții lor la vârsta de 2 luni. Dacă supraviețuiesc dușmanilor lor (frigului sau bufniței), atunci pot trăi 25 de ani. Prada șoimului călător este reprezentată mai ales de alte păsări. Dintre păsările cântătoare îi cad pradă ciocârlia de câmp și potârnichea de lăstăriș, iar dintre păsările mai mari porumbelul de stâncă. Iarna șoimii vânează la gurile de vărsare ale râurilor în mare, iar meniul lor cuprinde mai ales pescăruși, rațe și stârci. Au nevoie de aproximativ
Șoim călător () [Corola-website/Science/322673_a_324002]
-
(Moarte în Eifel) este un film polițist german TV, produs în anul 2008, după romanul lui Holger Karsten Schmidt, în regia lui Johannes Grieser. Acțiunea filmului se petrece în satul Eschbach din munții Eifel, Germania. În apropiere va fi prădat un transport de bani al băncii. Tânăra comisară de poliție, Lona Schanz, ajunsă de curând în sat preia cercetările. Ca și copil ea și-a părăsit tatăl împreună cu mama ei. Reîntoarsă la locul ei de naștere are o relație încordată
Tod in der Eifel () [Corola-website/Science/322083_a_323412]
-
fel și milițiile de la nivel de stat. Federaliștii din tot Mexicul au fost indignați. Cetățenii statelor Oaxaca și Zacatecas s-au răsculat. După ce trupele lui Santa Anna au reprimat revolta din Zacatecas în mai, el a dat trupelor ordin să prade orașul; au fost uciși peste 2000 de necombatanți. Guvernatorul statului Coahuila y Tejas, Agustín Viesca, a refuzat să dizolve legislativul, ordonând în schimb reîntrunirea sesiunii la Béxar, mai departe de influența armatei mexicane. Deși proeminentul "Tejano" Juan Seguín a strâns
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
moartea sa, regatul său a fost anexat la Imperiul Roman. Pământul și averea au fost confiscate. Averea nobililor și a robilor erau deja egale. Potrivit lui Tacitus, Boudica a fost biciuită, iar fiicele ei au fost violate. La fel a fost prădată trezoreria lui Prasutag, care mulți ani a trăit din banii romani. În anul 61, când guvernatorul Gaius Suetonius Paulinus a condus compania pe insula Anglesey (numită de romani — Mona), care era refugiu pentru rebelii britani și cetate pentru druizi, icenii
Boudica () [Corola-website/Science/322268_a_323597]
-
văzând că nu are timp să se pregătească de asediu, și ținând cont de înfrângerea lui Petilius, a decis să lase orașul, pentru a salva restul teritoriului. Londinium a fost lăsat la dispoziția răsculaților, care au ars orașul, l-au prădat și i-au tăiat pe toți romanii rămași în oraș. Următorul oraș care a fost distrus a Verulamium (modernul St. Albans). În trei orașe au fost omorâți circa 17 000 de oameni. Nimeni nu a fost luat ostatic. Cassius descrie
Boudica () [Corola-website/Science/322268_a_323597]
-
Diadicov, drept răspuns bolohovenilor care îi ajutau pe tătari cu grâu, făină și mălai de orz. Povestind despre acestea, cronicarul rus amintește că Daniel le-a făcut un mare bine bolohovenilor, oprindu-l pe Boleslav, principele polon al Mazoviei, să prădeze Țara Bolohovenilor. Daniel l-a întrebat: "De ce ai intrat în țara mea pe care nu am dat-o lor?" Acela a răspuns: "Nu sunt ostașii tăi, ci principi deosebiți". Bolohovenii i-au promis lui Daniel că-i vor fi credincioși
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
să protejeze, contra cost, cetele de pelerini care frecventau regiunea pentru a ajunge la relicvele Sfântului Mihail. De asemenea, Rainulf a servit principelui Pandulf al IV-lea de Capua. "Sub protecția sa", relatează Amato de Montecassino, "ei au pornit să prade locurile din vecinptate și să îi hărțuiască pe dușmani. Dat, dat fiind că apucăturile omenești sunt înclinate către lăcomie, iar banii au întotdeauna câștig de cauză, treptat ei l-au abandonat... Ei și-au vândut serviciile după cum se nimerea, la
Rainulf Drengot () [Corola-website/Science/328115_a_329444]
-
numele de Fressenda, precum și nepot al lui Robert Guiscard, duce de Apulia, Calabria și Sicilia. Potrivit cronicarului Guglielmo de Apulia, Iordan "îmbine virtuțile ducelui cu cele ale tatălui său." În 1078, în vreme ce tatăl său asedia Napoli alături de Robert Guiscard, Iordan prăda Abruzzi (teritoriu papal), alături de Robert, contele de Loritello. Alături de tatăl său și de ducele Robert Guiscard, Iordan a fost excomunicat, după care imediat tatăl său a căzut bolnav, s-a retras la Capua, s-a reconciliat cu Biserica și a
Iordan I de Capua () [Corola-website/Science/328127_a_329456]
-
fost trasate definitiv la mijlocul anului 1945. În 1947, influența sovietică a determinat guvernul polonez să nu accepte Planul Marshall sponsorizat de americani, și să se alăture Comeconului, care era dominat Uniunea Sovietică, în 1949. În același timp, forțele sovietice au prădat fostele teritorii estice ale Germaniei care au fost date Poloniei lăsându-le fără echipament industrial de valoare, infrastructură și fabrici și trimise Uniunii Sovietice. După anexarea sovietică a teritoriilor din Kresy aflate la est de Linia Curzon, aproximativ 2 milioane
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
de Bavaria, în fruntea unei puternice forțe armate. Forțele coalizate au capturat Benevento, Bari și însăși Capua, instalându-l pe Rainulf de Alife ca duce de Apulia și pe Robert în Capua. Însă atunci când împăratul a părăsit Italia, Roger a prădat încă o dată Capua. În 25 iulie 1139, Robert și papa au fost înfrânți în bătălia de la Galluccio, fiind atrași într-o ambuscadă de către Roger. Papa a fost capturat, însă Robert a reușit să scape. Ca urmare, "principatus Capuae" a fost
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
când foametea și raidurile tătarilor nogai duc la pieirea a peste două milioane de oameni. Nici teritoriile Mitropoliei Proilaviei nu au fost cruțate de aceste evenimente. În 1606, nogaii din neamul Mansur, în frunte cu mârzacul Cantemir Bey au invadat și prădat Bugeacul, pe care îl vor stăpâni până în 1536 când vor fi înfrânți și supuși de Hanatul Crimeii. În anul 1621 orașul Reni și teritoriul adiacent este dezlipit de Moldova și adăugat raialei Bugeacului, urmând ca din acest moment să intre
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
în Germania. Roger, eliberat de pericolul imediat, a debarcat de îndată în Calabria, la Tropea, cu 400 de cavaleri și alte trupe, probabil predominant musulmane. După ce a fost bine primit de către salernitani, el a recuperat din terenul pierdut în Campania, prădând Pozzuoli, Alife, Capua și Avellino. Ducele Sergiu, înspăimântat, a fost nevoit să îi acorde omagiul de vasalitate pentru Neapole și și-a schimbat opțiunea în favoarea antipapei Anacletus: momentul a marcat sfârșitul unui ducat independent de Neapole, iar de atunci vechiul
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
garnizoană de 1.000 de oameni, George a navigat către Peloponez. El a jefuit Atena și a trecut imediat spre insulele din Marea Egee. Apoi, a devastat coasta de-a lungul Eubeei și al Golfului Corint, pătrunzând până la Teba, unde a prădat fabricile de mătase și a răpit pe țesătorii de damasc, brocart și mătase, luându-i cu sine la Palermo, unde vor forma baza pentru industria mătăsii din Sicilia. George de Antiohia și-a încununat expediția cu jefuirea Corintului, de unde au
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
P. Croft). După un scurt retour la Paris, decide să se stabilească în Marea Britanie. Se va căsători cu amica cunoscută în satul spaniol de pescari, și în căminul comun vor stabili un cartier general al intelectualilor refugiați din țările căzute pradă fascismului (Germania și Spania), si un centru de ajutorare al stângii spaniole; la Cambridge va fi implicat chiar în discuții în care se punea problema asasinării lui Hitler. La câteva luni după implicarea Mării Britanii în conflictul generalizat Uhlman va
Fred Uhlman () [Corola-website/Science/327518_a_328847]
-
îndepărteze dominația imperială bizantină și încă o dată trupe bizantine au fost trimise în Italia de sud, sub comanda "strategos"-ului de Calabria și Langobardia, Marin Argyrus. Fiindu-i refuzată intrarea în Napoli, comandandul bizantin a debarcat în port și a prădat orașul, forțându-l pe Ioan s se supună. Cu toate acestea, în 962, ducele Ioan s-a declarat supus față de împăratul occidental, Otto I. Între timp, în 958, Naples a fost din nou ținta unui asediu al musulmanilor. Soția lui
Ioan al III-lea de Neapole () [Corola-website/Science/327728_a_329057]
-
părăsit tabăra și au fugit din Suceava, prin Cernăuți la Moghilău. Cu Timuș au rămas doar 300 tătari, 1.500 de moldoveni și cca. 4.500 de cazaci. Până cînd cetatea nu era complet blocată, Timuș a făcut ieșiri bruște prădând pământurile și perturbând inamicul. Nu întotdeauna însă aceste atacuri sau încheiat cu rezultat pozitiv, astfel în timpul unui atac asupra Dragomirnei un detașament cazac a fost anihilat în totalitate. Armata aliaților în prima lună de asediu număra doar 3.000-4.000
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
îi simbolizează pe aceia care doresc să își controleze dorința și să fie mai puțin egoiști. Krishan afirmă că șobolanul este un animal distructiv, o amenințare pentru recolte. Cuvântul sanskrit "mūșaka" (șoarece) este derivat din rădăcina "mūș"(a fura , a prăda). Era esential ca șoarecele să fie supus ca element dăunător, o formă de "vighna"(obstacol) ce trebuie cucerit. Conform acestei teorii , arătându-l pe Ganesha ca stăpân al șoarecelui se scoate în evidență funcția sa de "Vigneshvara"(Stăpân al Obstacolelor
Ganesha () [Corola-website/Science/327311_a_328640]