2,626 matches
-
n-ar fi ascultat până la capăt pateticele viziuni despre fericirea festivă și despre seninătatea rapidelor despărțiri de viață. Tot mai surpată de bătrânețe, tot mai vagă și rară plăcere de a primi lumina, de a atinge lucrurile încă vii din preajmă, persistența înceată și subțire a oboselii, presimțirea, prin ceață, a morții, pândind, misterioasă, slăbiciunea de a nu voi să dispari, de-a nu fi de ajuns de puternic sau de învins. Bătrân, incapabil să mai țină pensula în mână, fără
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
răsuci de pe un cot pe altul, apoi se înălță, prudent, să nu atragă atenția. Abia se așezase, se ridica din nou, se depărta. Blondul percepu distanțarea cu întârziere, n-avea putere să-l urmărească, simți că nu mai era în preajmă și nici în apă nu intrase, se îndepărta... „Sunt destinși, întrebarea cade aiurea. M-ar considera, cu toții, nebun...“ Se sprijini într-un cot, lipit de trupul de alături și sări brusc, dintr-un salt, în picioare. — Vera, nu rămân aici
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
la înot. Cu cine naiba seamănă fata asta greoaie și ursuză ? ! Grasă ca taică-su, măcar de-ar fi luat de la dânsul senzualitatea aceea rapace, mobilă, pe care știe s-o învelească în minciuni și drăgălășenii, atent la prada din preajmă. Stimabilul Mitu cu subretele, telefonistele, dactilografele. Clanul micilor vânzătoare din magazine, cu figurile lor șirete și dulci, lunecând, ca niște țipari, trăgându-l după ele, noapte de noapte. Sila scăzuse cu timpul. Un dezgust scăzut și urât, ca sosul scârbos
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Manole se apleacă deasupra ceștii. Soarbe : își privește cu recunoștință soția. Știe, probabil, cât de mult îi datorează, n-ar renunța vreodată la slăbiciunile și rupturile ei, un scrâșnet pe care el are marea șansă de a-l auzi în preajmă și de a-i oferi modesta sa protecție. Nimic altceva decât hrană sau jertfă, în acest enorm căscat flămând ? Infernul numit plictiseală, căscatul enorm, deschizând prăpăstii. Îi mulțumește, iată : glasul său abia ridicat din aburii fierbinți ai cafelei sună călduț
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
multă bibliografie, așa încật ziua în care aveam dirigenția era un coșmar pentru mine . Foarte mulți dintre profesori erau tineri, proaspăt absolvenți de pe băncile facultății, dar deosebit de pasionați de meserie. Acolo, printre schele și sonde, cu miros de petrol prin preajmă și cu licăriri soioase prin sticleții verzui ai ploilor de mai, școala dăinuie ca o fortăreață, cu o disciplină de cazarmă. Nimeni nu îndrăznea să rupă vreo floare, să arunce vreo hậrtie, să zgậrậie vreo bancă sau să nu învețe
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
o apleacă, lumina-i asfințește Și iasma-i a fugit. Acuma stau pe podu-ți, vecie-nfricoșată - Pe podul tău pustiu: Primește-mputerirea-mi fortunei adresată, Ți-o napoez neatinsă și nedisigilată - 15De fericire-n lume nimica eu nu știu. Și Tronului în preajmă ridic a mea-acusare, O jude voalat! Pe steaua-aceea merse senina zicătoare Că cumpăna dreptății o porți răsplătitoare, 20De secoli întronat. Aci - se zice - așteaptă pe cei răi spăimântare, Cei buni sunt fericiți. A inimei adâncuri vei da la-nfățișare, Enigmei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
câmpul de luptă al tuturor îndoielilor. Niciodată nu știm ce să aruncăm din nacela vieții. Omul a dat paradisul pe cunoaștere. Îndoiala înseamnă chin. Dar și șansa profunzimii. Cele mai profunde gânduri mă năpădesc când nu am nici un creion prin preajmă. Sufletul continuă să se joace cu noi de-a v-ați ascunselea. Cosmicitatea este libertatea noastră tutelară. Plimbarea cea mai profundă este când nu vrei să ajungi nicăieri. Avem nostalgia revelațiilor din zorii omenirii. Poemele geniale surprind câte ceva din scâncetul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mozaicată. Cultura și civilizația trebuie să funcționeze simultan, nu consecutiv. Oamenii inteligenți știu să armonizeze marile necazuri ale vieții cu micile ei bucurii. Munca - un conservant care ne amână putrefacția. Când scriu, parcă nu mai aud șuier de coasă prin preajmă. Speranța trebuie să mizeze pe complicitatea lucidității. Creația este un conglomerat de obsesii sublime. Apropie-te de esență! Chiar dacă frige. Femeia superioară este mai mult mister decât țesuturi. Fascinația poate fi superlativul iubirii. Oamenii de valoare sunt asemenea bătrânilor stejari
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
quo vadis, iubire? Marile iubiri sunt pigmentate cu scânteieri de coridă. Primele lacrimi generate de iubire cad ca o rană incandescentă. Iubirea - acest buchet de gheizere. Iubirea poate să deschidă, ori să amelioreze abisuri. Când iubești cu adevărat, simți în preajmă respirația infinitului. Vulcanul iubirii nu erupe mistuitor decât o dată în viață. Celelalte răbufniri sunt doar replici anodine. Neîmplinit în absolut, erosul se sedimentează în biologic. Don Juan nu a găsit iubirea unică. Pentru că nici nu a căutat-o! Iubirea - o
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
înjurătură. Nu te scufunzi dacă știi să înoți. Ori dacă ai capul sec. În orice gest al semenilor, prostul decodează complotul. Prostul încearcă orice pentru a-l solidariza pe omul superior cu mediocritatea. Fugi de prost, chiar dacă nu ai prin preajmă nici un înțelept. Nu poți scăpa de frică adâncind-o. Unii au impresia că nu pot deveni buni specialiști într-un domeniu, dacă nu se eliberează de cultură. Prostul nu vrea să te convingă, ci să-ți vadă nădragii fluturând în fața
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Artiștii vor rămâne întotdeauna la cheremul harului. Democrit a fost recompensat, pentru opera sa, cu 1,5 tone de aur. Un poet român actual s - ar mulțumi cu aceeași cantitate de cartofi. Omul sensibil simte cum se cască permanent în preajmă inefabilul abis al poeziei. Nici o lectură nu trebuie să fie inocentă. Precocitatea în artă poate fi nocivă. Florile care devansează calendarul sunt pedepsite de brumă. Epitetul e ca o bijuterie. Dar femeile elegante strălucesc fără ajutorul podoabelor. Unii scriitori vor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
tot. Mai lasă - i și misterului o șansă. În cărțile valoroase, ideile sar din pagină precum puricii. O altă misiune a capodoperei e să deranjeze. Creația presupune o cronicizare a neliniștii. Când dialoghezi ca Shakespeare, îl simți pe Dumnezeu prin preajmă.. Shakespeare : doamne, câte crime pe centimetru pătrat de scenă ! Marii poeți burdușesc câte trei obsesii într-un vers. Creația - un sublim Te Deum înălțat vieții. Dintre toți mincinoșii mapamondului, numai o parte dintre ei fac literatură. În absența esteticii, morala
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
O carte valoroasă e o lume. O bibliotecă - un univers. Când se apropie de pisc, arta devine rugăciune. Poezia postmodernistă a rămas tot un balet. Dar de elefanți. Când marii scriitori sunt la masa de scris, bodyguarzii cerului patrulează prin preajmă. Măreția creatorilor de artă e ca aura. Nu o văd decât specialiștii. Parcă prea mult sifon pun artiștii contemporani în creația lor. Asemenea documentelor secrete, jurnalele autentice trebuie încredințate doar posterității. Uneori, artiștii nătângi sunt sprijiniți cu premii. Când am
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
înjure. Altfel, mori anonim. A ajuns sărmana noastră sensibilitate aproape un handicap. Vulgar înjură toți. Cu talent, numai unii. De când e lumea, scriitorii se înjură prin reviste sau redacții și se sărută la bufet. Și porcul își batjocorește aerul din preajmă. Dar nu cu bună știință. Două capcane ale condiției umane : deșertul și bordelul. Unii sunt strâmbi din naștere. Alții, din cauza aspirațiilor. Când sunt obosit bârfesc un pic și nu - mi mai trebuie cafea. Dacă o faci prea tare pe deșteptul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
atace el. -Distinsa noastră hangiță ar trebui să răspundă cam așa: „Întăriți-mă cu vin, cu mere răcoriți-mă, că sînt bolnavă de iubire”... Râdem toți trei, încât dacă la acea oră s-ar fi nimerit și alți mușterii prin preajmă, sigur s-ar fi întrebat de nu suntem niște bețivi care nu-și stăpânesc instinctele... Și atunci, pe neașteptate, mi-au venit în minte „Pildele lui Solomon”, în care găsim: „Nu fi printre cei ce se îmbată de vin și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
din spatele casei lăsând razele soarelui să le încălzească trupurile mici și firave. Cocoșul Gogu Pintenogu era permanent în preajma lor având grijă să nu le lipsească nimic și nici să se atingă cineva de ei să le facă vreun rău. Prin preajmă era și motanul Silvester care tot își răsucea mustățile. Se gândea: Ce bine mi-ar prinde la stomăgel un puișor mic de găină. Dacă aș mânca câte unul în fiecare zi mi-ar ajunge pentru o lună și mai bine
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
astăzi ar fi înotat în mare pândindu-le iar Nicu nu s-ar fi întâlnit cu veșnicia într-un accident stupid de circulație! Excluderea Prima și ultima ședință de partid, la care Laur a participat, cât l-a avut în preajmă pe comandantul Ivanov, a debutat furtunos. Avea ca temă un singur punct, excluderea din partid a inginerului șef Ion Mihai. Sub protecția comandantului, la ei se organizau asemenea întruniri, numai în cazuri excepționale, ca acesta. De îndoctrinarea românilor avea cine
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
acasă, luăm și cazanul de la biserică! Își îndeamnă Mitică, prietenul și cumnatul, - Mă duc eu, la preotul Vârnav să-l chem, voi aduceți cazanul. Intervine Decebal unul dintre frați. - Bine...încălziți apă mai multă! Îngaimă hotârât Gică, rudelor aflate în preajmă. Cei trei dispar în viscolul ce a izbucnit mai tare. În jumătate de ceas sunt înapoi, cu cazanul și preotul. Acesta se pregătește de sfânta slujbă, aranjează odăjdiile și în final începe ceremonia de creștinare a copilului. Femeile nu se
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
făcut chestia asta. Și uite că ea, pe care am făcut-o rapandulă mai sus, era în stare de așa ceva. Și nici nu cred că era îndrăgostită de mine. Era doar o chestiune de principiu, probabil. M-am uitat în preajmă și când am rămas singur pe punte, am mîngîiat-o și eu pe păr. Penibil. Nu știam să fiu tandru, nu știam să asum. Am încercat să o conving să renunțe la ideea ei, voi coborî doar eu, să-și vadă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
că cineva le vorbește în limba lor. Nu se poate, domnule, nu e voie", m-au blocat din prima. "Măcar cine afretează avionul, insist eu, ce companie, română, greaca?" "TAROM, domne, romînească..." Și este vreun reprezentant al TAROM-ului prin preajmă?" agasez în continuare. Nu știu, încercați la birouri." Mi-a făcut bine această reântâlnire cu amabilitatea angajatului român, așa că la birouri am scos pașaportul francez și două sute de parai cerând să ajung de urgență la București. Dar avionul ăsta zboară
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
lăsîndu-mi în memorie doar acest mesaj absurd, inexplicabil dar persistent, de vreme ce și azi mă gândesc uneori la el. 36 Acum îmi fac de obicei cumpărăturile pe platforma aceea, la celebrul "Ghețu", unul dintre primele magazine alimentare privatizate după revoluție. Prin preajmă mai sânt un magazin de compact-discuri și unul chinezesc, plin de vase emailate și elefanți de jad. Mă privesc uneori în oglinda vitrinei de la alimentara prin care se văd șiruri de conserve la borcan: un tip parcă din alt film
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
care se roteau când trăgeai de sfoară jucăria. De obicei însă, ai mei, când îi apuca generozitatea, îmi luau jucării standard. Mergeam împreună la "Scufița roșie", la Obor, magazin de jucării mereu învăluit în fumul de mititei de la grătarele din preajmă, dar mai ales învăluit, în mintea mea, într-un fel de legendă: trebuie să fi 42 fost ceva mizer, de fapt, dar pentru mine era un loc extraordinar, pe care l-am visat apoi foarte des. Pe dinafară arăta ca
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
numai poezie. Mi-aduc aminte că până și în pauze, pe când colegii mei mergeau la toaletă să mai tragă o țigare, sau făceau curte fetelor, sau discutau despre muzică, eu ieșeam din curtea liceului și-o luam pe străduțele din preajmă, între care frumoasa stradă a Toamnei, cu un volum de versuri în mâini, din care citeam cu pasiune. Ce-or fi zis trecătorii despre mine? Cred că exact ce ziceau și colegii mei: un dus cu pluta... Mergeam cu cartea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
compasul lui John Donne, de lancea lui Cervantes, de gândacul lui Kafka, de madelaina lui Proust, de calcanul lui Gunther Grass. Nu mă simt în concurență doar cu autorii români sau doar cu bulgarii, rușii, sârbii, cehii sau polonezii din preajmă, ci cu scriitorii de pretutindeni pe care-i admir și-i iubesc. Sigur, subiectele mele pot fi, prin forța lucrurilor, românești, recuzita românească, limbajul cu inflexiuni ale spațiului meu psiholingvistic, dar temele mele nu pot fi altele decât marile teme
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
măsuța de alături, unguroaica "focoasă" trăgea cu urechea, și nu degeaba, căci i-a mai fost dat să audă o dată cât de bune la pat sânt semenele sale. Probabil că stereotipul unguroaicei focoase - perora Predrag - a apărut pentru că populațiile din preajmă, ca românii de pildă, erau rurale, tradiționale în sexualitate, și dacă un român a avut o dată de-a face cu o unguroaică, a rămas probabil uimit și scandalizat de nemaipomenitele lucruri pe care ea i le-a arătat, obișnuite într-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]