1,946 matches
-
Rolul femeilor în contextul Bisericii domestice Bisericile domestice au fost un factor decisiv în cadrul mișcării misionare creștine, întrucât ofereau spațiu, susținere și un ghid efectiv pentru comunitate. Bisericile domestice au fost locul în care primii creștini celebrau Cina Domnului și predicau vestea cea bună. Din punct de vedere teologic, comunitatea este numită „casa lui Dumnezeu”, „noul templu” în care locuiește Duhul. Deoarece între convertiții bogați și importanți se aflau și femei (Fap 17,4-12), ele au o parte importantă în fondarea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
o considerăm ca pe o formă de politețe când Paul și Luca mai întâi o amintesc pe Priscila. Pe de altă parte, activitatea acestui cuplu nu trebuie să ne determine să facem imediat asocieri de idei (de exemplu: Acvila a predicat, în timp ce Priscila a gătit). Aceste asocieri trimit la cuvântul lui Isus și la duhul solidarității bărbatului și a femeii (Mc 19,2-9): un cuplu de soți încearcă în împrejurări extrem de dificile să trăiască într-o solidaritate completă. Priscila și Acvila
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
până la sfârșit, astfel încât, puțin câte puțin, persoanele feminine menționate în Noul Testament și-au pierdut din importanța lor în mod progresiv. Problema poziției femeii demonstrează că, odată cu trecerea timpului, nu s-a mai simțit atât de acut necesitatea ca ea să predice evanghelia asemenea bărbatului. Conciliul Vatican II manifestă o atitudine de respect și gratitudine față de persoana feminină în documentul despre rolul laicilor, Apostolicam actuositatem, fapt care reprezintă recunoașterea importanței și locului ei permanent în Biserică: „Deoarece în zilele noastre femeile iau
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
sarcina lor firescă să atragă atenția asupra vieții spirituale independente și înalte ce s-a trăit și se poate trăi în afara bisericii să se debaraseze de confuzia și amestecul dintre creștinism și umanitate. Firește însă că e mai ușor să predici împotriva "rațiunii" și a relei voințe decît să te transpui în opinii despre viață clădite pe o cu totul altă bază decît cea proprie. Și totuși mulți au făcut probabil experința că cu cît s-au dezbărat mai mult de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
lucrare din 1890, însemnătatea și dreptul humorului față de rolul unilateral pe care îl jucau, după opinia sa, năzuința spre adevăr și aspirațiila morală, în literatura vremii. El spunea că în trecut exista mai mult humor decît astăzi, deși azi se predică așa de des despre iubire. "Sîntem atît de drăgăstoși în vorbă și faptă, încît uităm cu totul să fim la fel în suflet și în viața sentimentală, adică tocmai ce are totuși un efect împăciuitor asupra oamenilor". "Humorul este asemenea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Chiriacodromion, Sibiu, 1855; Asupra Biblicelor lui Heliade, Sibiu, 1858; Memorialul arhiepiscopului și metropolitului Andrei baron de Șaguna sau Luptele naționale-politice ale românilor. 1846-1873, I, îngr. și pref. Nicolae Popea, Sibiu, 1889; Memorii din anii 1846-1871, introd. Ilarion Pușcariu, Sibiu, 1923; Predici, introd. Florea Mureșanu, Cluj, 1945; Cuvântări bisericești pentru sărbătorile domnești, îngr. Dorel Man, pref. Onufrie Vințeler, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Iosif Pușcariu, Mitropolitul Andrei Șaguna. Viața și faptele sale, CL, 1874, 7; Pop, Conspect, II, 128-130; Nicolae Popea, Arhiepiscopul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]
-
Literatura burgheză a înfățișat tabloul unui univers marin în care trăiesc ființele înzestrate cu însușiri deosebite, mânate de forțe lăuntrice spre mirajul veșnic al aventurii. Uneori în această lume a apelor se petreceau drame puternice (...). Apare clar că această literatură predica neputința omului în încleștarea cu natura, fatala lui înfrângere. Exista și reversul tabloului. Vânau și «lupi de mare», biruiau valurile furioase, treceau prin furtuni și poposeau pentru puțin timp în porturi, luându-și apoi zborul spre necuprinsul mării. Era un
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
a apropiat de el. Artimon nu e un tip zugrăvit dinlăuntru, din mijlocul pescarilor, de unde Vladimir Colin și-a plăsmuit cartea. El este un personaj adus din afară (...). Autorul l-a «aureolizat», i-a dat ceva de profet mesianic, ce predică de departe, în loc să-l facă om ca toți oamenii, cu calități și defecte, cu certitudini și îndoieli (...). Autorul i-a dat lui Artimon un prestigiu cu de la sine putere, rugându-ne să-l credem pe cuvânt că personajul îl merită
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Estonia. Activitatea sa misionară a fost intensă; poate de aceea a considerat colaborarea sa cu presa catolică din țara noastră ca fiind "singura lui recreație". În 1938 s-a reîntors în România. Și-a desfășurat activitatea misionară în întreaga Europă, predicând în 16 țări, însă cel mai mult în România. A decedat pe 20 ianuarie 1940 la Blaj, unde se dusese pentru a ține exerciții spirituale; acolo a și fost înmormântat. A publicat numeroase articole 560 în majoritatea revistelor romano-catolice și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
cu numeroase probleme financiare, care au dus la întreruperea ei în mai multe rânduri; în perioadele în care a apărut însă, ea a îndrumat cititorii spre o viață mai evlavioasă, încurajându-i să aibă "adevăratul duh al creștinismului, așa cum fusese predicat de Iisus Cristos"708. Revista a apărut cu sprijinul material oferit de membrii Ordinului franciscan, căci nu era foarte răspândită în rândul comunității catolice 709. Existența ei a fost posibilă datorită susținerii de către comunitatea franciscană, iar materialele conținute s-au
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
explica datoria părintelui de a-și învăța și educa copiii în spiritul vieții creștine, dar și necesitatea determinării acestora din urmă să respecte legile lui Dumnezeu, a trăirii conform acestor legi. Această înțelepciune spunea autorul putea fi găsită în Evanghelia predicată de Sfânta Biserică: "Părinților, creșteți-vă copiii în credința și în învățătura Domnului". Argumentele prezentate constituiau pasaje din Biblie, explicate apoi de către autor: "Căutați mai întâi de toate Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, căci la ce i-ar folosi
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Pro Memoria, nr. 4, p. 267. 163 "Întrucât Biserica Catolică a fost instituită de Cristos Domnul pentru a aduce mântuirea tuturor oamenilor și de aceea este presată de necesitatea de a le vesti Evanghelia, ea consideră de datoria ei să predice vestea mântuirii și cu ajutorul mijloacelor de comunicare socială și să-i învețe pe oameni folosirea dreaptă a acestor mijloace. Biserica are așadar dreptul înnăscut de a folosi și de a poseda orice mijloc de acest fel, pentru educația creștină și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
fără pretenții de teorie, la vremea ei, când teoria literară nu se ridicase încă la gloria de azi) nu se aplică la Modernism. Modernismul colcăie de istorii, iubiri și limbaj rafinat (la exasperare, e drept). Cei care chiar fac ceea ce predica în anii treizeci Virginia Woolf sunt trans-romancierii Desperado. Ei chiar trec de granițele basmului. Ei dau laoparte iubirea (cine mai iubește în romanul contemporan, dacă nu punem evident la socoteală romanele total predictibile / convenționale gen Danielle Steele?). Dau doar câteva
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
narativ în construcția intrigii. Clarissa Dalloway, de pildă, amesteca "amintiri și dorințe" (cum numea T.S. Eliot sindromul, în The Waste Land): ea lucra cu un trecut imens, un prezent minimal și un viitor perceput doar ca o neliniște. Virginia Woolf predica renunțarea la love interest (intriga amoroasă) și la cronologie, dar proza ei se agăța de aceste două elemente cu încăpățânare; teoria ei nu făcea decât să afirme că Virginia Woolf nu putea construi o intrigă după regulile clasice, și căuta
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la istoria corect narată pentru a-și păstra cititorii, ironia mușcătoare a lui Eliot, bucuria lui de a se opune frumosului, de a șoca prin indecență stau și azi la baza prozei și poeziei. Iată deci că, după ce Woolf a predicat o noutate de care nu s-a putut sluji, apare autorul Desperado și chiar anulează ideea de cuplu ca axă centrală a romanului. Dă deoparte intriga amoroasă, ideea de familie, de comunicare. Pe eroii Desperado nu-i șochează și nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
învinge, o cursă abandonată de convențiile știute. Virginia Woolf recomanda autorilor să ia ca subiect "o zi banală", un personaj oarecare, să nu caute eroul ori incidentul exemplar. Cu toate acestea, Mrs Dalloway, de pildă, nu face nimic din ceea ce predica autoarea. Cei care aplică teoriile moderniste până la cele mai prozaice consecințe sunt scriitorii Desperado. Drept care lectorul Desperado părăsește textul contra voinței lui (un text neîncheiat nu se abandonează ușor), cu o întrebare: Și acum? Autorul Desperado nu răspunde la întrebări
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
interest (intrigă sentimentală), cum zicea ea în Modern Fiction (The Common Reader) în 1919. Abia după Modernism, după 1950 (perioadă în care există care are cel puțin două valuri până azi) încep autorii să aplice cu adevărat ceea ce Virginia Woolf predicase și nu putuse pune în practică. De la (în jur de) 1950 încoace, de peste jumătate de veac deja, trupul pune constant sufletul în încurcătură. Iată de ce romanul lui Lodge Thinks are doi eroi, dintre care unul (Ralph Messenger) e expert în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la convingerea că realitatea umană e bipolară în unitatea ei, e psiho-fizică, mai precis spirito-fizică, și că sănătatea ei depinde de grija și datoria pentru integralitatea ei. Axiologia medicală dacică, edificată pe preeminența spiritului și neignorarea trupului, nu era numai predicată de sacerdoți ci, ajunsese structurală tuturor triburilor dacice și integrativ tracice. Ceea ce la eleni și romani rosteau înțelepții, dacii aveau în simțirea lor, conectată la voința divină prin credința nelimitată că spiritul este nemuritor. Ei aveau deja în convingerea și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în acest fel cultura și civilizația intră pe un nou făgaș. Cel mai mare filosof al lumii romane Seneca era uimit de înțelepciunea și deschiderea spre lume a Epistolelor Sf. Apostol Pavel cu care se împrietenise schimbând și scrisori. Acesta predicase în Asia Mică, în Grecia, Macedonia și în Imperiul Roman. Oameni din toate straturile sociale și-au abandonat zeii, fiind atrași de creștinism. în ciuda sutelor de mii de martiri, îndeosebi în primele trei secole ale noii ere, creștinismul s-a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
desfrânată. I-a spus diaconului Iacob că a visat o porumbiță ce s-a apropiat de altar; era murdară, s-a curățat în cristelniță și s-a înălțat la cer. Tânăra artistă, măgulită, a mers în Biserica în care a predicat episcopul, a fost impresionată de predică, s-a căit pentru că a fost o podoabă a diavolului, ducând o viață desfrânată, i-a cerut s-o boteze, luându-și numele Pelaghia, și, cerându-i haine bărbătești, a plecat în pustiu să
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Teatrul umanist, în Italia, apoi în Franța, teatrul clasic francez s-au născut dintr-o recitire atentă a lui Aristotel, chiar când autorii îl plagiază, chiar când îi interpretează invers gândirea. Marile curente baroce, cel francez și cele străine, care predică neregularitatea, precum Lope de Vega în Arta de a face comedii, îl contestă pe Aristotel, dar, vom vedea, nu pot decât să se poziționeze în raport cu el. Teoreticienii dramei, Diderot, Beaumarchais, Louis-Sébastien Mercier în Franța, Lessing în Germania, Goldoni în Italia
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Discurs despre Tragedie) Ceea ce creează de fapt pentru Corneille distanța necesară dintre personajul tragic și public, este caracterul excepțional al destinului său. Dacă Corneille s-a opus unui număr mare de teoreticieni ai clasicismului în privința problemei verosimilului și dacă a predicat "verosimilul extraordinar", asta se datorează faptului că numai acesta, și nu "verosimilul obișnuit", introduce distanța cerută. 7.4. Relațiile de alianță Pentru Corneille, ca și pentru Racine, personajele tragice trebuie să fie legate prin relații de alianță, așa cum le definește
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și recunoștință care nu datorează nimic teologiei oficiale. În această direcție se formează, chiar spre sfârșitul dinastiei, cel mai cunoscut text religios din literatura egipteană, Imnul lui Aton1 - „soarele” În sens fizic, spre deosebire de Raxe "Ra", „soarele” mitologic -, care constituie „Învățătura” predicată de suveranul Amenofis al IV-lea Akhenaton. Deja În Îndrumările lui Ani se afirmase fără prea mare emfază că „zeul acestei țări este Ra”; acum această idee este reluată Într-un mod mult mai complex. Chiar și În privința imnurilor despre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și W.G. Lambert În Reallexikon der Assyriologie 1. Nu ne rămâne așadar decât să discutăm despre divinitate Într-un mod complex, referindu-ne În special la transcendența și atributele sale. a) Transcendența divină Din cauza antropomorfismului accentuat, În funcție de care sunt „predicați” zeii mesopotamieni, aceștia găsesc tocmai În om și În conceptul de umanitate prima paradigmă de glorificare bazată pe opoziție. Zeul mesopotamian este Într-o primă instanță cel care, prin viața și acțiunile sale, este diferit de om și superior acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Marea" Eritree (probabil Golful Persic) și rămâne zile la rând În compania oamenilor (noaptea se retrăgea În mare), pentru a-i Învăța literele, științele, diferite meserii, arta edilitară, legile, agricultura etc. Berossos adaugă (cartea a III-a) faptul că civilizația predicată de Oannes a fost reconstituită prin meritul caldeilor În timpul primelor zece generații de după potop. 5. Viața pământeană și lumea de „dincolo”1tc "5. Viața pământeană și lumea de „dincolo”1" a) Viața pământeană Mesopotamienii considerau că viața pământeană a omului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]